Ce să faci dacă nu mai scapi de infecțiile urinare

Deși șaizeci la sută dintre femei și alte persoane cu vagin au cel puțin o infecție urinară în timpul vieții, aproape un sfert dintre ele vor fi diagnosticate greșit sau vor suferi proceduri invazive inutile sau se vor alege cu boli cronice.

Un scurtmetraj intitulat The UTI Documentary, produs de Dr. Agnes Arnold-Forster, ilustrează experiențele mai multor femei de diverse vârste care suferă de infecții urinare cronice sau recurente.

Printre aceste femei se numără Liz, treizeci de ani, ale cărei experiențe n-au fost luate în serios până când n-a fost internată într-un spital privat; Sophie, 22 de ani, care a avut infecții urinare recurente timp de șase luni, când era în facultate; și Rime, 28 de ani, care a mers de la un doctor la altul până când și-a pierdut încrederea în sistemul medical britanic și a ajuns să cheltuiască dublu pe o rețetă de antibiotice cumpărată online.

Arnold-Forster nu e deloc surprinsă de felul în care au fost tratate aceste femei. Ea speră ca documentarul ei să declanșeze o conversație despre dificultățile din sistemul medical cu care se confruntă femeile care suferă de infecții urinare cronice. În film, Arnold-Forster și alte femei care suferă de aceeași problemă oferă sfaturile pe care le-ar fi plăcut să le primească și ele când au aflat că au infecție urinară.

De-a lungul istoriei, Arnold-Forster a zis că formarea unei comunități a fost întotdeauna o metodă bună de a obține susținere pentru persoanele cu boli cronice. „Când medicina dă greș, femeile sunt nevoite să se sprijine între ele. Chiar dacă asta nu le oferă mult dorita vindecare, măcar nu se mai simt atât de singure și disperate”, a zis ea.

Liz, a cărei mamă, Jill, apare și ea în documentar, îți recomandă să contactezi persoanele cele mai apropiate de tine. „Când am început să vorbesc despre asta cu mama, prietenii și familia, am realizat că nu eram singură. Vorbește cu ceilalți, nu trebuie să îți fie rușine de asta. E o experiență intimă, într-adevăr, dar foarte multe persoane trec prin ea.”

La fel crede și Sophie, care, după ce a vorbit cu prietena ei despre infecția ei urinară, a aflat că și ea suferea de aceeași boală. „În facultate, o grămadă dintre colegele mele aveau infecții urinare. După ce am aflat că mai multe dintre noi suferim de asta, am început să ne dăm sfaturi, să spunem ce a funcționat pentru noi.”

Deși majoritatea sfaturilor date de doctori, cum ar fi „urinează după sex” sau „bea mai multă apă” sau „bea suc de merișoare”, pot fi benefice în cazul unei infecții urinare obișnuite, ele nu ajută neapărat în cazul infecțiilor urinare cronice.

Sophie a zis că aceste sfaturi plasează responsabilitatea pe persoanele suferinde: „Nu știu dacă există alte boli care pot fi evitate doar din voință proprie. De obicei, nimeni nu-ți spune că tu ești vinovat pentru boala pe care o ai, dar cu infecțiile urinare cam așa te simți.”

Majoritatea femeilor intervievate în documentar au descoperit cele mai utile informații despre suplimente alimentare, antibiotice și remedii naturiste pe forumuri și alte comunități online. Liz avertizează că trebuie să fii selectivă cu sfaturile: „Multe remedii naturiste nu fac decât să trateze simptomele. Dar nu tratează infecția, care poate deveni cronică în timp.”

Lipsa de încredere a lui Rime în doctori a făcut-o să fie hipervigilentă în privința simptomelor, ca să poată lua măsuri singură fără să aibă nevoie de ajutorul medicului de familie.

„Aș zice că fiecare poate observa un tipar după care se manifestă boala. Trebuie să fii atentă și să îți notezi ce o declanșează și care sunt primele simptome, ca să nu mai depinzi de sistemul medical de fiecare dată”, a zis ea.

Deși nu poți fi niciodată sigură că doctorul de familie îți va lua în serios infecția urinară cronică, Arnold-Forster spune că e bine să mergi la el cu temele făcute.

„Cel mai bine e să ai dovezi ca să îi arăți că știi despre ce vorbești și să folosești termeni medicali, chiar dacă asta necesită niște documentare înainte. Un alt lucru important, pe care puține femei îl realizează, e că e bine să consulți și un al doilea doctor, ca să ai mai multe păreri. Dacă ai impresia că doctorul tău de familie nu te ia în serios, ai tot dreptul să mergi la altul. Doar pentru că nu plătești consultația, nu înseamnă că nu ai dreptul la un tratament adecvat”, a zis ea.