Oamenii aruncă des, la mișto, expresia „tulburare obsesiv-compulsivă” (OCD), când vorbesc despre diverse anxietăți.
Dar OCD nu e o ciudățenie amuzantă. E o problemă de sănătate mintală pe care o experimentează, la un moment dat, peste două procente din populație. Ia gândurile aleatorii care zboară prin capul oamenilor – frica irațională de a fi făcut ceva rău sau vreo fantezie bizară – și, în loc să le permită să dispară în neant, le accentuează și le transformă în obsesii. Din cauză că aceste obsesii nu reacționează la rațiune, persoanele cu OCD dezvoltă ritualuri prin care încearcă să se elibereze de respectivele anxietăți. Dar e doar o eliberare temporară și oamenii cu OCD rămân prinși în acest ciclu al obsesiilor și ritualurilor. Mulți devin dependenți de o listă tot mai mare de compulsii, care pot deveni propriile lor surse de anxietate și rușine.
Videos by VICE
Deși multe persoane cu OCD dezvoltă obsesii și ritualuri similare (teama de contaminare sau de a nu se răni sunt printre cele mai răspândite), experiența fiecăruia e diferită ca grad de severitate, complexități contextuale și stil de viață.
De multe ori, OCD afectează negativ viețile sexuale ale celor care suferă de ea. Dă naștere la anxietate și depresie, iar acestea, sau medicamentele pe care le iei ca să le tratezi, îți pot reduce libidoul. Ritualurile prelungi și obsesiile constante le fură oamenilor bucuria de a trăi și nu-i lasă să trăiască prezentul. De rușine, ei își ascund tulburarea, obsesiile și ritualurile de partenerii lor, ceea ce creează tensiune și confuzie.
Obsesiile și ritualurile se reflectă direct asupra sexului. Persoanele cu obsesia de contaminare vorbesc adesea despre cum faptul că asociază fluidele corporale cu murdăria le distruge plăcerea sexuală. Estimările arată că cel puțin una din zece persoane care suferă de OCD va dezvolta la un moment dat obsesii legate de sex, își va chestiona constant sexualitatea sau se va îngrijora că e posibil să dezvolte niște fetișuri nocive. Sau va incorpora tot felul de ritualuri în relații, în procesul de masturbare sau în relația cu pornografia. Teama de a nu fi înțeles îi obligă pe unii oameni cu obsesii sexuale să evite intimitatea cu totul. De multe ori, partenerii care se confruntă cu realitățile OCD-ului, spun că cei care suferă de tulburare îi copleșesc.
Majoritatea persoanelor care au OCD pot dezvolta vieți sexuale satisfăcătoare și relații puternice. Tratamentele îi pot ajuta să scape de obsesii și să vorbească despre ele cu partenerii lor. Doctorii sunt tot mai conștienți de potențialele efecte negative ale medicamentelor pentru OCD.
Mai ales în ultimul deceniu, persoanele cu OCD au început să-și spună public poveștile și să dezvăluie felul în care tulburarea se manifestă în viețile lor sexuale. Dar mai mulți indivizi cu care VICE a stat de vorbă au zis că există puține informații despre cum ar trebui partenerii persoanelor cu OCD să interacționeze cu obsesiile și ritualurile acestora.
VICE a vorbit cu Petra, care suferă de OCD sever, și cu partenerul ei neurotipic, Quinn, despre experiențele lor cu tulburarea pe plan sexual. (Le-am schimbat numele pentru a le proteja intimitatea.)
Petra: Când am plecat la facultate, a fost prima oară când am locuit singură și am avut mult timp liber ca să-mi zboare mintea la tot felul de lucruri. Am dezvoltat subit obsesii religioase, influențate și de faptul că familia mea e mormonă. Am început să-mi fac tot felul de griji absurde, de genul „Oare am voie să scriu CD-uri?”. Am aruncat toate CD-urile pe care pusesem muzică ilegal și am cumpărat CD-uri originale. N-am ieșit cu aproape nimeni care m-a invitat în oraș, pentru că nu credeam că cineva ar putea fi interesat să aibă o relație cu mine, După ce am început să dezvolt obsesii, am ieșit cu un tip și îmi amintesc că mereu mă simțeam vinovată. Mă întrebam: Oare am depășit o limită? Oare trebuie să-i spun pastorului ce am făcut?
Quinn: Și ei doar se sărutaseră, gen.
Petra: Da, sau dormisem la el în pat. La mormoni, nu ai voie să dormi în aceeași cameră cu o persoană de sex opus. Obsesiile astea și-au pus amprenta asupra relației mele.
