Cum am pierdut mii de euro într-un scam crypto și uite la ce tre’ să fii atent ca român

Mă sună într-o zi prietenul din Marea Britanie să-mi spună că a descoperit un site nou de tranzacționat, minat și făcut tot felul de vrăjeli cu cryptomonede. La vremea respectivă eram în perioada de cercetare și descoperire a fenomenului: care sunt cele mai bune platforme, unde sunt taxele mai mici, cum funcționează un blockchain, ce e ăla un ICO, grafice și altele.

Aveam amândoi habar de bursă și de aplicațiile care-ți permit să tranzacționezi diverse acțiuni la diverse companii sau resurse naturale. Cryptomonedele și platformele lor sunt însă complet diferite și funcționează după alte reguli.  

Foarte entuziasmat, îmi povestește despre Honompor, o aplicație unde puteai să-ți cumperi mineri virtuali de Bitcoin sau Ethereum care aveau un reward destul de bun. Funcționa pe sistemul închiriatului pe o perioadă fixă de timp: una, două, trei sau patru săptămâni. 

În funcție de puterea minerului plăteai o anumită sumă. Când se termina perioada îți băgau crypto în portofel și mai departe îi scoteai în treaba ta. Entuziasmul lui era cumva întemeiat: în un pic peste o lună trecuse de la sute la mii de dolari cu niște mineri de Ethereum.

A început cu unul cumpărat cu 800 de dolari. În două săptămâni a făcut 1 500 de dolari pe care ulterior i-a băgat în doi mineri care au produs 3 000 de dolari. Clasicul sistem piramidal în care, oricum ai da-o, rata de câștig este foarte bună raportat la suma investită. Ideea nu era deloc rea, așa că, fără să stau prea mult pe gânduri, îmi cumpăr și eu un miner cu 500 de dolari. 

În trei săptămâni aveam aproape de trei ori banii, un randament extraordinar. Mult prea bun ca să fie însă și real.

Toate țepele care au prins avânt în ultima perioadă și care presupun să bagi o sumă de bani ca să primești dublu sau triplu după o lună, îți vor da la început profitul pe care l-au promis. Așa îți capătă încrederea, tu vei aduce alți oameni și tot așa.

Când se umple bazinul cu suficienți „investitori”, închid șandramaua în doi timpi și trei mișcări. Asta dacă sunt țepe „banale” care se desfășoară pe o perioadă scurtă de timp. Noi, în schimb, am picat într-o nasoală mult mai elaborată.

Pe lângă acești mineri care promiteau câștiguri sigure, pe respectiva platformă puteai să tranzacționezi monede, să urmărești grafice, să participi la următoarele lansări de ICO. ICO vine de la Initial Coin Offer. Când cineva se pregătește să lanseze o monedă nouă pe piață, înainte să o listeze pe diverse exchange-uri mari la un preț ridicat, o oferă la un preț mult mai mic pe o platformă dedicată, special pentru utilizatorii de acolo. Schema este că dacă apuci să pui mâna pe niște monede la un astfel de preț, șansele să prinzi o creștere de 10 sau 20 de ori la listare sunt foarte mari.

La capitolul ăsta am căzut noi în plasă.

Site-ul respectiv urma să lanseze o astfel de monedă la un preț ICO derizoriu, cred că 0,02 dolari per coin. Urma ca după trei luni să îl listeze pe Binance, cea mai mare platformă de tranzacționat în momentul actual.

Orbiți de câștig, ne-am făcut calcule.

Eu aveam 1 500 de dolari făcuți dintr-o investiție de trei ori mai mică, iar amicul meu avea vreo 3 000 de dolari. Ne-am consultat ca doi maeștri ai investițiilor, ne-am învârtit de niște economii și-am ajuns la calculele finale: am decis să mai bag 500 de dolari peste ce aveam în cont, iar el să mai bage încă 7 000 de dolari.

Planul e făcut, sunt gata să-l execut – cum ar spune BUG Mafia. Au listat ICO, le-am dat banii fără niciun stres, am primit monedele, urma așteptarea. Trei luni de răbdare până la marea lansare. 

În timpul ăsta, prețul monedei creștea zilnic cu cel puțin 10–15 la sută. După primele zece zile aveam de trei ori banii, moment în care am început să am primele bănuieli. Îl sun pe amicul ăsta să-l întreb de unde a aflat de acest site minune. „Aaa, nu ți-am zis, de vreo două luni vorbesc cu una din Malaezia, am cunoscut-o pe Instagram pe o pagină din asta de investiții în crypto.”

Deja nu mai auzeam ce vorbea că îmi țiuiau urechile. Tristețe așa mare nu cred c-am mai simțit. Prietenul meu de-o viață picase în plasa lover girl, l-a îmbârligat o fată, au stat de vorbă, s-au văzut pe video și l-a convins să-și bage banii în scamul din care făcea și ea parte. După ce i-a luat banii, discuțiile s-au rărit, probabil îi avea pe alții la rând.

Atunci a fost momentul când am căutat prima oară informații despre acest site și nu mică mi-a fost mirarea să aflu că erau și alții în situația noastră. Modul de operare era asemănător și a fost excelent rezumat într-un thread pe Reddit de un tip: „Prea bun ca să fie adevărat, 150 de lire sterline au devenit 44 000 de lire de bani falși. O fată random din Asia mi-a trimis un link pe Instagram.”

Am început să fiu apoi mai atent la diverse aspecte de funcționalitate care nu făceau decât să-mi întărească ideea că am picat în ditamai țeapa. Aplicația nu era disponibilă pe App Store sau Play Store și putea fi downloadată doar de pe site-ul lor. Butonul de chat din aplicație îți deschidea WhatsApp, unde avea loc discuția, în timp ce pe toate celelalte site-uri legitime discuția cu echipa de support se desfășoară pe chat, în interiorul site-ului.

Am căutat adresa IP, era înregistrată undeva în Shanghai. Domeniul a fost înregistrat în ianuarie 2021 cu valabilitate de doar un an. O altă chestie deșteaptă pe care au făcut-o: nu puteai să cumperi direct cu cardul la ei pe site. Dacă voiai să intri în schemă, trebuia să transferi cryptomonedele dintr-un wallet separat sau de pe un alt site care îți permite să ai și un portofel de crypto. 

Dacă ai fi putut să bagi cardul la ei pe site și să cumperi direct din cont, banii ăia ar fi putut fi urmăriți în eventualitatea unei fraude. Cu câteva zile înainte de termenul când ar fi trebuit să facă listarea pe Binance au închis site-ul și au dispărut de pe WhatsApp – și așa ne-am luat adio de la bani.

Nu ne-am dus niciunul la poliție pentru că n-avea nici un sens. Tranzacțiile de pe blockchain sunt greu de identificat și de urmărit, nu este reglementat, și când îți iei o țeapă din asta de câteva mii o primești ca un bulgăre de gheață în dinți. Îți rupe fața, respectiv portofelul, te scuturi și mergi mai departe. Și dacă am fi mers să depunem plângere la poliție n-am fi făcut decât să ne prelungim agonia. D-asta toți care își dau cu părerea despre investiții spun că este cel mai bine să-ți pui la bătaie banii de care n-ai nevoie sau de care te poți lipsi.