Am fost mai întâi impresionat de masa de contribuții ale Vioricăi Dăncilă în activitatea sa parlamentară. Acestea sunt de multiple, variate și colorate feluri, axate mai ales pe apărarea drepturilor femeilor.
Acum, trebuie știut că fiecare din cei 751 de europarlamentari intră automat în câteva comisii sau delegații. E obligatoriu, evident, prin definiție, de-aia ești europarlamentar, ca să discuți legislația Europei, pe teme și domenii.
Videos by VICE
Foarte mulți nu au habar ce să facă acolo, pentru că ei sunt politicieni și nu-s specializați în nimic folositor, iar românii nu sunt unici aici. Pozițiile acestea prin comisii sau delegații se negociază între grupurile politice, se păstrează o balanță acolo, în special între cei care aparțin principalului grup politic, Partidul Popular European (așa numiții conservatori, PPE, deși ei nu acceptă eticheta de conservatori) și socialiștii.
Unii sunt foarte modești și acceptă orice li se propune, știind că nu vor face oricum nimic și nu se vor prezenta, neavând nicio competență. Așa se face că poți fi în comitetul pentru agricultură sau în delegația pentru Peninsula Arabă fără a avea vreo pregătire în sensul ăsta. Fostul parlamentar Gigi Becali (istorie de culise de prima mână culeasă de mine) era așa de terorizat, nepricepând nimic din caruselul ăla de comisii, comitete și delegații încât le-a cerut asistenților:
„Puneți-mă, oriunde, numai să nu mă fac de râs.”
Acum, Viorica Dăncilă este (lăsăm deoparte pozițiile unde e substitut, un fel de poziție de joker prin care orice europarlamentar e înscris atunci când cineva din membrii comitetului e absent) în următoarele comisii ale Parlamentului European:
Comisia pentru agricultură și dezvoltare rurală (unde ea este și vicepreședintă)
Comisia pentru drepturile femeii și egalitatea de gen
Delegația pentru relațiile cu Peninsula Arabă
Acum, la agricultură (venind din Teleorman) și drepturile femeii ne-am aștepta să aibă ceva competențe. Dar… Peninsula Arabă? Am mai pus eu întrebarea pe Facebook:
„De ce nu pricep nimic românii din conflictele Orientului Apropiat?”
Răspunsul e: Pentru că din Delegația Parlamentului European pentru Peninsula Arabă fac parte Viorica Dăncilă și Mircea Diaconu.
Ambii sunt așadar în delegația pentru Peninsula Arabă și te-ai aștepta să aibă minime competențe în ce înseamnă geopolitica regiunii, precum și o spoială de știință despre Islam. Să citească măcar vreo câteva cărți despre conflictele de acolo. Dar în ăștia aproape trei ani de când au intrat în respectiva comisie, au vorbit ei vreodată despre ce se întâmplă în regiune? Războiul din Yemen, sprijinul saudit pentru Statul Islamic Siria-Irak?
Bun, dincolo de sarcasm, este limpede că Dăncilă și Diaconu (și mai toți ceilalți europarlamentari români), trimiși la Bruxelles pe 7 000 de euro pe lună (plus diurnă și încă 20 000 euro pe lună pentru întreținerea asistentelor), nu vor interveni mult în afacerile Peninsulei Arabe, ceea ce ne aduce un suspin de ușurare. La urma urmei, și Maria Grapini e membru în Delegația Parlamentului UE pentru Coreea și e bine că n-a participat la nimic până acum, pentru că ăia au arma nucleară.
Dar să luăm invers cronologic câteva din intervențiile Vioricăi Dăncilă. Iată această ultimă intervenție a ei din decembrie 2017:
Bun, nimic de înțeles aici, dar poate dincoace:
Ne închipuim chinul traducătorilor. Unii ar fi poate invidioși pe asemenea artă de a nu spune nimic în așa multe cuvinte. Este ceea ce Françoise Thom, într-o carte celebră, La langue de bois (1987), Limba de lemn (expresie pre-existentă, însă această carte a consacrat-o), definea ca pe un soi de discurs permanent, vid de sens, menit mai mult a zăpăci și a crea o stare de transă în care și vorbitorul și ascultătorul se îndepărtează de adevărata temă a discursului.
Toate discursurile și intervențiile Vioricăi Dăncilă sunt ca exemplele de mai sus, doar că uneori schingiuitor de extinse.
