Sărbătorile sunt un prilej de bucurie. Nu neapărat că te cuprinde spiritul, ci pentru că ai două săptămâni de vacanţă! Asta dacă nu lucrezi în HORECA. Acum opt ani nu prea găseai bodegi deschise de Revelion, dar, în prezent, majoritatea localurilor lucrează pe 31 decembrie și 1 ianuarie. Tu te distrezi, te îmbeţi şi te spargi, iar a doua zi la prânz te uiţi la specialu’ Netflix cu Taylor Swift, pe când barmanii şi bucătarii sunt în continuare pe metereze.
Am lucrat și eu în baruri în Anglia și Olanda, iar, spre deosebire de România, acolo nu se remunerează cel puțin dublu zilele de lucru de sărbători și nici nu se dă bonus pentru noaptea de 31 decembrie. Iar singura zi liberă post job este 1 ianuarie. Am vrut să văd însă ce-i mână pe români la treabă în loc de distracție, dacă o fac pentru bani sau din alt motiv, așa că am luat mai mulți barmani la întrebări.
Videos by VICE
Alexandra, 27 de ani
VICE: Care este experienţa ta cu munca de Revelion?
Alexandra: Lucrez în bartending de aproape trei ani şi mi-am petrecut Revelioanele la muncă în ultimii doi. Deja m-am obişnuit cu munca de Anul nou. Chiar nu mă deranjează şi fac ceea ce-mi place. Este practic o noapte pe care o petreci alături de colegi şi clienţi, şi, pe deasupra, iei şi bani în plus. În final, îmbini utilul cu plăcutul şi reuşeşti să te distrezi şi cu oamenii din faţa ta.
Ai vreo întâmplare care ţi-a marcat noaptea de Revelion la muncă?
Revelionul 2018 nu a fost foarte aglomerat, ci mai degrabă ca un weekend un pic mai intens. Ţin minte că lumea petrecea şi dansa, eu făceam cocktail-uri şi, dintr-o dată, mi-am dat seama că este 12 noaptea şi am rămas singură în bar. Toţi colegii şi clienţii erau sus să vadă artificiile, iar eu ratasem momentul. Petrecerea a continuat până dimineaţa, iar de la opt dimineața până la prânz ne-am făcut şi noi, cei din staff, mica noastră petrecere, un fel de Revelion al ospătarilor.
Dragoş, 30 de ani
VICE: Salut. Lucrezi Revelionul ăsta?
Dragoș: Nu, ăsta e chiar al doilea Revelion pe care nu-l mai fac în spatele barului, pentru că mi-am deschis o firmă de evenimente. Dar am o experienţă de 12 ani şi multe întâmplări.
De ce lucrai pe 31?
De cele mai multe ori chiar era nevoie de mine acolo, eram cel care anima serile, mă înţelegeam bine cu clienţii. Plus că, într-o seară de Anul Nou, plecai acasă cu bani frumoşi. Nu mi-a părut rău niciodată, pentru că, de regulă, eram peste hotare – Anglia, Italia sau Danemarca. Majoritatea cunoscuţilor erau colegii, aşa că preferam să fiu la muncă alături de ei şi de clienţii care erau oameni mişto. Cu toţii ne simţeam ca acasă, iar atunci petrecerea devenea fără limite.
Care este întâmplarea care ţi-a marcat noaptea de Revelion, în ăștia 12 ani?
Am cunoscut-o pe Rose – așa i-am spus eu – la Antica Torretta, în Verona, un restaurant pentru elevaţi, de la prinţi până la fotbaliști. Pusesem la punct un bar special cu băuturi nişate, asociate pe fel de mâncare. Rose era cu prietena ei şi n-aveau masă, aşa că le-am improvizat una în spaţiul de lângă garderobă, iar, când au ieșit la țigară, am băut cu Rose două shot-uri, probabil cele mai bune pe care le-am făcut vreodată. Dar tipa era gay și prietena ei s-a gelozit pe mine și a plecat, după ce s-au certat în fața taxiului. Așa că Rose s-a pus serios pe shot-uri şi cocktailuri, până a vomitat în faţa barului. Am avut grijă de ea, iar când şi-a revenit, a zis că mă așteaptă să îmi termin tura. Aşa am ajuns pe la șapte dimineaţa să explorăm Verona. Era fata unui mare rockerist, un fel de Cristi Minculescu de Italia. A fost una din cele mai atipice seri de Revelion.
