Jean-Paul Goude e designer grafic, ilustrator, a fost numit de Andy Warhol cel mai bun fotograf din lume, regizor de reclame TV și videoclipuri și unul dintre ultimii francezi interesanți încă în viață. E faimos mai ales pentru că a ajutat-o pe iubita lui, Grace Jones să-și creeze una dintre cele mai puternice și iconice imagini în muzică și fashion. A regizat unele dintre cele mai bune reclame ale secolului 20, printre care probabil cea mai bună reclamă la mașini ever – cea pentru Citroën CX, în care mașina intră în gura lui Grace Jones într-un deșert, iar ea începe să cânte cuvântul „bien” până ți se întăresc sfârcurile. Tot el a fost responsabil și pentru incredibila paradă a Revoluției Bicentenare 1989, pentru sărbătorirea a 200 de ani de la revoluția franceză, în care a existat un urs care patina pe gheață pentru canadieni, adolescenți care făceau moonwalk pentru americani, cimpoaie și ploaie artificială pentru scoțieni și paznici sovietici patrulând pe zăpadă falsă.
Probabil cea mai bună reclamă la mașini, regizată de Jean-Paul Goude, în care joacă iubita lui de atunci, Grace Jones.
Videos by VICE
VICE: Ce face Jean-Paul Goude?
Jean-Paul Goude: Știu că e ușor pentru jurnaliști să se concentreze pe ceea ce m-a făcut celebru: parada bicentenară și reclamele, dar eu am avut dintotdeauna și alte interese – dansul, moda și revistele. Dintotdeauna am avut atitudine de artist și nu m-am văzut niciodată făcând altceva. Dar deși lumea artistică din Paris era interesată, eu am găsit-o destul de dificilă.
Ai început cu ilustrația, nu?
Da, pe când eram încă la școală, mă vedeam cu prietenele și le desenam purtând diferite haine – am fost dintotdeauna fascinat de haine.
Când l-ai întâlnit pe Harold Hayes, șeful de la Esquire?
Harold era în Europa, la cumpărături și în căutare de talente. Perioada cu Esquire a fost crucială pentru mine. Harold era inventatorul a ceea ce se cheamă Noul Jurnalism – m-a învățat tot ce știu. Voia mereu să găsească lucruri noi, proaspete. Pentru Esquire scriau pe atunci oameni ca Tom Wolfe, Truman Capote, Gore Vidal. Mai era și George Lois, un art director genial, dar cred că Harold căuta o alternativă pentru George și eu am fost acea alternativă. Harold spunea întotdeauna că sunt înaintea timpului meu, dar eu voiam doar să fiu original.
O copertă Esquire făcută de Jean-Paul Goude
Ți-ai denumit cea mai faimoasă tehnică „French Correction”. Ce e asta?
Editorii de la Esquire au făcut jocul ăsta de cuvinte. Scopul tehnicii French Correction era schimbarea proporțiilor corpului oamenilor, înainte de Photoshop. Decupam fotografii și le rearanjam într-un montaj pentru a alungi membrele sau a exagera mărimea capului cuiva – mereu caut într-o imagine echilibru, simetrie și ritm.
Ritm e un cuvânt interesant de folosit pentru o imagine. Am citit că ai fost și dansator?
Am preluat asta de la mama, ea a fost acrobată. Oamenii se legau de talentul ei și o încurajau să învețe să danseze, dar ea știa că n-o să devină niciodată o balerină, pentru că nu avea fizicul potrivit, însă era dansatoare înnăscută. Chestia cu dansul e mișcarea care te atrage – fiecare mișcare a corpului e un fel de dans. Uitați-vă la oamenii de pe stradă. Unii merg la pas, iar alții își urmează ritmul intern. O prietenă negresă de-a mea din New York are un fiu care își exersa mersul în oglindă înainte să iasă din casă, și-l potrivea în funcție de pălăria pe care o purta. Cred că ăsta e cu siguranță un tip de dans, cel puțin din experiența mea cu dansul. Nu mai dansez, dar dragostea mea pentru dans e încă intactă, o exprim diferit – dansez fără să dansez.
Parada Bicentenară regizată de Jean-Paul Goude.
So Far, So Goude – videoclipul care a însoțit cartea.
Gays.
Andy Warhol a lucrat cu tine la un număr Esquire?
L-am cunoscut pe când lucram la al doilea număr din Esquire, care se numea Declinul final și colapsul avant-gardei americane, dacă îmi amintesc bine. L-am rugat să facă fotografii pentru numărul acela. Îmi amintesc că era destul de rezervat. Avea o alură ciudată, cu peruca strâmbă și machiajul aplicat prost.
Ești celebru cel mai mult pentru colaborările cu Grace Jones. Ce ai încercat să faci atunci?
Grace era foarte deschisă. Am lucrat împreună pentru a crea acest personaj intimidant. Oricum era ea intimidantă, cu forma corpului, gâtul foarte drept, pomeții proeminenți și linia tăioasă a maxilarului. E feminină, fără dubiu, dar mereu mi s-a părut mult mai frumoasă fără artificiile pe care le folosea ca să se facă și mai feminină.
Am încercat să-i accentuez forma corpului printr-un fel de expresionism german minimalist, cu jocuri de umbre și forme angulare. Grace e din Jamaica, așa că vorbește engleza într-un fel foarte gândit. Am sfătuit-o să se adreseze publicului ei, majoritatea homosexuali, așa cum ar face o profesoară – cu severitate. Și toate astea au contribuit la construirea imaginii ei.
Jean-Paul Goude de Maciek Pozoga.
La ce lucrezi acum?
Acum e un război între magazinele mari din Paris. Le Printemps și Le Bon Marché, care se prezintă amândouă ca destinații prestigioase de shopping. Apoi mai sunt Galeriile Lafayette. Am lucrat cu ei timp de zece ani. Arătăm haine și fete frumoase, asta înseamnă reclama de fashion. Imaginile sunt ambigue șI mereu există comentarii în lumea fashion – își bate Goude joc de noi? ÎșI bate joc de modă? De exemplu, am deghizat-o pe Laetitia Casta în bărbat.
Traducere: Oana Maria Zaharia
