De ce facultățile din România îți distrug viitorul

(Fotografie de Southern Arkansas University via Flickr)

Sigur faci parte și tu dintre tinerii cărora li s-a spus încă de mici că trebuie să meargă musai la facultate pentru a avea succes în viață. Chestia asta a distrus probabil multe cariere în România și nu exagerez cu nimic. În mod evident, un mecanic auto super-specializat în meseria lui este o poveste mult mai de succes decât un absolvent de filozofie vânzător la hipermarket. Nu că aș avea ceva cu vânzătorii, ai prins ideea. 

Problema e că învățământul românesc nu este deloc adaptat la nevoile unei economii de piață competitive. Am să explic mai jos de ce spun lucrul acesta și, mai mult, am să compar România cu Germania, cea mai puternică economie a Europei.

Pentru început, am să-ți arăt cât de praf este învățământul românesc.

Doar unul din cinci absolvenți de facultate din România își găsește job în profesia pentru care s-a pregătit

Recent a fost dat publicității un raport al Băncii Mondiale despre sistemul educațional, iar România iese foarte prost. Pe scurt, problema școlii românești este aceea că nu-i ajută pe tineri să-și dezvolte aptitudinile de bază. E drept că 86% dintre absolvenții de facultate reușesc să-și găsească un loc de muncă după finalizarea studiilor. Procentul scade însă foarte mult când vorbim despre cei care își găsesc un job în domeniul pentru care s-au pregătit la facultate: 20%. Exemplul clasic este absolventul de drept care lucrează în publicitate sau jurnalism. 

Nici absolvenții de liceu nu stau mai bine la capitolul angajare: doar 65% au un loc de muncă după terminarea acestor studii. Dacă te întrebai unde au dispărut meseriașii, instalatorii și electricienii, iată, răspunsul.

Citește și: De ce nu reușesc părinții să schimbe sistemul de învățământ din România

Știi ce înseamnă asta? Că școala românească începe, încet, dar sigur, să nu mai trimită în economie oameni instruiți. Ai să zici că exagerez, dar în ritmul ăsta școala românească o să producă în curând numai asistați social.

Un alt procent care spune multe despre învățământul de la noi este cel al analfabeților funcțional: 42% dintre elevii români nu înțeleg ce citesc, în condițiile în care media europeană la acest capitol este 20%.
De asemenea, pentru a avea tabloul complet, mai reține te rog și următorul procent: 19%-rata abandonului școlar. 

Nu aș intra foarte mult în cauzele acestui dezastru (sunt mai multe), aș insista puțin pe cauzele politice.

Legea Educației a fost modificată de 60 de ori și tot proastă a ieșit

Ecaterina Andronescu. Regina educației românești. Fotografie de PSD, via Wikimedia Commons

Ca să vezi cum a ajuns învățământul în situația asta, trebuie să reții că prima Lege a Educației a intrat în vigoare în anul 1995 și, de-atunci, a fost modificată de peste 60 de ori. Cele mai lungi mandate în fruntea învățământului românesc le-au avut Liviu Maior, Ecaterina Andronescu și Andrei Marga. 

Andronescu și-a pus, însă, cel mai puternic amprenta pe reformele din învățământul românesc. Marele ei „merit” este că a nenorocit școlile de arte și meserii, direcționând locurile spre liceele teoretice, dar totodată împingând spre abandon școlar cam 10% dintre elevii care termină clasa a opta. Tâmpenia asta nu fost reparată niciodată, pentru că legea care reglementează funcționarea școlilor profesionale zace de aproape doi ani de zile la Senatul condus de Tăriceanu.

Citește și: Un licean român îți explică tot ce trebuie să facă profesorii ca să câștige respectul elevilor

În Pactul Național pentru Educație semnat în 2008 de toți șefii de partide din România se menționa că statul român ar trebui să aloce 6% din PIB pentru învățământul românesc. Treaba asta nu s-a respectat nici până în ziua de azi.