Mario Josim, 25 de ani
VICE: De ce lucrează barmanii de Revelion? Aşa pică turele sau este un imbold financiar?
Mario: În unele locaţii poţi alege dacă lucrezi sau nu. În ultimii ani eu am ales să muncesc, stimulat de colegi, nu de bani, pentru că am avut norocul să dau de oameni pasionaţi, care au ajuns prietenii mei. Şi, la final de an, după toate care s-au întâmplat, eu personal vreu să închei anul cu oameni cu care am „dus greul” un an de zile. Bartendingul e joc de echipa şi în momentele grele tot un coleg te înţelege şi te ajută.
Cum diferă faţă de o oricare altă seară?
Pentru barmani, o seară de Revelion nu este departe de o seară de weekend. Mă refer la nivelul de energie, ore lucrate, vibe. Barul e plin, lumea se distrează, muzica e tare, nu e mare diferenţă. Eu mă distrez şi mă simt bine tot timpul în spatele barului.
Ai cumva vreo poveste interesantă din seara de Revelion la muncă?
Am avut la un moment dat un coleg care a trebuit să ardă nişte rozmarin pentru un cocktail şi a uitat arzătorul pornit îndreptat către o sticlă. A ars şi a creat atâta presiune în sticlă, încât dopul a puşcat şi ne-am speriat toţi. Nici măcar nu era 12 noaptea şi am crezut că a aruncat cineva cu o petardă în bar sau că a bubuit vreo doză. La sfârşitul serii, omul ne-a cinstit cu shot-uri de Fernet Bramca, iar unii din noi, matoliţi de la băutură, au vomitat. O întâmplare clasică, în schimb, a fost când ne-am urcat pe bar să facem champagne shower clienţilor, iar ei, ca să-şi ia revanşa, au cumpărat şampanie şi prosecco şi ne-au udat pe noi.
Despre Revelionul ospătarilor ce părere ai?
E momentul când cei care au lucrat în seara de Anul Nou merg să petreacă şi ei. Dar eu prefer să fac ceva relaxant, pentru că trăiesc în fiecare weekend vibe-ul de party şi sunt sătul.
Laurenţiu, 31 de ani
VICE: De ce lucrezi de Revelion?
Laurențiu: La noi în bar, seara de Revelion este destul de aglomerată, aşa că nu se iau în considerare turele normale, ci se ia în considerare necesitatea. Şi se fac şi tips-uri mai multe, pentru că sunt mai mulţi clienţi. Mie îmi place să îmbin utilul cu plăcutul, iar ăsta este momentul perfect. Playground-ul meu, regulile mele. Practic, eu merg la o petrecere unde dau de băut tuturor, mă distrez şi nici măcar nu e pe banii mei.
Ai vreo întâmplare care ţi-a rămas în minte de la party-urile de Revelion?
Într-un an, paznicul clădirii unde era locaţia ne-a chemat pe toţi din staff să ne arate pe cameră cum doi clienţi făceau sex în parcare. Amuzant este că i-am servit toată noaptea, după ce am văzut filmarea, şi îmi era dificil să nu zâmbesc.
Liviu, 29 de ani
VICE: Cum e să lucrezi de Revelion?
Liviu: Primul Revelion muncit a fost din cauză că aşa a picat tura mea, apoi mi-am făcut un scop din asta, pentru că e foarte tare şi e plătit mai bine. Tips nu prea se face, mai ales în locaţiile unde este „meniu all inclusive”. Acum, după șapte ani, şi pentru că am familie, lucrurile s-au schimbat un pic.
Cum ţi se pare Revelionul, acum că nu-l mai faci la muncă?
Sincer, după șapte Revelioane în spatele barului, sunt OK să mi-l petrec pe ăsta cu soţia şi bebele, cu televizorul deschis pe Dan Negru. Dar nu mi-a părut niciodată rău că am lucrat pe 31 decembrie. Nu-i ca şi cum eşti paznic la un depozit în afara oraşului, singur, cu o sticlă de vodcă mică şi salata boef la caserolă, uitându-te la articii în depărtare. Iar, dacă țin cont de experienţele mele eşuate de Revelion, de dinainte să lucrez în bar, pot să spun că m-am distrat mult mai mult la muncă.
