Cum să trăiești în poliamorie cu câți parteneri vrei și să nu fie doar o scuză de-a înșela

Ca să înțelegi mai bine poliamoria, e important să înțelegi diferența față de celălalt concept: poligamie – practica de a avea mai mulți soți legitimi în același timp. Unele religii, de exemplu, n-au nicio problemă cu bărbații care au mai multe soții. Dar fie și doar exemplul ăsta îți arată că poligamia e destul de rigidă, în timp ce poliamoria vine cu flexibilitatea.

Ce e însă o relație poliamoroasă și cum o faci să funcționeze? Mă bucur c-ai întrebat, că ai nimerit unde trebuie. Am făcut acest ghid care să te ajute să înțelegi mai bine ce tip de relație vrei pentru tine, prin poveștile altor oameni.

Sarah, de exemplu, a știut că o atrag femeile încă de la vârsta de 13 ani. Cum ea vine dintr-un mediu islamic, unde tipul ăsta de atracție nu e acceptată, a ajuns să urmeze drumul heteronormativ. A întâlnit un bărbat pe nume Hassan, s-a îndrăgostit de el, și s-au căsătorit. „M-am gândit că am găsit pe cineva și nu mai aveam nevoie să-mi urmez celelalte sentimente.”

După 14 ani de relație, Sarah i-a spus în sfârșit lui Hassan că și-ar dori să experimenteze și cu femei. Spre surpriza ei, el s-a oferit s-o însoțească. Prima oară, s-a întâmplat într-un club. A făcut contact vizual cu o femeie de la etajul al doilea al clubului și s-a gândit că fata respectivă are un zâmbet foarte drăguț. A ajuns să danseze cu ea, apoi s-au sărutat. 

Așa a cunoscut viața în poliamorie, cu o relație care a ținut șase luni. Hassan li s-a alăturat și au format o triadă pentru alte trei luni. „După ce am avut experiențe cu femei din afara relației, m-am întrebat: E posibil să iubești mai mult de o singură persoană, în același timp?”

Cei doi fac parte din numeroasa mulțime de oameni care se regăsesc mai mult în poliamorie sau în alte forme non-monogame. 

De la orgii constante la inimi frânte la fel de constant – nu lipsesc zecile de mituri despre relațiile poliamoroase. Cireașa de pe tort e că, cică, dacă adaugi o persoană în relația ta monogamă aproape pe terminate, se va repara totul. E fals. Nu ajută în sensul ăsta.

Totodată, poliamoria nu e doar orgii, fantezii și nici nopți în care-ți schimbi partenerii ca pe șosete. Să fii poliamoros nu garantează că ești interesat de ceva din toate lucrurile astea. Ba chiar se poate ajunge, ca persoană poli, să fii în mai multe relații, dar să nu faci deloc sex sau să faci doar cu câțiva parteneri. Astfel, focusul e mai mult pe „relație” decât pe viață sexuală trăită la maximum, cu cât mai mulți parteneri. 

Să fii poliamoros înseamnă, de regulă, să ai multiple relații romantice simultan, iar partenerii tăi să știe și să ai consimțământul lor. Poliamoria e considerată o orientare relațională și stă sub umbrela non-monogamiei consensuale – care include și relațiile deschise, swinging, dar și un tip apropiat de monogamie. 

„Să fii poliamoros înseamnă să fii conștient că ai capacitatea și voința de a iubi mai mult de o singură persoană, în același timp”, subliniază pentru VICE Jenna Trostle, un terapeut în relații poliamoroase.

În esență, monogamia constituie un tipar pentru relațiile intime, iar mentalitatea asta ne forțează să delimităm marile iubiri de marile pasiuni trecătoare sau prietenii de prietenii cu beneficii. Pe de altă parte, poliamoria nu are niciun tipar. Estompează extremitățile din ceea ce societatea percepe ca acceptabil într-o relație intimă.

Poliamoria acceptă și că iubirea romantică pentru o persoană nu afectează iubirea romantică pentru alta.

