Înregistrarea cartelelor SIM în România e sigură, oricât rahat am mânca pe Facebook

Fotografie de Expert Infantry, via Flickr

De aproape o lună, România a reluat o discuție de care nu vom scăpa până când nu se aplică legea. Și această lege presupune – și SRI cere – ca orice cartelă SIM prepay să fie înregistrată pe nume, CNP și serie de buletin. De fiecare dată sunt amuzante motivele pentru care serviciile secrete și parlamentarii vor să facă asta. Până acum, acestea pot fi rezumate în două mari subiecte: ar fi prevenite infracțiunile, de la sunat la 112, la convins oameni proști și bătrâni să dea SMS-uri la numere obscure, și ar fi prevenite actele teroriștilor care au speriat Vestul Europei. Primul n-a prea prins la popor, dar al doilea s-ar putea să aibă câștig de cauză.

Al doilea subiect a apărut în această primăvară după atacul din Bruxelles și, cumva, serviciile de informații ale României au descoperit că teroriștii au folosit cartele SIM prepay românești. Mai mult, pentru că nu era suficient de amuzant, au spus și că aproximativ trei milioane de cartele sunt folosite în Orientul Mijlociu.

Videos by VICE

„Comandouri teroriste din Siria şi Irak folosesc cartele din România pentru a pune la punct atacuri teroriste. Confirmarea vine chiar de la Serviciul Român de Informaţii, care spune că fenomenul a căpătat amploare şi cu greu poate fi acum stăpânit”, zice Digi24.

Cum poți stăpâni fenomenul? Ei bine, le ceri tuturor cumpărătorilor să prezinte buletinul și să își asume că pot fi identificați, dacă fac ceva nasol cu acel SIM.

Legea va fi aplicată, dar acum e un circ

Aici poți vedea cum se situează celelalte țări în privința cartelelor SIM

Contrar evoluției, oamenii au prostul obicei de a nu se adapta foarte repede la schimbări. Ei stau ca într-un leagăn făcut din hârtie de orez și dacă îi împungi nițel intră în panică, scot tastatură și ies pe internet să țipe la oameni și ecrane. Fix așa a fost cu legea antifumat, cu moscheea pe care România ar trebui s-o găzduiască, cu Bernie Sanders care laudă și e sictirit de România și chiar cu închiderea Antena 3, care n-a fost tocmai o închidere. Oamenii, și nu doar în România, trăiesc la extreme și trebuie să simtă lucruri despre lucruri.

În maximum cinci ani toate cartelele SIM din România vor fi înregistrate. N-o zic eu, că țin cu Statul, ci o zic bunul-simț și apartenența noastră la Uniunea Europeană. Încă din 2013 erau 80 de țări care implementaseră această strategie de identificare. Din Europa, în Germania, Rusia, Franța, Spania, Italia, chiar și Bulgaria nu poți cumpăra SIM-uri prepay fără buletin. În Africa, unde e haos în majoritatea țărilor, la fel a fost aplicată legea. Bangladesh vrea și date biometrice, să fie siguri.

SUA au atâtea moduri de supraveghere, încât n-au mai făcut și asta, iar Canada a respins. Până se va aplica și la noi preconizez că vor mai fi două-trei episoade de discuție, parlamentări la TV și zbateri pe Facebook.

Citește și: Legea Big Brother bagă securiştii-n securitatea cibernetică

Problema acum e că subiectul dezbaterii nu e între „e bine sau e rău”, ci sunt unii care consideră că e neapărat și alții care spun că le e invadată intimitatea. Personal, am abonament din 2010 și operatorul are toate datele mele, știe pe cine sun, pe ce site-uri intru și cui dau mesaje. Nu este o problemă de intimitate, e o problemă că SRI și alte servicii și oameni ne iau de proști, crezând că un simplu buletin garantează o protecție 100%. Fals!

