Într-o după-amiază în Seul, pe când eram plictisit și căutam ceva cu care să-mi ocup timpul, un tip pe care-l cunoscusem cu câteva zile în urmă mi-a spus că auzise că un uriaș Boeing 747 fusese abandonat inexplicabil într-un complex de case din suburbii și acum putrezea încet. Astea erau singurele informații pe care le avea, dar perspectiva de a sări în sus și-n jos pe un avion imens fără a fi acuzat de terorism părea mai distractivă decât cea de a-mi petrece ziua cu puștanii artiști din Insadong, așa că m-am urcat în tren.
Trenurile spre Namyangju vin destul de rar – odată la trei ore – așa că pot spune că am avut un noroc monstru că zvonul despre avion s-a dovedit a fi adevărat și trenul ne mai și aștepta în gară. Nu aveam o hartă sau ceva, dar nu e greu să observi un Boeing 747 imens și albastru între blocuri gri – l-am remarcat de cum am coborât pe peron.
Videos by VICE
Ok, la sosire nu știam nimic, dar între timp ne-am făcut temele și se pare că avionul ăsta nu e doar o vechitură, ci are ceva istorie în spate. Folosindu-mi aptitudinile de detectiv (adică citind literele mari pictate pe el), am descoperit că avionul de care ne apropiam fusese pe vremea lui marele Clipper Juan T. Trippe. Am sentimentul că același instinct care îi motivează pe bărbați să-și numească avioanele Clipper Juan T. Trippe îi motivează și să le dea un nume drăgălaș penisului lor. Dar să nu divagăm.
Clipper Juan T. Trippe a fost al doilea Boeing 747 care s-a construit vreodată și a fost livrat inițial la Pan Am Airways – marea companie aeriană americană care a fost starul industriei aeriene mondiale din 1950 și până la căderea ei în 1991. Numită după președintele companiei Pan Am (un tip care sigur avea poreclă pentru penisul lui), a zburat prin toată lumea ca navă americană, a fost închiriat temporar Zairului pe vremea când Zairul exista și aproape s-a făcut varză într-un accident în care și-a lovit coada, dar în cele din urmă a supraviețuit. Dacă vă întrebați ce s-a întâmplat cu primul Boeing 747, acesta s-a distrus în 1977 când s-a ciocnit cu un alt avion în Tenerife, accident în urma căruia au murit în total 600 de oameni. Deci bătrânul Clipper Juan aici de față e probabil o relicvă istorică importantă pentru oamenii cărora le pasă de avioane, căci e unul dintre primele avioane Boeing 747 din lume care a supraviețuit. Prin urmare, dacă e atât de important, ce căcat caută aruncat aici?
Cei aproximativ 1 000 de locuitori ai blocurilor îndreptate spre Boeing s-au obișnuit deja cu ideea că își vor petrece fiecare dimineață mkâncându-și orezul cu ochii la acest vehicul albastru imens și inutil. Dar noi am fost destul de entuziasmațiși ne-am apucat să facem poze și să sărim în sus și-n jos pe aripile lui fără să fim acuzați de terorism.
Dedesubtul Boeingului erau câteva leagăne pentru copii. Dacă mai multor copii hiperactivi li s-ar da voie să se joace în fața roților unui avion uriaș, în lume ar fi mai puțini căcăcioși enervanți care mușcă gleznele adulților și urlă că vor prăjituri.
Încă nu eram siguri ce caută avionul aici, așa că am hotărât să intrăm înăuntru. Era încuiat, dar din fericire, unul dintre colegii mei, mic cât o pisică, a reușit să se strecoare pe o fereastră ce rămăsese deschisă.
Odată intrați, totul ne-a fost clar. În lumea afacerilor proaste, să cumperi un Boeing 747 (destul de scump, mă gândesc) și să-l transformi într-un restaurant cu specific aviatic într-o zonă nevizitată de nimeni e pe același loc cu ideea celor de la Bloc party s-o dea pe electro.
Când am ajuns noi acolo, locul deja dăduse chix. Dar ne-am plimbat pe-acolo să ne holbăm.
Am umblat prin recepție și la casa de marcat ca să vedem cum e să te simți ca un hoț.
Interiorul era preponderent distrus și sfâșiat și arăta ca dracu’, dar în fața avionului era sala asta de conferințe ciudată care părea perfectă pentru o întâlnire a oamenilor care se iau în serios când plănuiesc o invazie a unui stat sau o linșare.
Cabina pilotului nu avea destule butoane cât să putem decola.
N-am găsit nicio bucătărie la bord, ceea ce ne-a făcut să ne întrebăm dacă le serveau clienților restaurantului chiar mâncare din aceea oribilă de avion, care nu necesită pregătire pentru că e de fapt caca de pisică.
În fine, cum nu există niciun fel de manete sau volan, se pare că bietul Clipper Juan T. Trippe o să ruginească pe treptele Namyangju o bună bucată de vreme…
Urmăriți-l pe Alex pe Twitter: @alex_hoban
Traducere: Oana Maria Zaharia
