FYI.

This story is over 5 years old.

Artă

Am vorbit cu actrița care le predă teatru copiilor români din Germania

Pe o scară de la zero la imposibil, germana nu câștigă prea multă simpatie pentru că ar fi ușor de învățat. O româncă a trecut însă peste asta, limba tot nu-i place, dar pentru copiii românilor din diaspora a creat un fel de „acasă”.
Apolodor-Maestra Domilasolfa-foto Robert Fomitescu
Imagine de Robert Fomitescu realizată la reprezentația Apolodor

Când îți faci rezoluțiile alea de care n-o să te ții la început de an, gândește-te cum ar fi să te apuci de-o meserie de nișă într-o țară a cărei limbă ți-e străină. Așa a început Dorina Harangus, 49 de ani, în Germania. A pornit de la facultatea de teatru din Cluj, a ajuns în Brașov, unde a fost actriță timp de un an, și alți nouă ani i-a investit pe scena Teatrului Tineretului din Piatra Neamț.

În afară a plecat în Istanbul, unde a muncit nouă ani. Din 2015, s-a stabilit în Germania, iar acolo începe povestea de acum. „Soțul meu a obținut un post de profesor pentru cinci ani, undeva în Europa – nu știam atunci că va fi Germania. Ideea era să venim în Europa ca să călătorim mai ușor, dar Germania nu era țară în care să fi visat vreodată că ajung. Nu, nu-mi place nici limba, dar, iată-mă, sunt încă aici după trei ani și jumătate de când am ajuns”, mi-a povestit Dorina cum a ajuns în inima Europei.

Publicitate

În 2006, a plecat din teatru, dar, după cum spune ea, n-a renunțat niciun moment la el. „Când am plecat din Piatra, deși eram într-un moment bun al carierei, am simțit o nevoie acută să ies din sistemul în care începusem să mă sufoc”, a adăugat ea.

Din același oraș a început și lecțiile de teatru cu copii – pe atunci era o trupă de liceeni. În afară, în Turcia, a condus clubul de teatru al unui liceu și a lucrat cu copii de la școala la care învăța și fiica ei. Apoi a trecut la următorul capitol. „În Germania, primul lucru pe care l-am făcut a fost să o ajut pe profesoara de muzică de la școală fiicei mele să facă un spectacol muzical pe scenă mare – muzicalurile sunt spectacolele preferate în școală germană. M-au chemat din nou după doi ani și m-au plătit. Între timp, am lansat ideea Teatrolici în grupurile de români din Germania. Am pornit.”

Orășelul german în care copiii românilor (re)descoperă limba română

1549101734103-Steaua-Zmeilor-foto-Simona-Ficuta

Copiii, la repetiții. Fotografie de Simona Ficuta

Pasul făcut de Dorina poate îți dă și ție speranță că e loc și de meserii mai umaniste, nu doar în IT, medicină sau inginerie, cum tot auzim în „exodul creierelor”. Ea a creat trupa de teatru Teatrolici pentru copiii românilor în orășelul Metzingen. A setat româna drept limbă oficială și din prima au fost două tipuri de câștig: ea a ajuns să profeseze meseria pe care o iubește, iar copiii, mulți dintre ei născuți în Germania, au avut acces la română.

„Practicarea și îmbogățirea limbii e naturală în procesul teatral, învățarea nu exercită presiune asupra copilului, ca la școală sau la un curs dedicat. În teatru, limba este un instrument de comunicare intrinsec, iar copilul devine conștient de acest lucru și lucrează singur la îmbunătățirea lui. Caută cuvintele potrivite și cere ajutor pentru a-și exprima ideile. Eu îmi doresc să ajungă să-și scrie singuri scenariul, iar anul acesta voi face o încercare de genul ăsta, să vedem unde duce”, mi-a explicat actrița.

Publicitate
1549101810267-Apolodor-foto-Robert-Fomitescu

Imagine din timpul spectacolului Apolodor. Fotografie de Robert Fomitescu

La început, când a pornit Teatrolici în Germania, ea și-a închipuit proiectul ăsta ca pe un bulgăre de zăpadă. „Cu cât îl împingem mai mulți, mă gândeam, cu atât va ajunge mai repede și se va mări. Și așa a fost. Mai împingem și bulgărele de anul ăsta și avem trei, exact câți avem nevoie pentru un om de zăpadă”, mi-a spus Dorina.

Primul spectacol a fost unul interactiv, unde copiii spectatori au putut participa la unele scene de grup. Astfel, au experimentat un pic din ceea ce făceau cei de pe scenă. Asta i-a atras spre grupa de teatru, iar aceasta s-a mărit după primul spectacol cu participanți noi. Din cinci s-a ajuns la 12. În ceea ce privește costul lunar, per participant e o taxă de 80 euro și 40 de euro pentru al doilea din familie. Dorina a venit și cu câteva reduceri pentru cei care n-au posibilități financiare.

