Motivele pentru care merită să rămâi în România, deși pare că totul se duce naibii

E okay, poți să recunoști că și tu ai vrut la un moment dat să pleci din România. Dacă te gândești la asta serios, o să ai probabil destule motive să spui „mi-a ajuns, îmi bag picioarele și plec” și cam orice om sănătos la cap te-ar înțelege.

România trece prin cel mai mare exod al unei țări care nu se află într-un conflict militar, iar cauzele sunt mai multe.

Cel mai recent recensământ a arătat că îmbătrânirea e accelerată și natalitatea e la pământ. Unii vorbesc de o diasporă de aproape șase milioane de oameni la o populație de 19 milioane de oameni. Practic, 1 din 3 români nu locuiește în țară, iar asta ar trebui să-ți dea de gândit.

Motive să pleci sunt multe și au fost întoarse pe toate fețele, așa că o să-ți vorbesc despre cele pentru care merită să rămâi în țară și pregătește-te, pentru că vei fi șocat de unele.

Cumva previzibil, încep cu o ramură a statului în care poate nu-ți vine să crezi, dar stăm chiar binișor. În cifre absolute, România a avut una dintre cele mai mari și susținute creșteri ale PIB din Europa. Unii analiști s-au lansat chiar în afirmații flamboaiante de genul „Tigrul Europei”. 

Cert e un lucru, tocmai i-am depășit pe greci, cehi și portughezi, despre care am spune la prima vedere că sunt mai puternici economic decât noi. Dacă o privești în cifre absolute, după ce i-am depășit pe finlandezi în 2022, nu suntem chiar atât de departe de prietenii noștri din Schengen, austriecii, care au un PIB undeva pe la 480 de miliarde euro, în timp ce noi ne învârtim pe la 300. 

Așa cum pesimiștii nu credeau că îi vom depăși vreodată pe unguri sau greci, sunt sigur că în următorii ani putem ajunge Austria. Mai mult, în ultimii 20 de ani, România a avut cea mai mare creștere procentuală a PIB, undeva la 788 la sută, cifră enormă față de marile economii mature: Italia cu 67 la sută, Franța cu 82 la sută sau Germania 101 la sută. 

O să spui că era o economie mică ce avea potențial de creștere, dar ca exemplu, Ungaria a reușit un 310 la sută, în timp ce Bulgaria 669 la sută, iar Cehia 367 la sută, deci cumva ne-am descurcat mai bine ca toți. Și da, pentru că e încă o economie în dezvoltare, vom crește tot mai mult față de cei mari. 

Deși astea sunt doar cifre statistice, acestea se vor răsfrânge la un moment dat în îmbunătățirea condițiilor din țară. Un stat robust, cu un PIB mare și o colectare a taxelor decentă, va avea bani de investiții în școli, drumuri și spitale.

Că viteza nu e aia pe care ți-o dorești de la politicieni e o problemă, dar progrese majore vor exista. În fond, cum se trăia în anii 2000 și cum se trăiește acum? De aici doar în sus, și cred că următorii ani vor arăta tot mai bine.

Toți vrem drepturi și să trăim într-o societate funcțională. Pe lângă mediul privat și aparatul de stat, mediul ONG e unul dintre factorii care îți spun pe ce drum a luat-o o țară. Și aici, slavă Domnului, stăm foarte bine. Există organizații pe aproape orice domeniu unde statul e deficitar, există advocacy pe extrem de multe teme și o libertate de exprimare aproape absolută. 

România e, totuși, o țară unde un ONG a construit un spital de pediatrie din donații. Tot aici, o organizație ultraconservatoare a reușit să declanșeze un referendum pentru familie, pentru ca societatea civilă să îl respingă. 

După tragedia de la Colectiv, societatea civilă a reușit să zguduie sistemul și să provoace demisia unui Guvern și tot ea civilă a întors în stradă o ordonanță de urgență care voia să modifice legile justiției. Mai mult, un fost ONG-ist a ajuns să țină frâiele Primăriei Capitalei. Avem organizații care se ocupă de drepturile minorităților, drepturile femeilor, drepturile animalelor, drepturile pacienților și nu o dată aceste organizații au reușit să împingă legi prin Parlament spre binele cetățenilor. 

Societatea civilă e unul dintre cei mai buni indicatori ai democrației, iar din punctul ăsta de vedere România e funcțională, în caz că vrei să rămâi pe aici. Mă rog, că de fapt ce fac ONG-urile ar trebui să fie treaba statului e altă discuție.

Nu prea am știut cum să numesc altfel categoria asta. Știu că unii vor veni cu hate, dar, în principiu, România e încă o țară ieftină când vine vorba de imobiliare și servicii. Înainte să te grăbești la o tiradă de injurături despre garsonierele din blocuri comuniste care sunt listate cu 50 000 de euro, aruncă un ochi pe piața imobiliară din vest. Ia un pic marile capitale pe unde sunt mulți români și fă o mică comparație. 

Un studio central în Londra se învârte între 400 000 și 500 000 euro. Paris e tot pe acolo, iar Madrid între 150 000 și 300 000, în funcție de cât de centrală e locația. Acum o să zici că e clar că sunt mai ieftine la noi, pentru că nici nu câștigăm ca-n vest. E drept, dar un bucureștean câștigă de zece ori mai puțin ca un londonez sau parizian? Nici pe departe, salariul mediu în București este undeva la 5 200 lei, adică vreo 1 100 euro. În oglindă, salariul mediu în Londra e de 4 000 de lire, în timp în Paris se învârte pe la 3 000 de euro. 

