Interviu cu un umorist român despre trolaje și glume ofensatoare

„Are you watching closely?” Toate fotografiile aparțin lui Oliver Robert

Când Robert Kahn și Vint Cerf au inventat minunea asta de internet, probabil că nu s-au gândit că lumea îl va folosi pentru umor negru sau poze cu pisici. Totuși, în mediul virtual de azi se râde la poante cu Florin Salam, la ieșirile memorabile în decor ale lui Vadim sau la tot felul de glume deplasate.

Bine, nu că ar fi ceva rău în toate astea. Probabil că și tu ai chicotit la vreo glumiță deplasată, înainte să te apuce mustrările de conștință. Dar hei, cu această ocazie, m-am gândit că subiectul ăsta merită aprofundat, așa că l-am convocat pe Oliver Robert la o discuție. A acceptat imediat: „Oricând pentru voi. Mi-ați trimis o revistă VICE cu Mike Judge (pe care îl iubesc la modul cel mai hetero) când am câștigat un concurs de Photoshop. S-a întâmplat acum vreo trei ani și n-am uitat”.

Pe Oliver îl știi de prin 2014, de la trolajul ziaristei de la Click și, evident, de pe grupul de Facebook Utopia, unde adminează. Pentru necunoscători, Utopia e un grup format din vreo 14 mii de inși, unde lumea postează glume și meme-uri. În plus, dacă tragicomicul situației o cere, se pun la cale și raiduri care au ca țintă diverși oameni. Nu doar politici.

Am vorbit cu el, printre altele, despre umorul negru pe internetul românesc, trolaje memorabile sau conaționali ofensați de anumite tipuri de glume.

VICE: Ce tip de umor gustă românii?
Oliver Robert: Românul râde la orice, de la clean jokes (n.r. – glumele inofensive, care nu conțin referințe vulgare) și meme-uri, până la jocuri de cuvinte cretine. Inclusiv la umor negru. Suntem poporul care a pus „hazul de necaz” pe hartă.

Dar la ce se ofensează cel mai tare?
Oamenii sunt diferiți și se crizează pe chestii diferite. Fiecare are alt punct de fierbere. În general, se ofensează cei care nu fac diferența între „glumă” și opinie personală. Uite, case and point. Oamenii nu se mai atacă la glume cu religie/rasă, dar când am scris, acum câteva zile, că „Guvernul ar trebui să facă un program numit Prima Grasă pentru tinerii liceeni care au probleme în a-și pierde virginitatea”, mi-au sărit în cap vreo cinci femei. Culmea, slabe. Cea mai isterică era la un milimetru de anorexie.

Ce încerc să zic eu aici? În umor, ca și în viața reală, nu trebuie să faci mișto de greutatea femeilor.

Și atunci, care ar fi limitele suportabile ale oamenilor?
Se numește umor negru pentru că, pe lângă latura macabră, trebuie să fie si amuzant. Altfel e doar mârlănie. Eu, de exemplu, evit glumele cu copii, animale sau orice vietate lipsită de apărare, gen Sorin-Ovidiu Vântu. Oamenii își mai arată limitele la glume cu personalități îndrăgite plecate dintre noi.

„Îmi place să cred că Neagu Djuvara e un rasist old-school, care încă regretă vremea când era perfect ok să deții robi”

Uite, a murit Ioan Gyuri Pascu. Puteam scrie: „Gyuri Pascu ar fi încă în viață dacă îi spunea primului medic de ambulanță «Nu e panică, man»”. Dar n-am făcut-o, pentru că Gyuri era un simpatic și îmi plăceau Divertis. Înainte să-și vândă sufletul, evident.

Care este cel mai memorabil trolaj la care ai luat parte?
De departe, trolajul lui Mircea Badea de pe primul grup de Facebook Autobaza, așa-numitul „Badea Siege”. A fost o acțiune masivă, cu mulți participanți, inițial un haos dezorganizat căruia nimeni nu-i dădea mari șanse de izbândă. Dar finalizarea a fost mirifică: bătaia încasată de Mircea de la acel Emi.

