Cum reacționează străinii de pe Youtube la piesa României de la Eurovision

În cazul în care nu ești la curent cu ultimele noutăți din domeniul poptriotismului, un cuvânt inventat de mine care combină „pop" și „patriotism", astăzi începe ultima fază din Eurovision 2017, care va avea lor la Kiev, cea mai mare nenorocire care s-a abătut asupra capitalei Ucrainei de la Maidan încoace.

Concursul se desfășoară în felul următor: vor avea loc două semifinale în care 36 de țări se vor lupta pentru un loc în finală, unde s-au calificat deja șase. Prima semifinală începe diseară, a doua va avea loc joi și sâmbătă vom afla cine e câștigătorul Eurovision-ului. Abia aștept debutul concursului, pentru că vreau să văd cât de praf sunt celelalte state europene. Românii m-au lămurit deja.

Apropo, joi ne vine și nouă rândul, în a doua semifinală, când Ilinca și Alex Florea vor încerca să ajungă în finală cu asta:

Da, e o piesă pop care combină rap-ul anemic cu yodeling-ul, un stil de a cânta super enervant, originar din zona Cucurbăta Mare, pe care l-au furat țăranii din Alpi de la marii artiști români. Asta dacă mergi pe sistemul „dacii au fost primii oameni care s-au șters la cur". În realitate, yodeling-ul nu are nimic în comun cu românii. Poate din cauza asta sună absolut oribil. Dacă încercau cu o doină era mai bine.

În orice alt concurs, „Yodel It!" ar fi considerat un jeg by default, dar pentru că e vorba de Eurovision, unde în fiecare an participă cei mai ciudați oameni din industria muzicală, nu m-ar surprinde dacă ar lua premiul cel mare. Uită-te la articolul ăsta de la The New York Times, în care piesa noastră e considerată un „darkhorse", cu șanse să câștige Eurovision-ul. Nu-i de mirare că presa se duce pe pulă.

Sau cine știe? Poate eu nu văd cât de genială e piesa. Toată treaba asta mi-a dat de gândit, așa că am apelat la influencerii adevărați din 2017, care se pricep la orice domeniu artistic. Exact, ai ghicit, mă refer la vloggerii străini. Uite ce au avut de zis despre piesă:

Review-ul ăsta de la un tip din Statele Unite ale Americii începe promițător. În sensul că specifică de la încept că piesa României reprezintă partea „weird" a selecției de la Eurovision. Apoi ne zice că nu e chiar așa de ciudat să combini yodeling-ul cu muzica pop, cel puțin după standardele Eurovision, concursul care a pus pe hartă Moldova cu EPIC SAX GUY, un tip care mimează sexul cu vântul în timp ce suflă în saxofon. Tipul e pervers, dar și polivalent.

Să revenim în ograda noastră. Americanul nu prea vorbește foarte mult despre calitatea piesei, dar a făcut un pic de cercetare despre ea și a aflat că producătorul a ales-o pe Ilinca să cânte refrenul pentru că era singura româncă pe care o știa care cânta în stilul yodeling-ului. Probabil a primit CV-ul ei în care scria: „licențiată în relații publice, atestat în limba engleză, competențe medii în Excel, aptitudini în yodeling." Nu m-ar mira.

Verdict: Americanii oricum nu pot vota, deci muie.

Recenzia asta e din Spania, de la un tip care a rămas în anul 1999, dacă e să mă iau după cerceii pe care-i poartă. Nu știu spaniola foarte bine, dar îmi place mult patosul acestui fost membru din Backstreet Boys, așa că am făcut un efort să-l înțeleg mai bine. Omul îmi inspiră încredere. Sunt sigur că are niște gusturi muzicale muy faine.

Începe recenzia cu o trimitere la piesa lui Cezar, din 2013, ocazie cu care ne-am amintit cu toții de el, un om care a dispărut de pe fața pământului, probabil de rușine. Zice că nici anul acesta nu stăm mai bine, dar precizează faptul că sunt momente din piesă pe care le urăște și altele pe care le iubește. Nu e rău. Apoi continuă recenzia și face o analogie cu o mâncare cu multă fasole. E super bună când o mănânci, dar apoi o să te bășești toată ziua din cauza ei. Deci piesa e o bășină.

Verdict: Nu o să primim votul Spaniei.

„Piesa asta e exact ce m-am așteptat de la România pentru Eurovision. Reprezintă genul ăla de muzică românească pentru export, cu un vibe asemănător cu hit-urile de la Alexandra Stan sau Inna." Coaie, ce? Nu știu ce ai fumat, dar când o țară întreagă a rămas mască la yodeling-ul din piesă și tu te-ai așteptat la asta, ceva nu pușcă. Poate că în Italia lumea crede că românii chiar bagă genul ăsta de cântat, doar pentru că-l avem pe Iohannis președinte. E o formă de rasism aici, îți zic eu.

Nostradamus din Napoli continuă în absurdul lui: „Pentru mine piesa asta e de top cinci". Acum, sincer, nu știu dacă are sau nu dreptate. Nu m-am pus să ascult restul pieselor. Și dacă mă iau după toate căcaturile care au câștigat Eurovision-ul, s-ar putea să avem o șansă. Asta spune mai multe despre calitatea concursului decât despre cât de buni suntem noi la chestia asta care se numește pop.

