Stilul de viață al tipului ăsta ne-ar putea învăța cum să salvăm planeta

„Stai… nu mesteca!", a strigat un Yao Jizhong înspăimântat, dar era prea târziu. Deja înfulecasem bila lipicioasă din hârtie maro, pe care mi-o dăduse când am intrat în sediul lui din Xingshou Town, la 20 de kilometri cu mașina de la capătul metroului din nordul capitalei Beijing. Am încercat să-mi despart încet dinții. Din fericire chestia aia lipicioasă care amenința să-mi cimentuiască măselele nu mi i-a scos din gingii.

„Ar trebui doar să o sugi", spunea Yao râzând, în timp ce eu îmi foloseam limba să caut răni.

După ce m-am asigurat că nu mi-am pierdut dinții, am început să mă bucur de gustul dulce subtil pe care Yao la denumit „bomboana fericirii": o bomboană pe bază de malț și zahăr, depozitată în borcane prin toată camera, decorată deja cu peisaje din ferme. „Toate tablourile astea sunt salvate de la oamenii care nu le mai doreau", a spus Yao.

Afirmația asta, alături de sloganul „salvați copacii și ei ne vor salva pe noi", de pe spatele tricoului lui Yao, a ajutat la reafirmarea etichetei primite de „primul bărbat din China sută la sută auto-sustenabil", denumire dată anul trecut bărbatului de 37 de ani de revista That's Beijing.

Născut într-o familie de fermieri din provincia Anhui, Yao a citit un articol pe la sfârșitul anilor '90 despre deșertificarea din ce în ce mai gravă din China: procesul de ariditate al pământului și pierderea plantelor și animalelor afectează schimbările climatice și exploatarea umană a solului. După ce a examinat subiectul ăsta, lui i-a venit o idee, iar în 2001 el a vizitat Mongolia ca voluntar pentru acțiunile menite să adreseze situația asta.

El s-a întors în Anhui un om schimbat. „Am înțeles conceptul de protecție a mediului. Am hotărât să nu mai folosesc chimicale, fertilizant, pesticide sau produse care dăunează mediul înconjurător."

În 2008, Yao s-a mutat în Beijing, unde a lucrat la o fermă organică și a făcut un efort mai mare de a reduce nivelul de consum al tuturor tipurilor de produse, pe cât posibil. El nu conduce o mașină și poartă haine second hand, inclusiv șosete. A renunțat la mâncare procesată, până în punctul în care venea cu propriile produse organice în restaurante pentru a mânca în timp ce prietenii lui comandau din meniu. Iar pentru că lucra la fermă, el a pus în folosință tehnicile de gătit învățate în Anhui.

„Mereu am fost pasionat de mâncare", a spus el. „Mereu am vrut să învăț să gătesc diferite feluri, câteodată intram în conversații pe tren pentru că cineva vorbea despre mâncare locală."

Yao a plecat de la fermă și s-a stabilit singur, și-a pus la punct o bucătărie modestă și o zonă de living în Xingshou Town: o zonă plăcută și înverzită, plină de câmpuri de căpșuni. Acolo, el și-a adus aminte de viabilitatea sa în a face alimente și băuturi pe care le vinde pe piețe și prin WeChat, aplicația de mesagerie a Chinei.

După un shot de vin de orez fără alcool, Yao mi-a oferit un tort dens minunat, cu un amestec de migdale, susan negru, orez galben și „bomboana fericirii", care îmi închegase gura la sosire. E destul de gustos. O versiune a tortului, cu mazăre e la fel de delicioasă. Yao mi-a spus că se vinde bine.

Dar de ce e mâncarea lui auto-sustenabilă? Sincer, nu e ceva cu care Yao s-a promovat vreodată, scopul lui e să facă mâncare bună, care are un impact negativ cât mai mic asupra mediului. „În principiu cumpăr ingrediente de la ferme organice și ecologice", a spus el. „Nu folosesc niciodată detergenți sau produse chimice în procesul de gătire, prepare sau spălare. Singurul aspect care dăunează mediului este că folosesc o motocicletă ca să livrez comenzile."

Yao a spus că el pregătește și gătește „99%" din propriile mese, deoarece are un sistem digestiv sensibil și pentru că își dorește să reducă nivelul de consum. „Mâncarea din oraș îmi face rău", a spus el. „Am mâncat odată o pizza organică în oraș și am făcut intoxicație alimentară, m-au durut dinții și capul pentru o săptămână. M-am întors la restaurant și le-am spus: „Cum îndrăzniți să spuneți că sunteți organici?!" De asemenea, el ține și cursuri de gătit, unde împărtășește mai departe mesajul lui despre diminuarea consumului.

Totul e foarte virtuos și e clar că îl face pe Yao fericit, el zâmbește în continuu. Dar este el de acord cu faptul că responsabilitatea pentru protejarea mediului în China, unde o creștere economică rapidă a condus la o explozie a cantității de întreprinderi și servicii poluante care operează în țară, se află în industrie? Guvernul chinez a instituit recent legi de mediu mai stricte și punerea în aplicare cu astfel de mentalitate, decât să se concentreze asupra comportamentului consumului public.

„Însă consumul nostru determină producția!", a exclamat Yao. „Banii noștri sunt votul, iar stilul de viață decide mediul în care trăim. Noi trebuie să sprijinim produsele de la producători responsabili față de mediu."

Yao duce lucrurile și mai departe decât majoritatea oamenilor sustenabili, dar el nu este singurul cu mentalitatea asta. „Înainte, cu greu găseam oameni cu astfel de mentalitate, dar acum tot mai mulți oameni se implică", a spus el. „Puterea civică s-a trezit. Există câteva mame din satul vecin care militează pentru reducerea consumului de plastic, apă, plus reciclare."

El are dreptate, iar școlile chineze au mărit eforturile de a educa copiii despre problemele mediului și președintele Xi Jinping a făcut mai multe declarații de conștientizare a importanței ecologiei. Există speranțe ca reputația Chinei, ca cea mai poluată țară, să se piardă în timp. „Da, China a început să fie atentă", a spus Yao. „Dar durează până când guvernul implementează ideile astea."

Între timp, Yao este fericit să continue să distribuie subtil mesajul lui anti-consum. Când am plecat, el topea o bucată enormă de zahăr din Anhui, gata să mai facă niște „bomboane ale fericirii". Există un bărbat în China care nu vrea nicio vină personală atunci când ultimul ghețar se topește și ne inundă pe toți.

Urmărește-l pe Jamie pe Twitter: @jamiefullerton