Sigur, vei tot auzi de ipoteza că pui un cerșetor să-ți cumpere două sacoșe de SIM-uri. Da, adevărat, dacă tu ești un terorist din ditamai corpul de teroare și te bazezi pe SIM-uri ca să dai peste cap țări din Vestul Europei. Într-o utopie, ceea ce nu avem, orice om cumpără totul „la vedere”, nu piratează, nu „ciupește” cu șpagă și chichițe legislative, iar teroriștii nu există, pentru că legile protecției individului funcționează ireproșabil.

Partea proastă e că oamenii care vor să arunce clădiri în aer și să bage spaima în alții au zeci de tehnologii disponibile pentru asta. De aceea, deocamdată, e un fum gros ca de paie ceea ce serviciile de informații susțin.

Nu cred în SRI, așa că am întrebat operatorii

Fotografie de Ervins Strauhmanis, via Flickr

Cum în Orientul Mijlociu sunt folosite trei milioane de cartele SIM românești, în Europa aproximativ un milion, iar în România vreo 14 milioane, m-am dus cu întrebări către cei care le vând și care își trec brandul pe ele. „Multumim pentru mesaj. Nu comentăm acest set de întrebări, însă suntem aici pentru viitoarele subiecte”, mi-a transmis Vodafone. Și Orange, și Telekom, mi-au spus, pe rând, că nu comentează. Am întrebat în alte surse din interiorul acestor operatori și mi-au confirmat parțial ceea ce bănuiam.

Acești operatori nu comentează din două-trei motive: nu vor să se pună prost cu un serviciu de informații care, la o adică, ar putea să-i preseze cât să nu-și mai dorească să activeze pe piața din România. E suficient să vedem exemplul NSA din SUA, care a reușit să obțină informații de la companii mult mai mari: Facebook, Yahoo, Google, Microsoft etc. Apoi, SRI și premierul Dacian Cioloș și-au asumat public declarațiile, îi lasă pe aceștia și pe alți „înalți bugetari” să dea explicații, să stârnească dezbateri.

În final, niciun operator din România n-ar ști precis câte cartele SIM sunt folosite în afară decât dacă insistă. Și nu insistă.

Dragoș Niculescu, conferențiar Universitatea Politehnica și specialist în rețele GSM, mi-a explicat că datele cu privire la conexiunea la stâlp – de unde vine semnalul în SIM – sunt colectate de operatorul din orașul și țara respective. Astfel, dacă tu vii cu SIM SFR din Franța, cel mai probabil te conectezi la Vodafone și cele două entități au o înțelegere, astfel încât să permită folosirea conexiunii. Dacă n-au acord, atunci nu te poți conecta la rețea. Mai departe, în funcție de legislația țării respective, datele acelea ajung la serviciile de informații. În China, de exemplu, unde toate comunicațiile sunt supravegheate, e destul de greu să nu știe Statul ce se întâmplă. În țările UE e mai dificil și serviciile funcționează, de multe ori, într-o zonă gri. De aceea SRI are nevoie de panică în populație și de subiecte „tari”. Trebuie ca populația să fie speriată de teroriști și să permită accesul la tot felul de date, chiar dacă simpla colectare de date nu te face neapărat mai protejat.


Urmărește documentarul VICE despre primul hacker filmat în acțiune


Când vine vorba de localizare, un SIM dintr-o zonă urbană poate fi găsit cu o precizie de maximum 500 de metri pe o conexiune 2G (cea mai veche). Pe 3G și 4G se schimbă lucrurile, dar am presupus că un terorist n-are nevoie de viteze mari pentru streaming, ci doar de conectivitate cât să dea SMS-uri, să trimită mesaje pe WhatsApp sau Telegram și să vorbească. Precizia localizării se schimbă în funcție de densitatea stâlpilor, de aceea e dificil de găsit un om în munți sau în câmp deschis. Dificil, nu imposibil. Și, repet, la aceste date n-are acces decât operatorul care are stâlpii.

Cât costă să ai trei milioane de SIM-uri în Orientul Mijlociu?