Verdict: Avem votul Italiei, dar chiar îl vrem?

Frații noștri din UK spun despre piesa asta că „are mai multă personalitate ca un clovn pe acid", ceea ce mă face să cred că nu au luat acid niciodată. Dar, hai, fie, e de bine, deci ce rost are să ne legăm de fiecare detaliu? Un tip zice că e super catchy și e unul dintre motivele pentru care oamenii se uită la Eurovision. Dintr-o dată, Brexit-ul nu mai pare chiar atât de nasol.

Din fericire, colegul lui crede că piesa e un jeg. Pentru că „din punctul meu de vedere sunt două stiluri muzicale pe care nu le poți combina". Thank you! Uite un om rațional. Unul cu o freză irațională, dar nu contează cât de praf e părul, important e cât și cum gândește. În același timp, zice că reacția publicului îl face să-și dea seama că poate nu înțelege el piesa. Nu te lua după oi, oricum se pare că ai una pe cap, rămâi unic și rațional.

Verdict: Cu 50-50 nu ajungi în finală.

Hai să vedem reacțiile unor oameni din Ungaria, Marea Britanie, Slovacia, Bulgaria, Portugalia și Brazilia. Așa, să știm cum stăm la nivel internațional. Bulgaria e cu noi, dar cel mai celebru export muzical al lor e Azis, un androgin-cocalar care cântă manele dintr-o altă dimensiune, deci hai să nu ne îmbătăm cu apă rece. Jeff, din Brazilia, e mai aproape de adevăr când zice că „nu îmi dă o impresie plăcută la început, se mai schimbă, dar tot nu".

David, din Marea Britanie, zice: „e atât de proastă că îmi place", adică e genul ăla de piesă pe care o asculți la modul ironic. Cliff și Les, tot din Regatul Unit, zic că merită nota 11 și ca va câștiga cu siguranță competiția. Ar trebui să menționez că amândoi sunt în vârstă și probabil au văzut fiecare ediție Eurovision de până acum.

Verdict: Britanicii sunt cu noi. Sper că ești mulțumit, Charles. Sau stai:

De mic copil am fost învățat să nu am încredere în oameni pe care-i cheamă „Tessellating Hexagons", dar o să fac o excepție în cazul acestui britanic iluminat. Omul își începe recenzia cu o concluzie: „nu-s înnebunit după piesă, sincer să fiu". Uite că acest mini-Undertaker cu nume de elemente geometrice pe care le vezi când iei prea mult LSD chiar știe muzică. Cine ar fi crezut?

Pentru că nu vrea să-și piardă followerii din România, continuă recenzia cu lucrurile pozitive despre piesă. Că e cântată bine, oamenii chiar se iau în serios și că are un mesaj fain. Așa am aflat și eu care e mesajul piesei. „Yodel It!" e despre ideea de a fi autentic, să nu-ți fie frică să arăți cine ești cu adevărat. Un mesaj slab în comparație cu alea pe care le găsim în doinele noastre populare. Pe bune, chiar ar trebui să existe piesa „Doină It!".

Verdict: Britanicii sunt bipolari.

Nu știu, poate-s eu nebun, dar cred că Mihai Trăistariu, fostul membru din Valahia și actuala legendă a televiziunii locale din România, s-a supărat atât de mult pe faptul că nu a fost ales să reprezinte România la Eurovision anul acesta, încât a făcut rost de cetățenie suedeză, și-a lăsat părul să crească și și-a deschis un vlog împreună cu „partenera" lui din America. Uită-te la clip dacă nu mă crezi.
Tipul seamănă pe Trăistariu, mă jur. În plus, în intro tipa spune că piesa ei preferată cu care a ajuns România la Eurovision până acum e „Tornero". COINCIDENȚĂ? Hai mai dă-o-n pula mea.

Amândoi sunt super fani de combinația asta de yodel și rap, dar, vezi, aici rezidă genialitatea clipului. Dacă ar fi zis că e praf, toată lumea s-ar fi prins că de fapt e Mihai Trăistariu, care face pe bosumflatu. Așa nimeni nu-l poate demasca. Da, bravo, nu am ce să zic, e un manipulator excelent.

Verdict: Mihai, pardon, suedezul e cu noi.

Tipa asta e de părere că Ilinca e peste Gwen Stefani, pentru că a încercat să facă yodeling-ul să fie cool și a eșuat. Dar românca noastră a reușit. Băi, nu, adică e posibil ca Ilinca să dea startul unui trend în muzica pop cu yodeling-ul, dar momentan e în Eurovision, un concurs care a îngropat mai multe cariere decât a lansat.

Chiar și așa, tipa e de părere că e prea mult yodel în piesă, ceea ce o face să fie destul de „cheesy". Din punctul ei de vedere, trebuia doar un pic de yodeling pe la finalul piesei, pentru un impact mult mai puternic. Sunt de acord cu ea. Sau mai bine cânta o doină.

Verdict: Nu te baza pe oamenii din Marea Britanie. Nici ei nu știu ce vor.

Verdict final: Nu vom câștiga Eurovision-ul, stai liniștit.