De-a lungul vieții, majoritatea persoanelor deja iubesc mai mulți oameni în același în timp – ne iubim figurile parentale sau avem mai multe prietenii profunde sau ne iubim animalele de companie ori copiii. Cu toate astea, există încă ideea în societatea tradițională că poți să iubești o singură persoană în aceeași perioadă de timp, astfel încât să nu pui relația în pericol. „Iubirea nu e o resursă finită. Să iubești o persoană nu-ți scade capacitatea de a iubi o alta”, adaugă Trostle.

Poliamoria și motivația din spatele ei e diferită pentru toată lumea. „Majoritatea oamenilor cu care vorbesc o percep ca pe o latură înnăscută, o parte din identitatea lor. Nu e o alegere, dar e mai degrabă modul în care ei există în lume. Sunt tot poliamoroși și atunci când nu sunt într-o relație”, spune Trostle.

„Alți oameni aleg poliamoria pentru că vor să sfideze sistemul sau să experimenteze ceva nu pot obține în monogamie – de exemplu, un kink dinamic unde partenerul e vanilla, dar au și un dominant. Pentru oamenii ăștia pare mai puțin o orientare și mai mult o opțiune.”

Fiecare percepe poliamoria diferit. Pentru Trostle, a fi poliamoros înseamnă să aibă libertate reciprocă în relațiile ei.

Katherine spune că poliamoria îi conferă un sentiment de libertate. „Simt că pot face ce îmi place și nu mai sunt constrânsă de ceea ce ar putea crede partenerul despre mine.”

În poliamorie există termeni care cuprind aproape orice sentiment și scenariu relațional. Uite câțiva dintre cei mai comuni termeni pe care s-ar putea să-i întâlnești. 

Cometa: un partener ocazional care intră și iese din viața ta sporadic, fără vreo așteptare sau presiune să fiți într-o relație.

Nu Întreba Nu Spune: o structură de relație unde unul sau ambii parteneri sunt în relații romantice ori sexuale în afara celei principale, fără că partenerul să știe sau să-i cunoască pe ceilalți. 

Poliamoria ierarhică: are două tabere – prescriptivă și descriptivă. În prima prioritizezi cel mai important partener – să zicem, soțul sau soția – în fața celorlalți parteneri. În poliamoria descriptivă, îl prioritizezi pe cel mai important partener, dar cădeți de acord că, pe măsură ce începi să-i cunoști și pe ceilalți, s-ar putea ca și ei să devină o parte mai mare din viața ta – cum ar fi, să-ți cunoască familia.  

Balama: înseamnă să te vezi cu mai mulți oameni în același timp și să permiți fiecărei relații să evolueze în propriul ritm. Variații includ scenarii de tip „V” sau „W” și înseamnă să ai doi și, respectiv, trei parteneri separați. 

Poliamoria mesei de bucătărie: un tip de poliamorie care implică legături familiale între partenerii romantici, inclusiv între cei care nu ies împreună oficial. Ideea e că toți partenerii pot lua micul dejun împreună, la aceeași masă. 

Entuziasmul unei noi relații: sentimentul de entuziasm copleșitor, aproape amețitor, pe care ți-l oferă o relație nouă.

Poliamorie non-ierarhică: practica de a avea mai mulți parteneri, prieteni și iubiți fără să prioritizezi nicio relație în fața altei. Poliamoria non-ierarhică respinge „relațiile lift” (vezi mai jos)

Poliamoria paralelă: când o persoană are mai mulți parteneri romantici în același timp, dar nu se întâlnesc, iar relațiile nu se suprapun.

Relația lift: indicii succesului și așteptări pentru relații intime. Ideea e ca partenerii să parcurgă un set de pași vizibili către un obiectiv clar – să iasă împreună, să cumpere un câine cu dificultăți respiratorii, să se mute împreună, să semneze un credit ipotecar, să procreeze și să moară fericiți până la adânci bătrâneți.

