5 chestii pe care le poți face în București, dacă nu ai bani de mers la mare de 1 mai

Dacă ești ca mine, probabil că ți s-a luat de 1 Mai. De tot.

Acum zece ani îl făceai în Vamă, te puneai în cap și te trezeai într-un cort necunoscut cu o senzație vagă de greață și mâncărimi pe fund de la nisip.

Acum cinci ani te-ai apucat să te lamentezi că Vama nu e mai e ce-a fost și ai început să pleci în Grecia, în Deltă sau prin city-breaks care te făceau să te simți, în sfârșit, ca un adult responsabil, care își planifică vacanțele din timp și pune poze pe Instagram cu cafenele artsy din Berlin.

Acum nu mai ai chef să faci nimic.

Nu mai ai chef să planifici, să te pui de acord cu zece oameni în discuții interminabile pe WhatsApp despre cazarea perfectă, cine aduce berea și când trebuie să se întoarcă fiecare înapoi la muncă. Nu mai ai chef nici măcar să te gândești că ai putea pleca singur undeva, într-un moment în care sunt șanse uriașe să mergi bară la bară pe mai toate drumurile care te scot din București.

Pur și simplu vrei să zaci, să te plimbi prin oraș fără să te mai scoată din minți claxoanele și balamucul din trafic și să-ți planifici liniștit vacanța aia mișto, din octombrie, într-unul din momentele cheie ale anului, când biletele de avion sunt ieftine și plajele pustii.

Uite câteva sugestii de chestii pe care le-ai putea face totuși, dacă pornești de la premisa că minivacanța de 1 Mai e doar un cumul de zile ordinare în care poți să respiri liniștit, să recuperezi niște ore de somn și, eventual, să ieși puțin din casă, doar ca să nu simți că prinzi rădăcini pe canapea.

Un party pe iarbă la Zero Mai 2019, la Verde Stop, sau un tur al Bucureștiului Evreiesc? Tu decizi dacă vrei să bei bere sau să te prefaci că ești turist și să încerci să vezi orașul ăsta, pentru câteva ore, ca pe locul ăla interesant și cool de care tot scrie presa străină. Important e să știi că se întâmplă totuși lucruri, chiar dacă orașul pare părăsit. Și că s-ar putea să te bucuri de ele mai mult fără presiunea socială de A TREBUI să te bucuri de ele.

Când ai fost ultima oară în Obor, să cumperi niște legume proaspete și să mănânci niște mici? Da, ok, probabil că n-o să fii singurul hipster care încearcă să se reconecteze cu natura și pământul, dar asta nu înseamnă că nu poate fi distractiv.

Și, da, poți alege liniștit orice piață din oraș – dar doar o vizită la Obor o să îți dea satisfacția de a-ți fi amintit că ai nevoie de un preș nou de baie (se vinde la metru, lângă hala veche), de niște crocși made in China, de șorici (și ce dacă doar ce-a trecut Paștele?) sau de niște săculeți cu lavandă pe care habar n-ai de ce îi vrei, dar știi sigur că te-ai bucura să îi cumperi.

Asta ca să nu mai vorbim de mici. Da, micii de la Obor sunt atât de buni precum se spune. E adevărat că de 1 Mai coada o să se înfășoare pe trei rânduri în jurul teraselor, dar îți promit că merită.

Cu Netflix, Amazon Prime, HBO Go, probabil că n-ai mai călcat printr-o sală de cinema de foarte mult timp.

Pentru mine, mersul la film e unul dintre cele mai confortabile și liniștitoare moduri de a-mi petrece timpul atunci când sunt singură, și teoria mea este că până și cele mai proaste filme par mai bune dacă le vezi la cinema.

În plus, gândește-te cât de goale vor fi sălile. De câte ori pe an poți să strigi la ecran „Pup-o, bă!”, fără să pari un rinocer?

Pe 1 Mai, la Europa încă mai poți vedea Touch Me Not, la Elvire Popesco e McQueen, iar în mall-uri poți să bagi liniștit popcorn în tine la Avengers: Endgame.

Ai fost vreodată să te plimbi prin pădurea Comana? Dar prin Delta Văcărești? Dar pe strada Xenofon sau la Casa Melik (Muzeul Theodor Pallady și cea mai veche locuință din București)? Dar la Muzeul de Geologie ai fost vreodată, ca să vezi mineralele fluorescente de la subsol? Chiar dacă le-ai bifat pe toate, sigur există un loc în Bucureștiul ăsta în care ai tot zis ca te duci și n-ai apucat.

Și nici măcar nu e nevoie să te complici atât de tare. Eu, spre exemplu, am o terasă la o sută de metri de casă unde tot îmi spun, de-un an jumate, că vreau să mă duc să beau o bere. Deși locul pare interesant și oarecum misterios (e în fundul unei curți din care nu vezi mare lucru), din motive care îmi scapă, n-am apucat să fac lucrul ăsta până acum, chiar dacă mă gândesc la el de câte ori trec pe lângă intrare.

Cultură, bere sau natură, nu contează - important e să tai de pe lista locul ăla pe care voiai să îl vezi și l-ai tot amânat.

Îmi place la nebunie să mănânc sushi – cu toate astea, foarte rar găsesc contextul potrivit pentru o astfel de masă. Trebuie să nu îți fie foarte foame, dar să ai chef de o explorare culinară, să mergi cu oamenii potriviți – nu toată lumea gustă sushi, iar restaurantele bune nu sunt tocmai ieftine.

Înlocuiește sushi cu fructe de mare, mâncare coreeană sau pur și simplu o masă într-unul din restaurantele cu panoramă – whatever floats your boat. Arde-o hedonist. Cu siguranță există, și pentru tine, un restaurant în orașul ăsta sau un gen de mâncare pe care, în mod normal, nu prea ai ocazia să-l accesezi. Nu că n-ai putea – ci pentru că pur și simplu pentru că nu se aliniază planetele.

Te întrebi de ce n-ai face toate astea într-un weekend normal? E simplu: pentru că mini-vacanțele astea au, spre deosebire, de weekenduri, un soi de calitate atemporală, sau mai degrabă de nișă în timp, în care simți că poți să faci orice. Indiferent că ne place sau nu, sâmbetele și duminicile vin în fiecare săptămână. Le asociem cu tabieturi și obiceiuri de care nici nu vrem să scăpăm – la urma urmei, uneori rutina e singurul lucru care-ți salvează sănătatea mintală. Nu e cel mai rău lucru din lume.

Dar pe mine zilele astea dintre Paște și 1 Mai – la fel ca și zilele dintre Crăciun și Revelion, alt no man's land al calendarului - mă duc cu gândul la Perfect Day a lui Lou Reed: pace cu sangria, grădină zoologică și un film. Și atât.