Un exemplu care ne iluminează este și acel interviu pe care i l-a luat site-ul Politico.eu și care a fost tradus în România Liberă (le atragem însă atenția colegilor de la RL că Politico nu este câtuși de puțin „revista Parlamentului European”, cum scriu ei, ci un grup de presă american, care se autofinanțează și care e de tendință eurosceptică):
„Care a fost cea mai inspirată și mai influentă carte pe care ați citit-o și de ce?
Viorica Dăncilă: Îmi place să citesc și încerc să citesc ori de câte ori găsesc timp. Și cred că ceea ce citim, în ansamblu, ne influențează, ne modelează gândirea și de a vedea lumea, chiar și modul nostru de a trata dificultăți sau provocări.”
Bun, a ratat ocazia să spună că a citit cărți despre Peninsula Arabă și Orientul Apropiat, pentru că e domeniul ei și pentru că, uitați, eu știu de pildă unde se situează nu doar Bahrein, dar și Iranul și Pakistanul. Din nefericire, acele cărți sunt scrise în limbi străine, de care ea nu are nevoie, mai ales acum că va conduce guvernul României, grație „colegilor” ei, cum a spus-o cu candoare.
Da, ce putem aștepta de la ea am văzut-o din prima ei declarație, după ce a propus-o Dragnea:
„Cred că am experienţă; nu trebuie să-mi dezamăgesc colegii.”
Ia te uită. Noi ne-am fi așteptat că era vorba să nu-și dezamăgească țara, nu „colegii”. Colegii știu oricum de ce au numit-o.
Cum mi-a spus un coleg de-al ei europarlamentar (care a preferat să-și păstreze anonimatul):
„A avut, într-adevăr, o lungă serie de intervenții și discursuri si interpelări (în română), vorbește mereu în plenarele Parlamentului UE, da. Însă o face ca să dea bine în statisticile parlamentare. Vorbește mult când apare, pentru că este absentă tot timpul. Când vine, turuie ce scrie pe hârtie. E ștearsă… Inexistentă Nu cred că știe ce se petrece în vreuna din țările arabe de care e presupusă a se ocupa. Nici nu o interesează. Până și [Ramona] Mănescu face diferența între Qatar și Bahrein. Una e o insulă.”
Locul 700 din 751 în ceea ce privește prezența în Parlament
Într-adevăr, site-ul votewatch.eu care monitorizează participarea eurodeputaților la activitățile parlamentare, o clasează pe Viorica Dăncilă pe locul 700 dintr-un total de 751 în ce priveşte prezenţa la sesiunile de votare din plen, dar îi acordă un procent de loialitate de 98,12% pentru PSD.
Și, desigur, avem acel video „viral” în care e întrebată în engleză despre soarta femeilor în Iran și în care spune (în română):
„Bineînțeles că nu încercăm sa intervenim în problemele interne a unui stat membru, cum este Pakistanul sau Iranul, dar cred ca este nevoie de discuții cu cei care au aceasta decizie, cu cei care sunt factori de decizie, pentru ca drepturile femeii sa devina o realitate si nu sa fie doar la nivel declarativ.”
Iranul și Pakistanul state membre în UE?!… „Problemele interne a unui stat membru?” Vom lăsa foneticienilor și fonologilor să detecteze, cu seismografele acelea ale lor pentru gât, dacă spune „problemele interne ale unui stat membru” sau „a unui stat”, dar e revelator că cei care au pus subtitlurile în engleză au sărit „stat membru”, după cum au scos și Pakistanul, despre care n-o întrebase nimeni.
Cu ce se mai ocupă Dăncilă în Bruxelles? l-am întrebat pe un alt europarlamentar român.
„Oh, e bine văzută de colegele ei cu care face multe cumpărături, e generoasă. Uite, Dăncilă e cea care cumpără de fiecare dată în aeroport reviste cu poze. Poze multe. Și le distribuie, când urcă în avion, pesediștilor. Le răsfoiesc în grup. Ea e cea care distribuie pentru Grapini sau Daciana. Reviste din astea: Elle… National Geographic etc.”
Aha, am făcut. Stai un pic! National Geographic? Păi acolo au articole multe, cu hărți și poze glossy despre Peninsula Arabă și Iran și Pakistan!
„Da, mi-a răspuns persoana. Dar explicațiile sunt în text.”
Și are un procent de loialitate de 98,12% pentru PSD. Hmmm… Va trebui să-i explice lui Dragnea ce-a făcut cu cei 1,88% de loialitate care lipsesc.