Citește și: M-am dus la Mircea Badea acasă ca să fiu imparțial și m-am luat cu altele

Meritul meu e minim. Eu am fost cel care a inițiat discuția și a pus clipul ăsta acolo. Dar s-au mobilizat oamenii din București și a ieșit ceva frumos: primul motociclist (Daniel Alexandru), urmat de o pleiadă de motocicliști a doua zi, faza cu Raul Gheba cu suta de lei de la Băsescu, apoi provocarea lui Badea, culminată cu bătaia filmată a acestuia. Mă mai uit din când în când la filmarea cu bătaia lui Mirciulică. E porn-ul meu preferat.

Ești timișorean. Crezi că ai altă perspectivă asupra umorului față de, să zicem, stand-uperii din București?
În mod sigur, da. Nu neapărat una mai bună, dar în mod clar una diferită. În Timișoara nu se prea întâmplă chestii palpitante despre care să povestești. Țiganii nu se bat prin tramvaie și n-o să-l vezi pe Leon Dănăilă în metrou. Așa că temele abordate sunt generale, știrile zilei sau satiră politică „centrală”.

Nici politicieni pe care să-i urăști nu prea avem aici, în afară de primarul nostru fixist care propunea să dăm anticoncepționale ciorilor. Nu, nu acele ciori. Alea cu pene. Ești rasist.

Care glumă/memă făcută de tine a prins cel mai bine?
Asta cu Firea și Pandele care dansează prin Ferentari s-a împrăștiat ca un foc de paie. Am și dat-o la momentul potrivit, fix în ziua alegerilor. Unii s-au ofensat, că de ce Ferentari și de ce gunoaie. De parcă, dacă eu nu făceam asta, Ferentariul se transforma în Riviera, iar gunoaiele de acolo în potpourri.

Care-s influențele tale?
Fără mișto, Corneliu Vadim Tudor, aka Alcibiade, ca insult-comic. Altfel, îmi plac minimalismul lui Mitch Hedberg și tragicomicul lui Greg Giraldo. Acum, că i-am scris unul după altul, realizez că toți trei au murit, așa că îl adaug la influențe și pe Ion Iliescu. Poate-poate.

Povestește-mi despre morți, pentru că, la un moment da, fiecare ajunge să facă o glumă cu ei.
Da, hai să vorbim despre morți. Să nu fim ipocriți, apar glume negre după orice tragedie. Poate că nu le vezi tu, poate ai oameni decenți printre conexiunile tale internautice, dar lumea le gândește și le și face. Vor apărea, de obicei, pe grupurile de Facebook, unde există totuși un privacy și lumea se poate desfășura în voie. Diferența dintre mine și tine e că tu doar o gândești, în timp ce eu o scriu într-un mod, îmi place mie să cred, amuzant.

Dupa standardele tale, la cât timp e ok sa glumești despre asta?
Formula e simplă: ca să poți glumi în legătură cu un eveniment trist, trebuie să treacă un număr de ani egal cu R / T. Unde R este radical din numărul de morți și T este numărul de state suverane care ne separă de țara în care a avut loc tragedia.

Exemple practice: pentru tragedia de la 9/11 avem (√ ~3000) / 5 țări care ne separă geografic de Statele Unite. Deci, aproximativ zece ani de așteptat până putem face glume pe tema asta. Adică putem deja, că asta a fost în 2001. La tragedia de la Colectiv, fiind în țara noastră, ar trebui să împărțim la 0, ceea ce e matematic imposibil. Putem considera că tinde spre infinit. Concluzie: niciodată nu se fac glume cu și despre Colectiv. Nu în România. Ungurii au voie, cred.

Vezi, e dificil să iei apărarea glumelor macabre chiar și în teorie. Imaginează-ți în practică ce greu e.

