Cum este să fii mama unui star porno gay, când toată lumea din jurul tău te judecă

Jonathan Agassi, 35 de ani, este unul dintre cele mai populare staruri porno gay. Poate că n-ai habar de el, dar omul și-a clădit faima pe un tabu social, râvnit însă în secret de mai mulți decât crezi. Documentarul Jonathan Agassi saved my life, care a luat mai multe premii, printre care și Premiul IDFA, îi urmărește viața timp de opt ani. L-am văzut și eu în cadrul festivalului Astra Film de la Sibiu care, anul ăsta, a avut o secțiune nouă: Sex Work Stories, la care abia așteptam să ajung. Am fost mereu curioasă să aflu care sunt beneficiile și costurile jobului de lucrător sexual, cum arată viața lor personală și mai ales, cum răspunde familia la alegerea asta.

În documentarul cu pricina, o să vezi ce înseamnă să fii escortă și vedetă porno în Berlin, cam cât de multe droguri, sex și techno poate să bage un om și să supraviețuiască. Pe parcursul filmului, însă, lucrurile se schimbă, Jonathan controlează tot mai greu dependența de GHB și metamfetamine, pierde un contract important pentru jobul lui și cade în depresie. Deși poate că nu te-ai gândi la asta, fiindcă societatea și stereotipurile lumii în care trăiești îți dictează altceva, mama lui Jonathan este principalul său sprijin, omul care îl ține în continuare de mână. Anna Langer este prezentă pe tot parcursul documentarului, astfel că filmul pendulează între scene din viața de familie din Israel, unde Jonathan se întoarce pentru suport emoțional, și viața de lucrător sexual din Berlin.

Jonathan spune într-un interviu că n-ar fi fost de acord să se difuzeze documentarul ăsta dacă el ar mai fi fost lucrat acum în industria porn. Asta pentru că arată ce se întâmplă în spatele camerei, chestie care îți cam distruge fanteziile pe care tu ți le-ai construit uitându-te la 20-30 de minute de sex.

Niște scene din documentar mi-au făcut stomacul să se strângă și gândul mi-a fugit imediat la mama lui: „Wow, oare ea cum a putut să vadă asta?”. Așa că atunci când am aflat că este invitată la Astra Film, m-am hotărât să îi iau un interviu. Anna Langer s-a născut în România și, când avea nouă ani, a plecat cu toată familia în Israel, unde locuiește și acum.

VICE: Cum e să fii mama unei vedete porno gay în Israel?
Anna Langer: Deși este o țară foarte religioasă, comunitatea LGBTQ+ de aici este foarte solidă, iar asta a făcut o diferență mare. Acum zece ani mi-a fost foarte greu să integrez alegerile lui Jonathan în viața mea socială. Îmi era foarte rușine, nu știam cum să mă raportez la ceilalți. M-am temut că felul în care gândesc eu nu este normal, că e greșit. E foarte ușor când copiii fac ceea ce vor părinții lor, merg la școală, iau note bune, își aleg profesii acceptate de toată familia. Provocarea unui părinte apare când el vrea cu totul altceva și mai ales când e ceva ce tu nu poți înțelege. Așa că a fost foarte greu să le explic celorlalți cum am putut să-mi accept copilul, indiferent de ce alegeri a făcut.

Mesajele celor din jur erau „Dă-l afară din casă!”, „Nu trebuie să suporți așa ceva!”, „Încearcă să te concentrezi pe ceilalți doi copii și pe el să îl excluzi”. Eu credeam exact opusul, că trebuie să îl ajutăm pe cel care e diferit de noi. Mai ales pentru că a ales să fie escortă și să apară în filme porno, iar asta presupune multe riscuri. El avea cea mai mare nevoie de sprijin.

Cum a schimbat asta dinamica familiei?
Sora și fratele lui au acceptat mai puțin decât mine. Ei se iubesc foarte mult unul pe altul, dar asta nu înseamnă neapărat și totală acceptare. Așa cum poți vedea în film, fratele lui mi-a reproșat că nu sunt de partea lui. Când era mic, îi domina pe ceilalți copii și îl deranja când ei îl abuzau de Jonathan pentru că e gay. M-a dezamăgit foarte tare că nu s-a folosit de puterea pe care o avea să îl ajute pe fratele lui mai mic. A fost egoist.

Și pentru bunicii lui Jonathan a fost mai greu. În primul rând ei cunosc doar o parte de poveste, nu știu despre dependența lui de droguri. Pentru ei, ceea ce făcea nepotul lor era o mare rușine. Cel mai important lucru este însă că m-au susținut atunci când am decis să nu îl judec. Într-un final, cred că bunica a înțeles și ea de ce a ales Jonathan să se expună în felul ăsta.