Ai vreo întâmplare amuzantă din noaptea de Revelion?
Am mai multe poveşti interesante din serile normale de muncă decât din cele de revelion. Poate e din cauză că, de Revelion, oamenii se simt forţaţi să se distreze, şi asta am observat în toate genurile de locaţii, de la cel mai ieftin pub până la cel mai scump club. Revelionul mi se pare o petrecere tematică. Singura experienţă am avut-o acum câţiva ani, când lucram într-un pub micuţ, iar un grup de 70-80 de persone s-au strâns şi au închiriat toată locaţia pentru ei. Totul a fost mişto, oamenii s-au distrat până la 6 dimineaţa, doar că Revelionul m-a prins într-un moment nasol. Toţi beau şampanie şi se distrau, iar eu eram sub bar reparând un POS.
Misha, 40 de ani
VICE: De ce lucrezi de Revelion?
Misha: Sunt cumva obișnuit sa o fac, asta îmi este meseria. În timp te obișnuiești cu ideea. Este și plătit mai bine și chiar și tipsul poate fi mai mare într-o astfel de seară. Toate astea depind și de locul în care lucrezi, nu este peste tot la fel. Nu este foarte multă muncă, pentru că totul este aranjat dinainte.
Cum te-ai distrat de Revelion în toţi anii ăştia?
In 15 ani cred ca am muncit de revelion mai mult decât am petrecut, dar asta nu m-a deranjat vreodată. Reușim să ne și distrăm, este o seară mai destinsă atât în relaţiile dintre colegi, cât şi în cele cu clienţii.
Ai vreun moment sau vreo întâmplare amuzantă de la muncă din noaptea asta?
Am avut nişte colegi care s-au „distrat” destul de tare de-a lungul timpului. De exemplu, acum vreo patru ani, eram trei inşi în bar, iar la 12 noaptea, după ce s-a servit şampania, unul dintre noi nu era de găsit. L-am căutat şi sunat ceva vreme, apoi ne-am văzut de treabă. L-am găsit dormind pe navete abia când am mers să realimentăm barul, dar l-am lăsat să doarmă în continuare. Dimineaţa l-am trezit şi l-am întrebat în ce an crede că e, dar evident că nu a ştiut să răspundă.
Lampard, 29 de ani
VICE: De ce alegi să lucrezi de Revelion?
Lampard: Pentru că faci mai mulţi bani decât într-o seară normală. Depinde de loc, dar, dacă totul merge bine, poţi pleca acasă cu undeva între cinci sute şi două mii de lei. Chiar dacă n-ar fi imboldul financiar, tot aş munci, pentru că oamenii cu care lucrez sunt mişto.
Reuşeşti să te distrezi la muncă de Anul Nou sau regreţi că eşti blocat în spatele barului?
Mereu am reuşit într-un fel sau altul să mă distrez fără să-mi pară rău că fac Revelionul la muncă. Revelionul e o sărbătoare tristă şi un pretext pentru mulţi de a se îmbăta sau a arunca bani. Dar pentru barmani e perfect. E mai mult de muncă, dar, în final, ei aruncă banii, noi îi luăm.
Care este cea mai mişto întâmplare pe care ai trăit-o în spatele barului, de Revelion?
Ultima seară de Revelion de la Madame Pogany, în 2015. Era mega busy, eram deja tipsy şi plin de spume şi dintr-o dată apare o tipă care-mi ţipă tare „La mulţi ani!”. O ştiam, mai venea pe la Fratelli şi era genul de persoană cu o mică tentă histrionică, persoana potrivită la momentul potrivit. Aşa că am luat un cub de gheaţă şi i l-am azvârlit în frunte. A venit să vorbească cu mine şi cum nu eram deloc vorbit şi stresat în seara aia, i-am povestit despre cum e să ai un pui de cățel Samoyed acasă. Am tot vorbit până dimineaţa şi, unde dai şi unde crapă, trei ani mai târziu m-am căsătorit cu ea.
Editor: Ioana Moldoveanu