1549101759435-Dorina-Harangus-verificand-sala-inainte-de-spectacol-foto-Robert-Fomitescu

Dorina în timp ce verifică sala înainte de spectacol. Fotografie de Robert Fomitescu

„Eu urmăresc, în lucrul cu copiii, ca ei să-și dezvolte capacitatea de comunicare atât prin limbaj verbal, cât și prin cel corporal. Încerc să le creez un spațiu cât mai sigur în care să se poată exprimă liber. «Teatrolicii» nu fac greșeli, ei fac doar încercări. Cred sincer că participarea directă în producerea unui act artistic le susține creativitatea și le dezvoltă imaginația, dar le ajută și spiritul critic și le îmbunătățește tehnicile de comunicare, împreună cu capacitatea de a se autocontrola și de a-și stăpâni emoțiile și impulsurile”, a rezumat actrița ce înseamnă participarea într-o astfel de grupă, dincolo de spectacole și lecții de teatru.

Publicitate

„Totodată, li se dezvoltă capacitatea de selecție odată cu lucrul în echipă, dar și decizia de a renunța la unele idei în favoarea altora, mai potrivite în context.”

În demersul ei, s-a bucurat și de suportul părinților. O mamă, fashion designer, a creat costumele și machiajele din timpul spectacolelor. O alta, de meserie inginer, s-a implicat în toate aspectele care țineau de organizare. Iar un tată a sponsorizat în primul an și jumătate sala în care se țineau atelierele de joacă teatrală.

Bilanțul cu care Dorina a intrat în 2019

1549101787687-Apolodor-foto-Robert-Fomitescu-3

Fotografie de Robert Fomitescu

Teatrolici a pregătit 21 de copii cu vârste între trei și 12 ani. Până acum, au fost puse-n scenă două piese, iar copiii sunt organizați în două grupe: una, cea cu care a și început, la Metzingen, și a două la Stuttgart – grupa mică de trei-cinci ani și grupa mare de șapte până la 12 ani. Copiii au două ore de curs în fiecare săptămână, iar, când se apropie momentul spectacolelor, vin mai des la repetiții. „Cei care-și dau copiii la cursul meu sunt pe jumătate convinși că antrenamentul teatral e benefic pentru copiii lor. Unii prin educație, alții din instinct.”

Cele două spectacole în care au jucat sunt Apolodor, de Gellu Naum, cu trei reprezentații, și Tărâmul Celălalt, un spectacol mai complex, bazat pe basme româneșți. A avut o reprezentație până acum. Când afli provocările din timpul spectacolelor, învățarea limbii germane nu ți se mai pare așa dificilă. Sau, dacă lucrezi într-o corporație, găsești cumva asemănări cu situațiile cu anumiți colegi. „Niciodată nu știi dacă cel mic va intra în spectacol, dacă-și va aminti replica, de aceea spectacolul trebuie gândit în așa fel încât, dacă cei mai mici nu vor vrea să intre pe scenă din motive de emoții, spectacolul să poată continua. Încă nu s-au întâmplat incidente majore”, mi-a povestit Dorina.

Publicitate

Ca plan pentru anul acesta, românca plănuiește un spectacol făcut de cele două grupe. Deocamdată, este în stadiul căutărilor. „Scenariu îl voi scrie bazându-mă pe ideile copiilor născute în improvizații pe câteva teme date. Dau doar o idee de titlu acum, deși nu e sigur că va rămâne așa: Copiii de pe Marte. Ideea e să jucăm patru poveșți din diferite timpuri ale omenirii (totul începe cu epoca de piatră) și unde i-a dus pe oameni dorința de a descoperi lucruri noi. Vom vedea unde ne duce asta”, a conchis actrița.

Pe Dorina Harangus o poți citi și pe blogul ei. Iar Teatrolici e pe Facebook într-un grup dedicat.

Interviul a fost editat și condensat pentru claritate.

Editor: Răzvan Băltărețu

Citește mai multe despre români din diaspora:
**[Am întrebat români din Franța ce trebuie să știi dacă vrei să te muți acolo

](https://www.vice.com/ro/article/3ka9v9/romani-din-franta)[Am întrebat români stabiliți în străinătate de ce s-ar întoarce în țară

](https://www.vice.com/ro/article/d3x8zz/romani-stabiliti-strainatate-revenire-romania)Prin ce șocuri trec românii când se întorc în țară, după ce-au locuit în străinătate**