Al dracului de mult! La Vodafone plătești pentru un apel local sau primit 0,89 de euro, 0,45 pentru SMS, 1,69 de euro apel către România, 2,09 euro pentru un apel internațional și 8 euro per megabyte de internet mobil. La Telekom tariful pe minut e de 1,2 euro și un SMS costă 0,38 euro. În final, la Orange plătești 0,79 euro pentru apeluri locale și 0,36 pentru SMS-uri și 1,49 euro pentru apeluri în România și 1,59 euro pentru apeluri către restul Europei.

Mai e și chestiunea de „cum scoți din țară trei milioane de SIM-uri”, dar am presupus că n-au făcut-o într-o noapte, ci de-a lungul câtorva ani. Dacă sunt cartele prepay, lunar cineva virează bani în conturile acelea. Sunt toate active? Nu știm, SRI n-a spus.

Citește și: Curtea Europeană de Justiție zice NU supravegherii, Guvernul României o lărgește

Când costurile sunt atât de mari, de ce ai folosi SIM-uri? Pe scurt, cel mai probabil n-ai folosi. WhatsApp, de curând, a implementat criptarea tuturor mesajelor, inclusiv cele multimedia. Telegram, făcută de fondatorul celei mai mari rețele sociale din Rusia, criptează mesajele încă de când a fost lansată, și iMessage pe iPhone de asemenea. Apoi, există tot felul de soluții și mici aplicații – ba chiar cel puțin una special făcută de ISIS pentru ISIS – care îți asigură intimitatea mesajelor. Mai mult, sunt folosite chat-urile din jocuri video pentru a discuta. Volumul de date pe care un serviciu de informații ar trebui să-l colecteze și analizeze este imens și ar presupune ferme de servere cam cât toată România. Asta ca să afle ceva înainte de un atac terorist și presupunând că au acces la toate mesajele.

Înregistrarea cartelelor SIM în România, când se va întâmpla, va elimina din găinării și poate din micile aranjamente făcute de primari, prefecți și afaceriști de Dâmbovița. Recent, Georgian Pop, preşedintele Comisiei SRI, a spus că 98% din utilizatori sunt cinstiți, dar instituția e preocupată de restul de 2%. Încă nu știu unde intră Sorin Apostu, fostul primar al Clujului, care avea 17 telefoane mobile pentru a negocia. Cu SIM-uri prepay înregistrate acestea n-ar fi, desigur, pe numele lui, ci pe numele oamenilor săi. De asemenea, unde ar intra și primarul Gheorghe Nichita din Iași care își spiona iubita cu poliția.

Același Georgian Pop spunea în 2014 că lumea a evoluat în ultimele secole și, cumva, trebuie să acceptăm că trebuie să dăm date în stânga și în dreapta.

„Drepturile şi libertăţile omului trebuie să le sprijinim cu toţii. Este foarte important dreptul la intimitate, dar dreptul la viaţă sau la securitate reprezintă un drept, cel puţin, la fel de important. În perioada următoare va trebui să schimbăm şi paradigma prin care ne raportăm la aceste drepturi”.

În iunie 2014, Dumitru Dumbravă, generalul SRI, a spus că România e criticată de parteneri pentru că devine un exportator de vulnerabilități în UE, adică s-a dus vestea printre băieții răi că în Romania pot fi achiziționate mijloace de comunicare la liber, fără a-ți declara identitatea, și băieții răi le iau și le utilizează în scopuri malefice, antisociale. Altfel, e ca la țară, ne e jenă de ce spune lumea.

Printre toate acestea, că sunt înregistrate cartele sau nu, că ai card de sănătate cu cip sau nu, că îți dai viața privată Statutului sau nu, fiecare dezbatere e încă un act de PR pentru aceste instituții. La final de zi, cine va dori să se ascundă, se va ascunde și cine e suficient de prost cât să negocieze găinării la telefon sau în plină acțiune a DNA, o va face.

Urmărește VICE pe Facebook

Citește și alte chestii despre supraveghere:
Curtea Europeană de Justiție zice NU supravegherii, Guvernul României o lărgește
Cum să lupți cu țepele companiilor de telefonie mobilă din România
Fotografii cu viața de zi cu zi din Coreea de Nord