Plăcerea și distracția sunt situate sub buric; tot acolo sunt situate și belele.
Acest proverb bhutanez deschide primul eseu al cunoscutului urolog Johan Mattelaer din noua carte Pha(bu)llus: A Cultural History a Alkei Pande.
Videos by VICE
Premiată cu Ordinul de Cavaler al Artelor și Literelor de către guvernul francez în 2006, Pande este, în prezent, consiliera artistică și curatoarea Galeriei de Arte Vizuale de la India Habitat Centre din New Delhi, India.
Timp de peste trei decenii, Pande a cercetat erotismul și toate lucrurile legate de falus: reprezentări ale penisului erect care sunt asociate adesea cu fertilitatea și potența masculină.
Subcontinentul indian nu e străin de simbolismul penisului erect. Sculpturile erotice de pe templele Khajurao, protejate de UNESCO, sunt un exemplu convingător. Și mânăstirile Ladakh și Arunachal Pradesh sunt decorate cu diverse reprezentări ale falusului care simbolizează putere și idolatrie divină.
Cartea te informează că, în Bhutan, falusul era pe toți pereții și toate acoperișurile la începutul secolului cincisprezece. Chiar și azi vezi artă falică pe pereți, sculptată în lemn, purtată la gât și de participanți mascați la festivalurile religioase.
Cartea lui Pande, Ardhanarishvara: The Androgyne, analizează spiritual spectrul genurilor – natura complementară a masculinității și a feminității în același corp. În octombrie 2014, cercetătoarea a avut și o expoziție despre Kamasutra în Paris, orașul iubirii, cu lucrări de artă care accentuează intersecția dintre arta erotică indiană, spiritualitate și ideea de dragoste fluidă.
„Când editorul meu mi-a sugerat să lucrez la o carte despre falus, mi s-a părut cel mai natural lucru”, își amintește Pande.
Ideea era să merg dincolo de reprezentările falusului care se găsesc în arta socio-religioasă indiană străveche. M-am gândit să abordez subiectul mai global, ca să aduc cărții un sentiment de cosmopolitism și universalitate și să nu se limiteze la subcontinentul indian.
Când a început să cerceteze în afara Indiei, Pande a fost surprinsă să descopere cât de răspândit era falusul în societățile tribale și în națiuni întregi– în special în societățile europene, unde e asociat în mod ciudat cu pisici, copaci falici și magie.
Ilustrațiile și muralele care datează din secolul 13 se găsesc în toată Italia și înfățișează niște pisici care țin în bot un falus. Se credea că pisicile erau vrăjitoare transformate și puteau ataca sexul masculin pentru că erau alerte noaptea și vedeau în întuneric.
Un mural similar a fost descoperit în Massa Marittima, Toscana. Înfățișează un copac cu falusuri erecte, cu tot cu scroturi, iar sub copac sunt opt vrăjitoare. Sfinții falici precum Saint Foutrin, primul episcop din Lyon în Franța, erau și ei idolatrizați și erau pictați cu falusuri gigantice. În Antwerp, statuia în formă de falus a lui Verpus era idolatrizată de femei ca remediu pentru sterilitate.
„E interesant că sfinții ăștia falici existau chiar și în Europa medievală. Și nu doar în culturile europene, dar și în cele scandinave și celtice. Nu era doar niște artă abstractă precum cea găsită în India. Mi s-a părut amuzant cum tratau falusurile – le tăiau, le ciopârțeau, le mâncau pisicile, și toate astea aveau legătură cu impotența masculină”, a explicat Pande.
Chiar dacă falusurile din toate culturile au un numitor comun, Pande a fost fascinată de diferențele nuanțate dintre Orient și Occident. Psihologa și psihanalista Amrita Narayanan are chiar o abordare psihanalitică a falusului.
„Pe subcontinentul indian, falusul n-a făcut niciodată parte din viața socială. Era considerat doar ca o metaforă a idolatriei”, a zis Pande. Mai exista câte un spărgător de nuci în formă de falus pe ici pe colo, dar în societățile europene, falusul chiar făcea parte din viața de zi cu zi. În Europa din vechime, oamenii aveau bastoane cu cap de falus sau purtau la ureche amulete în formă de falus.
Pande a mai accentuat că suspensoarele erau o parte esențială din ținuta bărbaților în Europa medievală – o altă nuanță care arată contrastul dintre perspectivele culturilor diferite asupra subiectului.
Originea suspensorului datează de la victoria Angliei asupra burgunzilor din 1476. Scoica de metal a suspensorului, atașată de armura purtată de soldați sau de rege, le proteja acestora organele genitale. Până și portretele oficiale ale Împăratului Charles V și Ferdinand II au suspensoare erecte.
„Dar în India era și este văzut doar ca simbol al masculinității”, a zis Pande.
„Atitudinile pudice ale colonialiștilor au stricat complet simbolismul falusului pentru indieni”, a adăugat ea. Deodată, în ciuda istoriei sale bogate în scripturile indiene, falusul a devenit pornografic.
„Noi considerăm falusul un simbol religios, la fel ca și lingamul (vaginul). Abia acum există tricouri cu mesajul big dick energy. Dar indienii au avut mereu înclinație spre plăcere. Aveam grădini ale plăcerii în perioada Mughal. Pudibonderia victoriană ne-a diluat viziunea”, a zis ea.
Pande e de părere că societatea victoriană pudibondă e de vină pentru „închiderea” societății indiene tradiționale.
O altă consecință nefericită a fost criminalizarea homosexualității și a consumului de canabis. Pande l-a citat pe filosoful francez Michel Foucault, care, în lucrarea lui Istoria Sexualității, a explicat cum picioarele pianului erau acoperite de victorienii medievali, pentru că aceștia aveau impresia că seamănă cu vulva feminină. Asta a dus și la tradiția acoperirii sandvișului cu cea de-a doua felie de pâine – pentru că se credea că bucățile de șuncă semănau tot cu vaginul.
„Am fost întotdeauna o societate în căutare de plăcere. Viața evoluată, conform Kamasutrei, tratatul sanscrit despre sexualitate, erotism și împlinire emoțională, e una echilibrată în care plăcerea joacă un rol foarte important”, a zis Pande. Chiar și în Arthashastra (o carte sanscrită antică despre politică și economie), curtezanele erau considerate importante pentru că plăteau taxe la stat. Plăcerea era prezentă în fiecare celulă din viața noastră. Trebuie să scăpăm de moralitatea asta duplicitară cu privire la falusuri și la plăcere.”
