10 întrebări pe care ai vrut mereu să i le pui unei activiste care aruncă cu piure-n opere de artă

Carla Rochel nu se omoară să stea pe străzi. E frig, ia bătaie și uneori ajunge la închisoare. Dar o face oricum, ca să salveze clima. Rochel e activistă în cadrul organizației de protecție a climei Last Generation. Tânăra de douăzeci de ani din Dresden a renunțat la studiile în politică și psihologie.

Dar ce legătură au atacurile cu piure asupra operelor de artă cu protecția climei? Niciuna. Ultima generație vrea, efectiv, să enerveze lumea. Ca să protejeze mediul.

Avem întrebări.

VICE: Cereți ca biletul pentru transportul în comun să fie 9 euro pentru toată lumea și să se limiteze viteza pe autostradă. În lupta împotriva încălzirii globale, e aproape inutil. De ce vă stresați atât pentru schimbări atât de mici?
Carla Rochel: Știm că acțiunile noastre sunt enervante. Știm că sunt inconfortabile și nimeni nu are chef de ele. Nici noi nu avem chef. Dar credem că avem nevoie de aceste întreruperi în viața de zi cu zi ca să deschidem discuția despre criza climatică și să luăm măsuri odată. Și da, reducerea limitei de viteză la 100 km/h și a prețului biletelor pentru transportul în comun sunt măsuri mici. Sunt doar primii pași care trebuie făcuți și mă enervează că nici măcar aceștia nu sunt implementați. 

Să fim sinceri: Oricum nu vom atinge obiectivele climatice pe care vrem să le atingem, nu?
Da, la cum stau lucrurile în prezent, n-o să le atingem. Și conform Curții Federale Constituționale, aceste obiective sunt oricum prea mici. Politicienilor le pasă doar să câștige următoarele alegeri. Guvernul federal nu e preocupat de supraviețuirea societății noastre. Încă am multă speranță, pentru că istoria a arătat câte pot face oamenii când sunt activi și iau măsuri. Sufragetele, lupta împotriva rasismului – acestea sunt schimbări care au avut loc pentru că populația civilă a pus presiune.

Care e obiceiul tău cel mai nociv pentru mediu?
Nu sunt perfectă. Sunt vegetariană și vegană de mult timp, dar uneori conduc mașina. Merg în vacanțe din când în când. Și noi, activiștii, suntem oameni obișnuiți. Și oricum, chiar dacă toți cetățenii ar respecta măsurile ecologice, tot n-am putea opri criza climatică. De aceea avem nevoie de acțiune politică. Acela e cel mai înalt nivel. Nu ne mai ajută dacă ne cumpărăm toți periuțe de dinți din bambus.

Te bucuri în sinea ta când șoferii se enervează că sunt blocați în trafic?
Bineînțeles că nu. Sunt persoane care trebuie să meargă la muncă, să-și aducă copiii de la școală, care au programare la doctor. E nasol. Dar pe toți o să ne afecteze catastrofa climatică.

Cât de mult te deprimă moartea biciclistului pentru care s-a dat vina pe una dintre acțiunile voastre de protest?
Moartea biciclistului e tragică pentru că mereu e tragic când mor oameni în trafic. Dar mă întristează când oamenii se folosesc de acest incident ca să arunce cu noroi într-un protest pașnic. Nimeni n-a vorbit despre cicliștii care au murit în Berlin de la incident încoace.

Nu faci infecții urinare de la cât stai în frig, pe străzi?
Membrii organizației Last Generation sunt mereu răniți în timpul blocadelor, dar nu avem probleme cu infecțiile urinare. Problema e că trag de noi, ne lovesc, ne trântesc la pământ. Și știm dinainte că oamenii o să se enerveze. Nimănui nu-i place să fie blocat în trafic. Dar ce să facem? Trebuie să atragem cumva atenția asupra catastrofei climatice care ne paște. Vrem să o oprim. 

Ați atacat de mai multe ori opere de artă. Ce părere crezi că ar avea Claude Monet și Vincent Van Gogh despre acțiunile voastre?
Amândoi desenau peisaje și erau inspirați de natură. Iar natura e în pericol acum. Lucrările lui Monet și ale lui Van Gogh ne arată fix ce vom pierde: totul. Lucrările de artă nu mai contează dacă societatea se prăbușește. Sper că cei doi artiști ne-ar fi înțeles.

Ați ataca și oameni ca să salvați lumea de la distrugere?
Protestele noastre sunt pașnice. Ieșim în stradă ca să protejăm vieți. Istoria a arătat că rezistența pașnică a dus la schimbări de succes pe termen lung, spre deosebire de acțiunile violente de protest. Nonviolența și pacifismul sunt principii pe care nu le negociem. Sunt importante pentru noi.

Cum e la închisoare?
Mi se pare mereu foarte deprimant. De cele mai multe ori mă bagă într-o celulă cu faianță și un pat de lemn suprapus. În Berlin am petrecut noaptea într-o celulă de opt sau nouă ori. Și de câteva ori m-au închis ziua. În
München am stat în închisoare și trei zile la rând. Stăteam singură în celulă și foloseam un clopoțel pentru orice: ca să merg la baie, ca să mănânc sau să beau apă. Ești total lipsit de putere. Mi se pare incredibil, n-aș fi crezut vreodată că voi fi arestată pentru ceva. Sau că o să-mi petrec noaptea în închisoare. Și totuși, eu și colegii mei ne asumăm riscul ăsta din nou și din nou. Peste treizeci de persoane au fost arestate în München și au fost reținute preventiv până la treizeci de zile – fără proces, fără nimic. Acum, tot mai multe persoane sunt dispuse să iasă pe străzile din Bavaria.

Chiar credeți că sunteți ultima generație?
Suntem ultima generație care poate face ceva să combată catastrofa climatică. Mai avem câțiva ani. Unii experți spun că ne-au mai rămas doar doi sau trei. Nu putem aștepta următoarele alegeri. Trebuie să convingem guvernul să schimbe legislația acum.

Articolul a apărut inițial în VICE DACH.