Cea mai dură formă a PMS-ului va avea în sfârșit un tratament

Când Charlotte era adolescentă, a început să aibă crize de epuizare severă, anxietate și depresie. Deși a căutat ajutor medical imediat, doctorii n-au reușit să înțeleagă de ce o tânără care părea sănătoasă avea astfel de simptome grave. Până la urmă a diagnosticat-o un terapeut care a observat că simptomele misterioase ale Charlottei urmau un tipar, unul pe care o grămadă de medici îl ignoraseră: menstruația.

La scurt timp, Charlotte a fost dignosticată cu Tulburare Disforică Premenstruală (PMDD). Tulburarea, care afectează între două și zece procente dintre femei, are simptome fizice și emoționale de la schimbări de stare până la insomnie. PMDD e special din cauză că aceste simptome se manifestă în timpul fazei luteale a ciclului menstrual – în săptămânile de după ovulație, dar înainte de menstruație. PMDD e considerată cea mai severă formă de sindrom premenstrual și pare să fie cauzată de aceeași reacție la schimbările hormonale.

„E ca și cum nu ți-ar mai funcționa creierul o vreme. Te simți lipsită de control și copleșită. Nu doar că te simți obosită, dar nici măcar nu ești în stare să cobori scările și să-și faci o cafea. A avut un impact enorm asupra jobului meu și asupra relațiilor romantice. De unde îți iubeai partenerul, ajungi să crezi că îl urăști”, mi-a povestit Charlotte.

Acum se fac teste pentru primul tratament dezvoltat special pentru această tulburare. Sepranolon e la a doua rundă de teste clinice și ar putea fi disponibil din 2022. Medicamentul e nou pentru că nu e nici SSRI, nici pe bază de hormoni, ci blochează efectele alopregnanolonului, un steroid natural produs de corp care declanșează simptomele PMDD.

Cercetătorul care a descoperit medicamentul, doctorul Torbjörn Bäckström, lucra într-un spital psihiatric din Suedia în anii 1970 când a tratat o pacientă care avea ieșiri violente. „Nu înțelegea de ce devenea așa de furioasă. După vreun an, ne-am dat seama că se întâmpla o dată pe lună și întotdeauna înainte de menstruație”, a zis el.

Intrigat, Bäckström a descoperit o mică secțiune despre PMDD în manualul de fiziologie care descria simptomele pacientei lui. Așa a început el să studieze o tulburare ignorată de mulți doctori – cea de care suferă și Charlotte.

„Din experiența mea, multor paciente li se spune să fie tari, că nu e mare lucru, dar asta e imposibil. Nu au cum să fie tari, e o tulburare mult prea gravă. Nu e cauzată de un factor ușor de eliminat. Există metode psihologice care ajută în cazurile mai ușoare, dar nu sunt suficiente pentru cele grave. PMDD e o problemă de natură ginecologică. Multe dintre simptome sunt psihiatrice, dar cauza e menstruația”, a zis Bäckström.

Marina, 35 de ani, a suferit de PMDD ani de zile și a zis că e o tulburare ignorată de medici. Ea crede că de vină e modelul societății care percepe femeile drept niște ființe instabile. „Mă epuizează total și sunt confuză în perioadele alea. M-am săturat să aud că e normal, pentru că femeile sunt nebune și dezechilibrate hormonal. Nu mă simt susținută.”

Dar există semne că, în sfârșit, comunitatea medicală a început să ia tulburarea în serios. Organizația Mondială a Sănătății a adăugat PMDD pe versiunea actualizată a Clasificării Internaționale a Bolilor – e prima oară când a fost inclusă. Tory Eisenlohr-Moul e șeful consiliului clinic al Asociației Internaționale pentru Tulburări Premenstruale. Ea a descris testele cu sepranolon ca fiind promițătoare.

Pentru a înțelege PMDD, Eisenlohr-Moul avertizează că nu e recomandat să crezi că tulburările fizice și psihologice sunt binare. „Avem dovezi că nu e nicio problemă cu hormonii în cazul PMDD. Nivelele hormonilor sunt normale”, a explicat ea. „Dar răspunsul emoțional arată că creierul are o reacție anormală la schimbările hormonale normale. Așadar, partea aceea din creier e problema. Sepranolonul e interesant pentru că acționează asupra creierului și previne aceste efecte anormale ale hormonilor în PMDD.”

„Nu cred că asta înseamnă că orice intervenție comportamentală e inutilă. Sunt femei care au stări suicidare în fiecare lună și le învăț lucruri care le ajută să rămână în viață”, a adăugat ea. „Pentru mine, sănătatea mintală se referă la emoțiile, gândurile, acțiunile care exprimă activitatea creierului. În cazul PMDD, înțelegem mult mai clar cum e afectat creierul, deși nu înțelegem încă suficient de bine tulburarea. Nouăzeci și nouă la sută din lucruri sunt o interacțiune complicată între genetică și mediu.”

Femeile care suferă de PMDD înțeleg tulburarea dintr-o varietate de perspective. Amani, 32 de ani, se chinuie cu boala de când avea douăzeci de ani. „Nu e deloc înțeleasă. Din experiența mea de până acum, oamenii nu cred că te poți simți rău și să fii funcțional în același timp. Sută la sută nu e tulburare mintală. Mă enervează că mulți medici o ignoră și spun că e psihologică, doar în capul tău. Mă înfurie de-a dreptul”, a zis ea.

Marina are o abordare ușor diferită și descrie tulburarea ca pe o combinație de probleme mintale și endocrinologice. „Simptomele sunt legate de sănătatea mintală, dar pentru mine funcționează foarte bine tratamentele hormonale. Cred că e fiziologică, dar cu elemente psihiatrice.”

În prezent, tulburarea e clasificată de OMS drept o boală a sistemului urogenital, intersectată cu tulburări depresive. Rolul complex al simptomelor emoționale, combinat cu lipsa de informații despre PMDD, fac accesul la tratament foarte dificil.

„E derutant. Dacă mergi la ginecolog, îți va verifica nivelul hormonilor. Dar nivelul hormonilor e foarte normal la PMDD, așa că ginecologul îți spune că ești bine și te trimite acasă, eventual la psihiatru. Psihiatrul, pe de altă parte, îți spune că e o tulburare endocrinologică și te trimite la ginecolog”, a zis Eisenlohr-Moul.

E clar că, în ciuda progreselor recente, tratamentul pentru PMDD e afectat de misoginism și simptome diverse care nu pot fi incluse într-o singură categorie. „Numărul femeilor care suferă de asta e oarecum egal cu numărul persoanelor care suferă de diabet. E incredibil că știm atât de puține despre problema asta”, a zis Charlotte.

Articolul a apărut inițial pe VICE UK.