Ce anume ți-a fost cel mai greu să accepți la Jonathan?
Faptul că jobul lui mi se părea în primul rând periculos. Nu prea mă interesează ce are de zis societatea în general. Totuși, aș fi vrut ca el să aleagă altceva; ceva mai obișnuit, mai simplu, mai sănătos; mai puțin din zona sexualității și mai mult din cea intelectuală.

La ce te referi când spui „periculos”?
În primul rând, la consumul de droguri. În al doilea rând, la corp. Când privesc lucrurile din perspectiva mea, a unei femei, mi se pare traumatizant; pare a fi un viol. El nu simte la fel, pe el îl împlinește ceea ce face. Dacă aș fi fost în locul lui, aș fi suferit foarte tare, dar el e alt om și a trebuit să accept asta.

Cum este relația lui Jonathan cu tatăl lui?
Tatăl lui a plecat când era foarte mic și nu a acceptat că este gay. Când Jonathan avea 12 ani, tatăl lui a rugat-o pe iubita sa de atunci să îl sărute, ca să „se asigure” că nu este gay, chestie pe care poți să o vezi și în film. Mi-a luat ceva timp să înțeleg că în spatele alegerilor lui Jonathan a fost mereu nevoia de afecțiune și acceptare.

Ți s-au schimbat în vreun fel valorile personale sau familiale în urma expunerii lui Jonathan ca vedetă porno?
Valorile mele s-au tot schimbat pe parcurs (râde) și s-au tot lărgit, au cuprins din ce în ce mai multe lucruri. Cel mai important în relația cu familia a fost să pun frica pe planul doi și acceptarea pe primul. Oricum, întotdeauna am fost puțin deconectată de valorile societății și de ceea ce spun ceilalți despre mine.

Și ce crezi că spun ceilalți despre tine?
În trecut au spus că nu sunt o mamă bună, în sensul în care nu îl presez să facă ceea ce cred eu că e bine. Acum lucrurile stau puțin diferit. Faptul că ne-am expus și eu și Jonathan în documentarul ăsta a schimbat felul de a vedea lucrurile al mai multor mame. În primul rând cred că le-a dat putere să aleagă mai degrabă ceea ce simt și nu ce spune societatea că ar fi bine sau rău.

De multe ori, după film, vin la mine mame să mă felicite pentru relația pe care o am cu Jonathan. Asta mi-a dat inspirație să țin niște ateliere pentru mame care au nevoie de ajutor în relațiile pe care le au cu copiii lor.

A fost greu să văd ultima parte din documentar, când Jonathan nu mai poate controla consumul de droguri și se scufundă în depresie. Nu-mi pot imagina cum a fost pentru tine. Extrem de dureros. Știam că Jonathan consumă droguri, nu știam cât de gravă este dependența lui și cum se manifestă. Apoi, când s-a mutat în Israel cu mine și a decis să renunțe la droguri, am văzut ce înseamnă asta, ca manifestări psihice și fizice, cum te schimbă total.

Când mă uitam la scenele în care pierde controlul total, în care se ghemuiește pe podea sau leșină pe capota unei mașini, mulțumeam încontinuu în mintea mea că nu am fost acolo, pentru că nu știu ce aș fi făcut. Pentru o mamă, este un sentiment foarte apropiat de senzația de moarte. Câteodată, ca părinte, trebuie să te consideri norocos că nu știi absolut tot despre copilul tău.

Și pentru el a fost greu să se vadă din afară în ipostazele alea, lipsit de control. Atunci, se vedea ca un rege.

Yonathan este numele adevărat al fiului tău, iar Jonathan este numele de scenă, un personaj creat de el. Pentru tine este vreo diferență între cei doi?
Pentru mine este aceeași monedă cu două fețe. Una mai luminoasă, alta întunecată. El s-a folosit de partea întunecată pentru a obține putere.

Jonathan a fost diferit față de ceilalți copii și a avut parte de mult bullying. Se expunea fără să ezite și era foarte încăpățânat. Aprindea câte un foc peste tot pe unde mergea și nu toată lumea reacționează bine la asta. De mic a avut nevoie de mult sprijin emoțional, iar relația noastră s-a tot întărit. Pe vremea aia, sistemul educațional din Israel era mult mai rigid și conformist, în niciun caz nu era pregătit pentru copiii gay. Felul în care oamenii voiau să îl „ajute” era să îl schimbe, iar eu nu puteam accepta asta. Așa că m-am luptat cu toată lumea, dar mai ales cu profesorii lui.

Care a fost cea mai mare schimbare pe care a adus-o documentarul în viața voastră de familie?
Faptul că acum totul a ieșit la suprafață. Nu mai avem nimic de ascuns unul față de celălalt, iar asta e un sentiment de eliberare, de libertate.

Ce face Jonathan acum?
Jonathan locuiește cu mine în Israel și, după o perioadă grea, a reușit să scape de dependența de droguri. S-a retras din industrie și acum lucrează într-un magazin.