Relația bufet suedez: ideea ca fiecare partener să umple câteva farfurii din bufetul tău de nevoi și dorințe. „S-ar putea să ai un partener cu care faci sex și ieși în oraș la cină, dar nu vrei să trăiești cu el. S-ar putea să ai alt partener cu care locuiești, te îmbrățișezi și te săruți – dar nu aveți contact sexual”, explică Trostle.

Triada sau cvadruplul: o relație poliamoroasă care implică trei sau patru oameni. 

Vânatul de unicorni: când un cuplu caută să aducă un „unicorn” – de obicei o femeie ipotetică – în relația lor ca să le facă relația mai dinamică sau să-și întărească conexiunea. Se așteaptă ca acel „unicorn” – care se numește așa pentru că sunt extrem de rari – să iasă exclusiv cu amândoi, să fie de acord să facă sex doar cu amândoi în cameră sau să se mute cu ei. 

E una să experimentezi poliamoria și să înțelegi concepțiile greșite. Dar cum construiești, de fapt, o relație poliamoroasă și sănătoasă? Important e să începi cu bazele. 

„Comunicarea e cea mai importantă parte în orice relație de succes, fie ea monogamie sau poliamorie”, subliniază Trostle. „În orice relație e foarte folositor să înveți cât mai mult să porți o conversație fără să blamezi cealaltă persoană și să-i comunici ce ai nevoie cu adevărat.” 

Poate fi greu să discuți și despre cine duce gunoiul, ca să nu mai vorbim despre cum partenerul tău ți-a declanșat problemele de abandon la petrecerea sexuală. Astfel, ajută să discutați într-un spațiu sigur. Katherine recomandă să verifici regulat dacă partenerul se simte în regulă – un fel de audit al relației. La început, ea și unul dintre partenerii ei obișnuiau să aibă întâlniri de genul la fiecare două săptămâni. 

„Scriam la liniuță cum mă simțeam, încercam să-mi dau seama de ce mă simțeam așa, mergeam la partenerul meu și i le citeam”, povestește ea. „Acesta asculta tot ce spuneam, îmi spunea de ce credea că mă simțeam așa și mă asigura că mă iubea.” Katherine spune că, deși inițial plângea în timpul conversațiilor, după un timp a devenit mai ușor pentru ea.

Apropo de lacrimi, e important să te acomodezi cu emoțiile pe măsură ce apar. Puțini dintre noi sunt imuni la sentimente de gelozie, insecuritate și inadecvare. Dar îți dovedești că ești o persoană puternică atunci când îți analizezi sentimentele, le pui la îndoială și încerci să-ți dai seama ce sunt, de fapt. Prin asta, persoanele poliamoroase învață să îmbrățișeze stări emoționale precum compersiunea – bucuria pe care o simți când partenerul tău investește într-o altă relație poliamoroasă ori se simte bine în ea. 

Persoanele poliamoroase învață și să-și transforme gelozia în ceva pozitiv. „Partenerul meu poate să intre într-o relație minunată cu altcineva care e inteligent, amuzant, atrăgător, frumos și are o carieră înfloritoare. Și, totuși, să aleagă să se întoarcă la mine. Îți crește într-un fel ego-ul”, explică Trostle. Katherine spune că și-a transformat propriile sentimente de gelozie prin practicarea empatiei față de partenerii ei. „Mereu avem impresia că totul e despre noi. Dar nimeni nu face lucruri ca să te supere pe tine. Oamenii fac chestii pentru că altceva îi face să se simtă bine.”

Dacă ești în relații poliamoroase nu înseamnă că ai mereu undă verde, strângi două sute de dolari și ți-o tragi cu toată lumea. Limitele sunt esențiale într-o relație poliamoroasă sănătoasă. „E posibil să înșeli într-o relație poliamoroasă, dar e mai greu să faci asta pentru că există mult mai multă comunicare și permisiune”, spune Trostle. Limitele se schimbă tot timpul în relațiile poliamoroase – ce e în regulă azi, poate să fie abominabil mâine – așa că le poți reevalua oricând. „Chiar dacă e vorba despre o persoană nouă cu care am început să vorbesc, o relație nouă sau dacă dinamica dintr-o relație existentă se schimbă, mereu mă întorc la: care sunt limitele noastre și cu ce se simte confortabil fiecare dintre noi?”, explică Sarah. 