În timp ce legea asta a școlilor profesionale zace prin sertarele Parlamentului, fabricile de diplome duduie și scot absolvenți nepregătiți pe bandă rulantă. Plagiatele și nepotismele sunt la ordinea zilei. Directorii, rectorii și inspectorii școlari sunt numiți, în cea mai mare măsură, pe criterii politice iar la toate evaluările internaționale suntem praf.

În Germania, doar unul din trei tineri termină o facultate

După cum spuneam și la începutul textului, facultatea nu este întotdeauna cheia spre succesul profesional. Iar unul dintre cele mai bune exemple care-mi vin în minte în acest moment este cel al Germaniei, motorul economic al Uniunii Europene. Să lăsăm cifrele să vorbească.

În timp ce rata șomajului la tineri este nesemnificativă, 6,6 %, Germania are una dintre cele mai scăzute rate de absolvenți de universitate- sub 30%. Cu alte cuvinte, foarte mulți tineri preferă să se specializeze într-o meserie decât să facă o facultate, eventual inutilă.

Dar să mergem mai departe cu exemplul german.

Încă de la vârsta de 10 ani, copiii pot alege între a urma cursurile unei școli academice (echivalentul liceului teoretic de la noi), a unei școli vocaționale (cum erau la noi școlile de arte și meserii înainte să le nenorocească Androneasca) sau un sistem mixt. Sigur, pe parcurs, copiii pot să-și schimbe alegerea, dacă vor să se specializeze pe un anumit domeniu. O altă variantă este să facă asta direct la viitorul loc de muncă.

Pentru că Germania mai are ceva special. Se numește învățământ dual și se practică în domeniile unde sunt cele mai căutate joburi de la ora actuală: IT, bănci, industria manufacturilor și în cea ospitalieră. Companii precum Daimler, Siemens sau Bosch și-au branduit programe de ucenicie în care „stagiarii”, angajați part-time, se împart între teoria de la orele de clasă din școala vocațională și munca efectivă.
Ideea de bază este simplă: ceea ce înveți pe băncile școlii pui în practică la locul de muncă. Iar marile companii au învățat că este bine să investească în resursele umane, să șlefuiască tinere talente, pentru că stagiarii sunt plătiți la acest training și nu sunt folosiți doar să-i ducă șefului cafeaua (ca la noi). De ce? Pentru că, în Germania, atât angajatul cât și angajatorul speră că totul se va transforma într-un job permanent pe care să îl execute un angajat profesionist și ultra-pregătit.

Citește și: Toate modurile în care te ajută UE când ești tânăr, în timp ce tu o înjuri pe Internet

Companiile nemțești plătesc, în medie, între 25 de mii de dolari și 80 de mii de dolari pentru fiecare program de stagiatură, dar concurența este acerbă. Îți dai seama, acum, de ce germanii nu se grăbesc să urmeze cursurile unei facultăți, sau să se apuce de vreun masterat sau doctorat. Rapoartele organizațiilor internaționale arătau că, în Germania, media de vârstă a celor care finalizează studii superioare este de 29 de ani, una dintre cele mai ridicate din Uniunea Europeană.

Unul din doi tineri alege în Germania școlile vocaționale, rata șomajului în rândul segmentului ăstuia de populație înregistra un minim istoric la finele lui februarie, ajungând la 6.60%, de la 8.10% în aprilie 2012, atunci când Uniunea Europeană era în plină criza economică. În același timp, în România, 21.7% dintre tineri sunt fără job, cu mult peste media europeană, care este de 20.3%.

Citește și alte articole despre educație:
Toate motivele pentru care e nevoie de educaţie sexuală în şcolile din România

Mai mulți profesori mi-au explicat cum să te porți cu ei fără să fii un jeg uman

Biserica Ortodoxă Română le-a ordonat profilor de Religie să corupă minori cu marșul anti-avort