Poveștile de coșmar ale bonelor care au lucrat pentru copiii unor super bogați

Din când în când, când balanța contului meu bancar coboară spre zero și mucegaiul din baie pare să câștige teren, încep să caut nostalgică „joburi cool”. Poate ceva care mi-ar permite să mă mut din țară și să câștig niște bani decenți fără să trebuiască să fiu iar studentă. Aparent, să fii dădacă le bifează pe toate.

Pe de-o parte, pot vedea atracția, mai ales dacă se plătește bine și poți sta pe moca într-o casă mișto. Pe de altă parte, în general oamenii super bogați sunt cei care-și permit bone - și toată lumea știe că odată ce venitul tău ajunge la un anumit punct, oamenii nu se mai așteaptă de la tine să mai fii o persoană rațională. Decizi să faci lucruri ciudate, cum ar fi să încerci să colonizezi spațiul. 

Dar cum e să ai grijă de progeniturile bogaților? Sunt părinții lor la fel de răi precum copiii? Am întrebat foste și actuale bone despre cele mai ciudate experiențe de la job.

Am fost dădacă pentru o familie cu o casă superbă de lângă centrul orașului Bologna. Copilul avea șase ani, pe cale să împlinească șapte, și era singur la părinți. Au fost câteva incidente cu el. Într-o zi, aproape de finalul programului, copilul m-a amenințat cu un cuțit de bucătărie pe care mi l-a fluturat în față. Maică-sa a intrat în cameră și a zis doar: „Poți pune ăla jos?”.

În aceeași zi, a luat o lingură de lemn din bucătărie și a decis să mă lovească cu ea de picior atât de tare încât mi-a lăsat vânătaie. Părinților pur și simplu nu le păsa - nu existau niciodată consecințe. Cred că mă considerau mai degrabă un fel de accesoriu util în loc de o ființă umană. Emma.

Am fost dădacă într-o suburbie de lângă Boston. Famila era formată dintr-o mamă doctor cu probleme în gestionarea furiei, un tată CEO german care țipa mereu și trei copii de 12, 15 și 18 ani. Familia avea mulți bani, dar nu se vedea fiindcă refoloseau tot, până în punctul în care era de-a dreptul ridicol - hârtia de copt, folia de aluminiu, cele mai mici cantități de resturi alimentare. Până și pungile pentru fecalele câinelui erau refolosite. Le aruncau în compost până deveneau „curate”. 

Trebuia să conduc până la școală de mai multe ori pe zi ca să-i dau unuia dintre copii mărul tăiat la micul dejun și astfel să nu fie aruncat la gunoi. Se țipa la mine dacă puneam prea multă apă în oala pentru paste. Când nu erau acasă, adunam gunoiul și-l aruncam într-unul din tomberoanele din oraș. Lana

Fac parte din industria de bone de aproape un deceniu, iar recent am lucrat pentru o mamă avocată și fiica ei de nouă ani din Santa Clarita Valley. Am fost angajată ca dădacă să ajut copilul cu cititul, dar s-a transformat rapid și într-un job de „meditator”. După trei luni, mama a retras-o ilegal pe fiica ei de la școală - eu eram singura sursă de educație pentru copil și foloseam manuale pe care le-am ales în timpul meu liber.

Am creat o întreagă programă școlară cu citit, scris, matematică și altele, deși nu sunt profesoară certificată. În general, mama mă trata îngrozitor, mereu contramanda întâlnirile cu mine pe ultima sută de metri și mi-a reținut chiar și bani din salariu. Isa

Sunt dădacă pentru o fată din Japonia, iar părinții ei lucrează pentru propria lor firmă imobiliară. Una dintre cele mai nebune întâmplări a fost când fata a vrut să-și facă o grădină cu flori. Au deja o grădină imensă și superbă la vilă, dar grădinarul nu voia să i-o strice.

Fata a văzut o bucată de teren lângă și m-a rugat să-i fac o grădină acolo. Când i-am spus că nu putem să facem asta fiindcă nu e casa ei, a spus că o va întreba pe maică-sa. Maică-sa a sunat proprietarul terenului și s-a oferit să-l cumpere. I-au spus că nu vând terenul, așa că mama a cumpărat tot blocul de apartamente, împreună cu terenul, doar ca fiica ei să-și poată face o grădină lângă casă. Jake

Partenerul meu și cu mine am devenit dădace când ne-am mutat în Anglia din Europa și voiam să învățăm mai multă engleză. Cuplul ăsta tocmai ce se mutase într-un cartier luxos din Buckinghamshire. Noua lor casă valora două milioane de euro și aveau un cățeluș, o mașină și dădace (pe noi) toate noi. Ne-au tratat ca dracu - de exemplu, înainte să ne mutăm la ei, ne-au promis că le putem folosi mașina, dar odată mutați nu am mai putut.

După două luni ne-au dat afară fiindcă tatăl își pierduse jobul la o companie importantă, chiar dacă aveam contract pe 12 luni. Când am întrebat unde era contractul, mama a spus că l-a pierdut, dar eu cred că mințea fiindcă nu voiau să ne plătească taxa de reziliere. Ne-au dat afară cu un preaviz de doar o săptămână, știind că nu aveam unde să mergem, și în săptămâna aia ni s-a spus că nu aveam voie să ne atingem de mâncarea lor cu excepția laptelului și untului. Peter.

Am fost dădacă puțin timp pentru o familie din Corsica, care locuia la munte. Terenul din jurul casei lor era minunat - mama deținea un restaurant în zonă și aveau și piscină. Era atât de frumos! Cei doi fii păreau foarte drăguți când i-am cunoscut, dar totul s-a schimbat a doua zi. Erau total diferiți de alți copii. Aveau trei cai și copiii aruncau cu balega animalelor în mine.

Era și o pisică fără stăpân care-și făcea veacul pe lângă fermă, iar într-o zi au prins-o și au lăsat-o într-o cușcă fără mâncare și apă. Când în sfârșit am găsit-o, m-am supărat foarte tare. Copiii ăștia se pișau oriunde, inclusiv pe lângă piscină, lucru atât de neigienic, dar mama nu le zicea nimic. M-au amenințat și că mă împușcă - nu știu sigur, dar e posibil să fi avut arme în casă, fiindcă familia mergea cu câinii la vânătoare. Toate astea s-au întâmplat în trei zile și a trebuit să spun familiei că plec. Nu mai puteam să fac asta. Naomi.

Era prima zi la job, iar tatăl mi-a spus că va ieși pentru 15 minute. A trecut o oră și tot nu s-a întors, așa că am culcat bebelușul. Aveam nevoie să fac pipi, iar eu iau mereu cu mine dispozitivul de monitorizare a copilului în baie în caz de o urgență. Cât eram în baie, am văzut tatăl că intră și vorbește cu bebelușul, apoi că o duce în altă cameră să-i schimbe scutecul.

Când am ieșit, mi-a făcut observație că am fost la baie în timpul somnului copilului și că asta era „îngrijorător”. I-am spus că era în siguranță, dar cred că încerca să mă prindă că nu sunt atentă la bebeluș. Atunci am decis să plec. Jess.