Sâmbăta asta am fost la protestul din faţa Halei Matache. Cei de la Primăria Generală spun c-o să mute hala cărămidă cu cărămidă la câţiva metri mai încolo ca să poată să treacă super-bulevardul Uranus care va lipi Piaţa Victoriei de Casa Poporului. Activiştii cred că e deja o clădire pe jumătate distrusă şi nu va supravieţui mutării. Ei cer prezervarea monumetului istoric.
Eu am păreri împărţite despre Hala Matache. Pe de o parte sunt ataşat de ea, pentru că am băut prima bere cu bunică-miu în fosta cârciumă de lângă ea. Pe de altă parte, acum trei ani mi-a picat o dală de pe unul din acoperişurile din apropierea chiar în faţa picioarelor şi de atunci îmi doresc ca toată zona aia să fie demolată (pentru că sunt prea cinic să cred că o va restaura cineva în România).
Videos by VICE
Am ajuns pe la ora 13, când era dat startul protestului pe Facebook. Primul lucru pe care l-am observat în zonă au fost zecile de echipaje de Poliţie Locală şi Jandarmerie. Aveam senzaţia c-o să dau peste un protest masiv şi violent, dar am dat doar peste cinci tipe cu pancarte în mâini, înconjurate de o hoardă de „oameni ai legii” şi de câţiva gură-cască de prin piaţă.
După un scurt dialog între protestatari, jandarmi şi vânzătorii de etnie incertă din piaţă despre motivele pentru care hala colcăie de urină şi şobolani, evenimentul s-a mutat pe colţul dintre străzile Buzeşti şi Popa Tatu, într-un fel de cortegiu mortuar cu cei zece oameni adunaţi acolo flancaţi din trei direcţii de băieţii în bleumarin.
Atmosfera la protest era una destinsă, de bere în Lipscani. Câţiva tineri, câţiva trecători, eternul Nicuşor Dan şi nişte hipsteri stereotipici. Cu greu se adunaseră 20. Aveam senzaţia că va fi un protest vesel cum au fost alea de la Antipa la început, d-alea care nu fac rău nimănui, aşa că sunt lăsate în pace.
Mi-am dat seama c-am greşit când m-am trezit cu braţul lung şi tatuat al legii care a trecut pe lângă scăfârlia mea să-l ia pe sus pe un tip care zicea un banc unui prieten şi l-a vârât cu forţă în duba Jandarmeriei, aproape târându-l. Prietenul, poetul Mugur Grosu, a fost şi el luat de ofiţeri, numai că pe sus, că doar avea părul lung și doar ce le bătuse obrazul, după cum a filmat Vlad Petri.
Când nu băgau activiştii în dube, jandarmii se concentrau pe acoperirea flancului posterior.
În urma lui a început potopul. Au băgat o piaţă întreagă de oameni, mulţi ieşiţi din casă de curiozitate, câţiva care păreau minori plictisiţi aflaţi la o plimbare de weekend, în duba cea mare numită Balena. M-am trezit şi eu cu unul din băieţii ăştia de treabă care venea să mă escorteze la o plimbare până la secţie, dar am scăpat arătându-i legitimaţia de presă.
După protest mulţi viteji s-au arătat. Localnicii de lângă Matache, care nici nu prea ştiau de ce se protesta, ieșiseră în stradă în pâlcuri, îngrijoraţi de cohortele de băieţi în bleumarin care le mişunau în jurul caselor. Mi-au zis cu jumătate de gură că sunt mulțumiți că n-au fost luaţi cu duba şi că nu-s de acord cu demolarea, că oricum lor n-o să le aducă primăria nimic bun în schimb.
Toată tărăşenia s-a încheiat pe la ora 14:30. Ghinioniştii din dubă s-au ales cu amenzi sau avertismente pentru deranjarea ordinii publice şi participarea la un protest ilegal. Hala a rămas în continuare o hazna purulentă care va fi demolată. Shaormeriile de lângă colţul unde a avut loc protestul au hrănit din nou oamenii legii hămesiţi după o zi grea în care şi-au câştigat pâinea abuzând puşti şi activişti, pentru că văd că nu le place carnea din piaţă. Şi, printre toate astea, eu mi-am pierdut legitimaţia de presă care m-a salvat de un drum nefericit la secţie.