N-ai cum să repari o relație consumată cu un bebeluș urlător, iar la fel e și adăugarea unui alt partener. Dacă iei în calcul să-ți deschizi relația, asigură-te că ai un fundament solid întâi. „Există un nivel de fericire pe care-l poți atinge dacă-ți împlinești părți din tine pe care s-ar putea să nu le umpli cu o singură persoană. Dar dacă ai lucruri de discutat în propria relație, fă asta prima dată”, adaugă Sarah. 

Persoanele poliamoroase cu care am vorbit au spus că ar putea fi greu să găsești alte persoane cu aceeași orientare. Dar cu suficientă persistență, au găsit oameni care gândesc la fel pe OkCupid, Tinder, Bumble, Feeld, Meetup și prin grupurile și evenimentele de pe Facebook.

Chiar dacă o faci singur sau ești deja într-o relație, să-ți dezveți mintea de monogamie e o provocare. Trostle spune că poți căuta informații și comunități – cărți, filme, grupuri online, forumuri și grupuri de discuții poliamoroase. „E foarte important să găsești comunitatea aia în care poți vorbi cu oameni, să le pui întrebări și să nu-ți fie jenă.” Ea recomandă și cărți ca „Polysecure”, „CurvEtica”, „Love’s Not Color Blind”, „Inteligența Erotică” și „Sexul. O istorie timpurie”.

Dacă ești într-o relație monogamă și iei în calcul poliamoria, discută cu partenerul tău despre ce nevoi ai și de ce vrei să încerci poliamoria. Înțelege că o să fie dureros, dar stabilirea limitelor vă pot ajuta pe amândoi în primele zile.

În final, n-o să știi niciodată cum te simți tu sau partenerul tău într-o situație nouă până nu se întâmplă. La un moment dat, va trebui să te arunci cu capul înainte. „Din încercări și erori am învățat cel mai mult”, spune Sarah. 

Odată ce ieși și experimentezi lucruri noi, te poți întoarce ca să-ți dai seama cum vă simțiți tu și partenerul cu asta. Deși poliamoria necesită multă muncă, persoanele poliamoroase cu care am vorbit au spus că merită și pentru ei a fost o investiție în procesul de a descoperi pe ei înșiși.

În cazul în care vrei să debutezi în poliamorie în România, te-ar ajuta să înțelegi cam care sunt limitele și cum e zona. Câțiva români în relații poliamoroase au povestit cum au trecut peste prejudecățile rudelor. „Singura anecdotă pe care o tot spune iubita mea prietenilor ei e că de fiecare dată când sunt la un loc cu soțul ei (deci și la masă, pentru că mai ieșim și în trei sau patru) sfârșim ca niște bărbați tipici să vorbim de gadgeturi și chestii tehnice, ignorându-ne partenerele”, a spus unul dintre tipi.

„E greu de explicat, dar în cuvinte simple se pare că se clarifică lucruri și pentru ei. Doar la nivel conceptual cât de cât. Trebuie și exemplificat un pic cu jocuri de putere și imagine din relații tradiționale”, a adăugat un al tip, gay, și de cum i-a explicat mamei sale ce-i orgie și ce nu și cum poliamoria nu e în zona aia neapărat. Iar de la un alt tip vine și-o poveste amuzantă: „O amică și-a dus cei doi parteneri acasă la părinți și s-a distrat toată seara observând cum părinții ei încearcă să-i trateze pe cei doi în mod egal. Până și la porțiile de mâncare, băutură din pahar etc.”

Da, poate fi cazul de-o relație poliamoroasă în care există și-un copil. Poate rămâne chiar ideea asta și nu-i puțin: „Cred că sunt mai multe beneficii în a avea mai mulți adulți atenți în viața oricărui copil.”