Apropo de Colectiv. Te-a luat cineva în serios pentru toate glumele alea cu „la Colectiv a fost mână criminală”?
Să glumești pe marginea inepțiilor propagate de Chilian a fost cea mai bună reacție din toată povestea aia. Nu poți avea o reacție serioasă la așa ceva, așa că o dai în derizoriu. Sunt prieten pe Facebook cu mecanicul meu și când l-am sunat că mi s-a aprins un martor pe bord, mi-a zis din senin: „La catalizator a fost mână criminală”. Am râs. Apoi mi-am dat seama că m-a trolat mecanicul și am plâns.

Se întâmplă vreodată să simți că te repeți?
Ca om care „coace” glume, evit repetiția, pe cât posibil. Suntem în 2016 și încă îmi scriu oamenii: „Ce trolaje ai mai făcut? Vreo farsă, ceva?”. Nu fac farse, nu mă cheamă Buzdugan. Și dacă m-ar chema, m-aș sinucide. Pe scurt: trolajele sunt ca dragostea. Dacă o forțezi, nu iese. Și când nici nu te aștepți, iese ceva frumos.

Citește și: 4chan a convins un utilizator să-și taie un deget de la picior

Te-ai gândit să faci comedie pentru bani?
Sunt din Timișoara. N-aș putea să fac stand-up nici să vreau, pentru că nu există o „scenă” locală. Mă limitez la internet. Sunt Internet standup-comic, dacă vrei. Oricum, fac glume de relaxare, nu pentru bani.

Dacă aș avea deadline la glume, mi-aș băga picioarele sau aș produce glume slabe. Sunt ultimul artist integru din România, asta încerc să transmit.

Ai ajuns vreodată la concluzia că nimic nu mai este amuzant?
Niciodată. Hai să o luăm așa: trăim în România. Dacă nu vezi tragicomul știrilor de la ora cinci și al politicienilor care osciliează între sinistru și penibil, e foarte rău. Găsesc ceva amuzant în orice situație. Poate e un mecanism de autoapărare, poate sunt eu defect.

George Bernand Shaw zicea, parafrazez, că „dacă le spui oamenilor adevărul, spune-l în glumă, altfel te vor ucide”. Cred că voia să spună că e bine să ambalezi realitatea într-o glazură, cât de fină, de umor. Cianură cu două lingurițe de zahăr.

Ce faci când nu faci umor negru?
Umor alb. Glume curate, proaspete, fără boli. Îmi place tehnologia, deci fac și chestii pe video și animații gif. Am început acum o serie crossover numită fake subtitles. Ceva copil din flori între filme clasice americane și muzică ușoară românească. Ador muzica, mă consider movie buff, îmbinarea celor două a venit natural.

Ce ai vrea să vezi mai mult pe Internet?
Mai multe diacritice și mai puține emojis. Serios, opriți-vă cu emojis. Nu înțeleg oamenii care folosesc excesiv emojis. Mă întreb cum rahat comunicau oamenii ăia înainte de Messenger și Yahoo. Umblau cu cartoane după ei, ca Bob Dylan în Subterranean Homesick Blues și-și desenau emoțiile pe foaie? Aveți intonație, aveți rictus, învățați să folosiți cuvintele. Altfel, o să revenim la hieroglife și la venerarea pisicilor.

Ultima chestie deja se întâmplă.

Ce-ți dorești pentru 2017?
Același lucru pe care mi l-am dorit și pentru 2016. Să moară Iliescu. Și cum ziceam, mai puține emojis.

Pe Oliver îl poți găsi pe Facebook, pe pagina personală și pe outside.ro

Urmărește VICE pe Facebook:

Citește mai multe despre umorul românesc:
Cum fac comedianţii români oamenii să râdă
5 motive pentru care e de rahat să lucrezi în umor în România
Comedianții români ne-au povestit cele mai dubioase întâmplări de la show-urile lor