Nu e nimic pe lume asta mai trist decât un rapper care încearcă să se bage în seamă după ce i-a sunat ceasul. Timpul lui a trecut, toată lumea știe asta, dar se încăpățânează să scoată materiale de dragul vremurilor bune. Se întâmplă și în rap-ul românesc, unde majoritatea artiștilor care au avut succes acum 10-15 ani se îndreaptă spre purgatoriu. Adică zona aia care nu-i nici underground, nici mainstream, unde pur și simplu exiști fără sens împreună cu Cabron și albumele solo ale lui Ombladon.
Când ajungi în punctul ăla, cel mai bine e să profiți de hit-urile pe care le-ai scos în trecut și să cânți pe unde te mai cheamă lumea. Altminteri riști să scoți piese care-ți distrug tot farmecul și rămâi și fără cântări. Exact asta face Puya, jumătatea mai comercială din La Familia. După ce a scos anul trecut un album absolut oribil împreună cu Sișu, omul încearcă să-și relanseze cariera solo într-o lume post-manifestul La Familia.
Videos by VICE
Cea mai nouă dovadă a decăderii lui se numește „Political Correct”, o colaborare cu Georgian, un om pe care l-a găsit în purgatoriul ăla despre care vorbeam mai devreme. Un artist poate să cânte și să rimeze despre ce vrea el, toată lumea e de acord cu asta. Mai puțin Puya, care se miră de faptul că libertatea lui de exprimare e amenințată de o ideologie. Puya în rolul omului fricos. Da, e trist să vezi cum îmbătrânesc rapperii.
Înainte să vorbesc despre piesă, trebuie să înțelegi de unde vine frustrarea asta. Cum a ajuns marele „iubitor de femei” să se plângă de ce zic oamenii, cu toate că el s-a poziționat de partea Coaliției pentru Familie, ceea ce înseamnă că nu mai poate cânta despre chestii care nu-s foarte ortodoxe.
Puya se plânge că nu se poate exprima liber, adică să se ia de romi, fix în timp ce se ia de romi
Ca să înțeleg mai bine ce-i în capul lui Puya, m-am uitat la vlog-ul lui intitulat Puya TV. La fel ca mulți alți filosofi înaintea lui, care au pavat drumul cunoașterii cu întrebări esențiale, Puya ridică în primul episod o întrebare: „De ce? Eu îmi pun foarte des întrebarea asta. Lumea a ajuns așa să ia lucrurile de-a gata și nu se mai întreabă de ce? Așa că noi o să ne întrebăm în fiecare săptămână de ce?” Să vă lumineze fratele Puya calea, voi, cei care luați totul de-a gata. Dar nu răspunde la întrebare. Îl tot întreabă pe cameraman ce zic oamenii pe live, dar ne ține așa în suspans fără sens. De ce? Nu știu. Nici el nu știe. Nici noi nu știm.
În al doilea episod din Puya TV îl vedem pe artist că se plimbă într-un Merțan W132 Cobra, una dintre cele mai rezistente mașini din istorie, ceea ce e ironic dacă ne gândim la cariera lui. Omul se plimbă prin „cartierul francez” din Sălăjan. La un moment dat vede doi romi pe stradă și zice „uite-i pe francezi”, după care o bagă pe aia cu „stai că nu mai e politically correct să zicem asta”. Omul e super frustrat că nu mai poate să-și bată joc de romi, că așa e în 2018. Chiar ne pierdem drepturile esențiale.
Puya crede că femeia și bărbatul nu pot fi egali pentru că nu lovesc la fel de puternic
Ca să înțelegi mai bine cum vede Puya lucrurile în 2018, trebuie să te uiți la vlog-ul lui despre mișcarea feministă. Începe cu o explicație clară pentru demersul lui. Se întreabă dacă femeia poate fi egală cu bărbatul și zice „adică femeia acum este polițist, soldat, taximetrist, face munci pe care nici nu visa să le facă vreodată”. Nici măcar nu știe pe ce lume trăiește. Sau în ce secol.
Urmează o lecție în care Puya îi vorbește unui tovarăș despre diferența dintre 1997 și 2018. Sunt doar ei doi în sala de clasă, probabil restul oamenilor din Sălăjan nu au primit mesajul corbului la timp. Puya se întreabă despre ce ar mai putea să cânte, din moment ce în prezent „dacă te iei de femei, ești misogin, dacă spui ceva de băieți, te iei de băieți”. Deci tot rap-ul e o mare insultă. Nu poți să faci rap dacă nu insulți pe cineva, în viziunea lui Puya, deși au existat mesaje pozitive în rap de dinainte să știe el cu ce se mănâncă genul ăsta.
În fine, să revenim la experimentul lui sociologic în care întreabă trei tipe dacă femeia e egală cu bărbatul. Sub presiunea frigului de afară, toate cad de acord că nu există egalitate între cele două sexe. Una zice că „ar putea să fie, dar nu trebuie”. Apoi se întrerupe dialogul în post-producție și intră în fundal o piesă în care zice Puya că femeia independentă e tristă, pentru că nu are un bărbat adevărat, ci are o pizdă. Și îl vrea pe „făt-frumos călare, să-i aducă milioane”. Ai crede că nu poate să devină și mai absurdă faza, dar not so fast.
Trece la treabă. O roagă pe o tipă să-și ia mănuși de box și să-i dea un pumn. Pentru că forța fizică înseamnă egalitate. Încearcă să ții pasul cu viziunea lui Puya asupra lumii. Ea zice că are unghii mari, ceea ce o să fie o problemă. Puya o completează: „ca femeile, se plânge”. Tipa îi dă un pumn în frunte, Puya scoate un „ah” modest, și din fericire nu o lovește la rândul lui. Nu ar fi politically correct.
Puya crede că toată lumea e împotriva lui, că așa-s vremurile
Și așa am ajuns la „Political Correct”, o piesă cu un videoclip inspirat clar din Kendrick Lamar- DNA. Amândoi stau la poligraf, dar la aparate diferite. În timp ce Kendrick e legat la o chestie care e clar detector de minciuni, Puya e legat parcă la monitorul din spatele lui, ca un dispozitiv periferic menit să strige „tupeu de borfaș” din când în când în timp ce joci PUBG. Stă în fața lui Georgian, mare actor, care pare chinuit de propriile lui expresii faciale.
Puya zice că nu are ce să facă, din moment ce asta crede. Nu e înțeles, pentru că are niște păreri diferite, care nu intră în limita political correctness-ului. Fix acum s-a trezit că nu e ok să vorbești despre ce crezi, după ce toată cariera a făcut exact asta. Puya se lamentează că nu e liber să cânte despre ce vrea pula lui. El, un artist care toată viața a cântat despre ce a vrut pula lui. Nu, societatea e de vină.
Omul se zbate foarte mult cu gândul că nu mai e băgat în seamă. Nu mai știe despre ce să cânte ca să nu insulte. Așa că se victimizează și speră să ajungă din nou în atenția publicului larg, în rolul de martir pentru libertatea de exprimare. Se pare că i-a ieșit, din moment ce piesa e pe trending în România. Dar hai să nu uităm cum a ajuns aici și despre ce fel de artist vorbim, înainte să-i sărim în apărare pentru demersul lui scos din burtă. Așa o să putem în sfârșit să nu-i mai dăm importanță și să uităm că există.