Deci matematica ne spune că, raportat la venituri, București e încă o capitală ieftină din punct de vedere imobiliar, unde poți cumpăra mai ușor o casă cu credit sau poți sta mai simplu în chirie. Și înainte să ne contrazicem pe tema chiriilor, aruncă un ochi la Londra și eventual Berlin și discuțiile de acolo pe ce înseamnă plafonarea prețurilor și criza locuințelor.

În rest, vorbim de servicii esențiale relativ ieftine. Deși s-au scumpit grav, asigurările de mașină sunt încă ieftine față de cele din vest. Transportul în comun e mult mult mai ieftin ca în alte țări dezvoltate. Bonus, dacă iei o casă, impozitul este extrem de redus – pentru un apartament cu două camere de 50 de metri pătrați plătești undeva la 250 lei. 

Mai mult, serviciile de televiziune, telefonie și internet TV și cablu suntem de câteva ori mai ieftini ca Occidentul, doar zilele trecute m-a sunat un operator să îmi ofere voce și internet nelimitat pentru 5 euro. Dacă la benzină suntem cam pe acolo, iar la alimente sunt ceva diferențe, dar nu atât de mari, pe ceea ce înseamnă servicii suntem super ieftini. Merită să stai prin preajmă.

Bănuiesc că nu te așteptai la asta. Poate e un pic forțată, dar clasa noastră politică are și motive pentru care merită să rămâi prin preajmă. 

Dacă până acum câțiva ani se vota pe făină și ulei, acum am ajuns în punctul în care majoritatea partidelor se uită mai atent la candidații lor. Există și excepții, dar gândește-te că, de exemplu, Marian Vanghelie și Marian Oprișan nu au mai prins un loc de ales pe listele PSD. Relu Fenechiu a fost uitat de PNL la pachet cu Adrian Videanu. Dacă mulți dintre politicieni se duc la pușcărie, o fac în general pe chestii mai vechi, vezi cazul Dragnea și Udrea. Timpul va spune, dar sub auspiciul condamnărilor răsunătoare ale DNA, cred că se fură mai puțin. 

Bonus, dacă în Ungaria, Orban și ai lui se țin de prietenia cu rușii, în Italia Meloni tocmai ce a obținut postul de premier, iar în Polonia se ține de legi anti avort, aici e încă liniște, în ciuda potențialului bulei AUR. Și momentan n-am avut un tur 2 cu o Marine le Pen de pe-aici din 2000, de la alegerile cu Vadim. Sigur, George Simion și gașca au avut rezultate surprinzătoare la ultimele alegeri, dar la asta s-a ajuns pe fondul nemulțumirii oamenilor pe fondul restricțiilor pandemice. În afara discursului anti „botniță”, cei de la AUR habar n-au politică și au demonstrat că doar gura e de ei.

Nu te grăbi nici aici să înjuri. Știu că-s multe chestii nașpa în care e mult de lucrat, de la pensii și alocații foarte mici până la un sistem de sănătate mai bine pus la punct, dar sunt câteva chestii la care stăm super bine. 

Dacă încă mai pui botul la marota toxică conform căreia „România e un stat de asistați social”, înseamnă că nu te documentezi suficient. În primul rând, cred că e o chestie super mișto că avem încă un sistem de asigurări de sănătate de stat obligatoriu. Practic, e o măsură incluzivă foarte bună și, deși sistemul e șubred, ai acces la orice program de sănătate și la orice tip de îngrijiri medicale.

Indiferent dacă ai salariul minim pe economie sau unul enorm ai aceleași drepturi de acces la sănătate, ceea ce nu poți să spui despre sistemul din SUA, de exemplu. România e probabil unul dintre cele mai bune locuri din Europa în care poți face copil din punct de vedere al beneficiilor de sarcină. 

Aici ne comparăm doar cu țările nordice, în rest toate țările occidentale oferă o pauză de creștere a copilului pentru mame de maximum un an. Statul român îți oferă și 600 de lei alocație în primii doi ani, ceea ce nu-i rău. Mai mult, dacă nu poți face copii, Ministerul Familiei a început un program de decontare a procedurilor de fertilizare in vitro în valoare de 15 000 lei, chestie cu care nu multe state se pot lăuda. 

Există și o schemă de ajutor pentru oamenii care vor să treacă la energia verde prin instalarea de panouri solare pe case. Mai mult, dacă ești fan mașini electrice, România acordă cel mai generos voucher de ajutor la achiziționarea unui autoturism electric, de 10 000 euro, peste orice altă țară din Europa.

Sună ca o banalitate, dar cam așa e. Mai ales că, din fericire facem parte din UE, oricât s-ar plânge extremiștii de jugul globalist.

Nu știu dacă motivele astea sunt suficiente ca să te convingă să rămâi în țară. Poți să găsești contraargumente cel puțin la fel de puternice și valide, dar una peste alta, România poate fi un loc mișto de stat prin preajmă. Și, cine știe, poate avem toate șansele să nu mai fim generația de sacrificiu a părinților noștri și să facem chiar aici țara aia „ca afară”. Sau măcar putem spera la asta până la alegerile din 2023.