Apartamentul săptămânii în Cluj: două mii de lei ca să te simți personaj de film românesc

Știu că ți-am prezentat mai multe chirii pe care le-am încadrat în categoria „muzeu comunist”, însă nimic nu cred că va putea depăși oferta din aceasta săptămână. Dacă apartamentul nu era dotat cu centrală termică și geamuri termopan, ai fi putut să juri că a fost scos dintr-o capsulă a timpului.

Imobilul are o suprafață de 60 de metri pătrați. Are două camere și un garaj de tablă în fața blocului. Este situat undeva în cartierul Zorilor, în Cluj, adică ferit de agitație și la vreo 20 de minute de mers pe jos până în centru. Ar mai trebui precizat că nu se cere comision la agenție și cam aici se opresc părțile bune ale acestei locuințe.

Chiria te-ar costa două mii de lei sau 430 de euro. Ultimul punct din anunț îți spune că imobilul este dotat cu „mobilă vintage”. Știe toată lumea că asta e doar o descriere mai sofisticată pentru mobila foarte veche, dar de data asta „vechi” e puțin spus. Proprietarul nu s-a zgârcit la poze, așa că o să-ți pot face un tur care acoperă toate unghiurile importante din apartament.

În prima cameră găsești un mobilier care are probabil aceeași vârstă cu apartamentul, însă micile obiecte de colecție din el fac totul. Bibelouri, pahare de cristal și milieuri colorate. Bine, ceva mai puține decât în raiul milieurilor.

În aceeași cameră mai e și o canapea frumos decorată cu o pătură portocalie, pentru că la ce amalgam de culori e în jur, nici nu mai contează estetica. Pe perete e un portret drăguț, probabil primul proprietar, iar sub e o măsuță clasică pe care stă celebra mușama cu model dantelat. E fascinant cum vechile generații nu suportau să vadă parchetul, așa că îndesau bucăți de covoare peste tot.

Încă ești în aceeași cameră, dar proprietarul a vrut să-ți arate că acea canapea se poate trage. Util. Păcat că blochează dulapul. Pare însă confortabilă.

Aici poți vedea cea de-a doua cameră, utilată cu un alt tip de mobilier, care te pregătește parcă pentru un film de Cristi Puiu. Sau pentru ora de Teleenciclopedia. Patul este frumos decorat cu patru milieuri steluță și o lampă cu firul încâlcit. Unii din bunicii mei au avut același mobilier, așa că nu pot să nu privesc cu nostalgie camera asta. Televizorul probabil că are mai mulți ani ca mine.

Din nu știu ce motiv, camera asta este dotată cu două televizoare de vârstă apropiată. Cunosc un mare împătimit al fotbalului care ținea două televizoare în living, în caz că rulau două meciuri în același timp. Poate că și proprietarii apartamentului procedau la fel. Oricum, ciudată practică.

De baie încerc să nu comentez prea mult. E clar că nu a fost renovată de o căruță de ani, dar pare curată. În sensul că nu văd urme de igrasie și mucegai, așa cum am întâlnit în anunțuri pretențioase cu apartamente „moderne”. Însă, tot cu ceva iz de nostalgie, mă face să mă gândesc la vremurile alea când te spălai pe păr o dată pe săptămâna, sâmbăta seara, că așa era moda prin anii 90.

Holul e pentru bârfe. Îți faci dimineața o cafea la ibric, te pui pe un scaun și începi să-ți suni cucoanele pe fix, ca să o mai bârfești pe vecina aia de la trei care vine târziu acasă și nu mătură pe scară. Aici e ceva tradițional plăcut, care-mi face poftă de vorbit la telefonul fix.

În timp ce stai la taclale pe fix, te poți uita și în bucătărie, în caz că dă ciorba în foc. Bucătăria asta ar fi putut să fie foarte spațioasă, dacă nu exista obsesia cu colțarele. Nu le-am înțeles niciodată rostul. Ocupă mult spațiu, iar tu te înghesui cu toată familia acolo, în timp ce te chinui să nu-ți bagi cotul din greșeală în blidul altuia. Nici nu te poți ridica, până nu termină toți de mâncat, că n-ai loc. Asta e bucătăria pe care o vezi cel mai des în emisiuni ca „Schimb de mame”.

Centrala și aragazul strică toată piesa asta de muzeu. Apartamentul e perfect conservat și e păcat să alterezi atmosfera cu tehnologie. Fața de masă este destul de nouă, special aranjată pentru poze, că încă nu i-au dispărut cutele.

Asta e o mașină de spălat, în caz că te întrebai, că doar nu vei spăla de mână într-o chirie de două mii de lei. Ah, da, în anunț era precizat că, la cerere, se poate aduce și o mașină de spălat vase. S-a dus dracului nostalgia.

Și, în final, balconul turcoaz cu vedere direct spre garaj. După cum vezi, e blocat de alte mașini, dar nu e mare tragedie, că oricum majoritatea celor care dețin astfel de garaje le folosesc pe post de cămară pentru murături.

Dacă te simți nostalgic și vrei să retrăiești vremuri apuse, te costă banala sumă de două mii de lei pe lună. Mă rog, anunțul a fost șters între timp. Ori cineva a acceptat oferta, ori proprietarul s-a prins că prețul e exagerat chiar și pentru Cluj.