Maică-mea e asistentă, așa că am sunat-o ca s-o întreb ce se petrecea cu mine. Mi-a zis să las prostiile, să mă rog mai mult, că lucrurile astea nu contează. A fost greu. Până la urmă, am fost la centrul medical al facultății și m-au diagnosticat, dar nu mi-au zis nimic despre OCD. Mi-au dat niște antidepresive și mi-au zis să-mi văd de viață. O vreme, obsesiile s-au mai liniștit.
Cam atunci l-am cunoscut pe Quinn. În primii trei ani, am avut relație la distanță, ceea ce m-a ajutat să fac tranziția spre o relație fizică. Deja ne știam foarte bine când ne-am întâlnit, așa că nu mi-am făcut griji că n-o să mă placă. Dar n-am făcut sex până la căsătorie.
Quinn: Petra nu mi-a zis niciodată că are OCD. Mi-a zis că e anxioasă și că ia medicamente pentru asta.
Petra: Eu și uitasem că primisem diagnosticul de OCD.
Quinn: Înainte de Petra, avusesem o relație scurtă cu o tipă care avea probleme mintale. Nu eram pregătit pentru asta. Și mama mea are tulburare bipolară severă, așa că știam ce greu e să te confrunți cu așa ceva. Știu că m-am gândit că nu vreau să mai am niciodată de-a face cu fete cu tulburări mintale, era prea mult pentru mine. Auzisem de la prieteni de-ai Petrei despre ciudățeniile și obsesiile ei. Așa că, atunci când mi-a zis că e anxioasă, m-am speriat. Știu că sună nasol, dar chiar mă întrebam dacă pot face față sau nu. Dar mi s-a părut atât de carismatică și drăguță, încât am decis să încerc.
Nu știam nimic despre OCD, în afară de faptul că, în facultate, ieșisem de câteva ori cu o fată a cărei mamă avea OCD și se spăla pe mâini obsesiv.
Petra: După ce ne-am căsătorit, OCD-ul nu ne-a afectat, inițial, viața sexuală. Quinn nu era un mormon activ și mai avusese relații sexuale înainte. M-am îngrijorat că mă judecă sau că nu mă pricep – dar nu vorbeam despre asta. Nu știu dacă gândurile respective aveau legătură cu OCD-ul. Încă luam tratamentul și mă ajuta mult.
Eram mai mult asexuală. Simțeam că am chef să fac sex, dar fără să fiu disperată după asta. Făceam sex o dată sau de două ori pe săptămână. Era clar că el era mai înnebunit decât mine după sex.
Quinn: Da, cred că e normal să existe dezechilibre de dorință în relații. Era ok. Dar nu era niciodată spontană. Dacă îi făceam avansuri când se uita la o emisiune, mă respingea.
La un moment dat, am întrebat-o dacă ar ajuta-o să facem un program de sex. A fost de acord și a funcționat. Dar când erai însărcinată, erai mult mai excitată mereu.
Petra: Nu știam ce efect va avea medicamentația asupra copilului, așa că n-am mai luat tratamentul și nici nu l-am reluat de atunci. Cred că de asta mi-a crescut libidoul. Am făcut doi copii. Apoi am pierdut o sarcină și mi-a revenit OCD-ul. Dar aveam alte obsesii. Am început să-mi fac griji că o să mă contaminez de la fecalele copiilor. Mă panicam mereu când murdăreau patul sau așternuturile. Am început să spăl totul cu clor și să dezinfectez obsesiv. Nu puteam colora cu ei pentru că aveam impresia că creioanele lor erau murdare, că ei erau murdari. Nici nu știam că sufăr de endometrioză, așa că mă simțeam mereu rău și îmi făceam griji că o să-i îmbolnăvesc și pe alții.
Quinn: La un moment dat, am întrebat-o „Oare ai OCD?”
Ea a zis că nu, pentru că nu se spăla pe mâini obsesiv. Ne-am gândit că o fi o formă de anxietate.
Petra: Da, ne gândeam că OCD înseamnă să te speli obsesiv pe mâini și să îți organizezi lucrurile încontinuu. Până am ajuns la terapie, nu am realizat că OCD-ul se poate manifesta în multe feluri și că se schimbă tot timpul în funcție de ce e în mintea ta.
După ce am scăpat de obsesia cu materiile fecale, am început să-mi fac griji pentru fluidele corporale. Părțile noastre intime erau murdare. Când făceam sex, puneam un alt cearșaf peste pat. Dacă Quinn atingea ceva ce mi se părea murdar, inclusiv haine murdare, îi spuneam că nu are voie să urce în pat până nu se dezinfectează. El se enerva și ajungeam să ne certăm.
Quinn: Îmi amintesc că treceam pe lângă Petra și o atingeam întâmplător pe spate și ea se criza: „De ce ai făcut asta? Cum îndrăznești să faci asta?”. Adică de ce atinsesem o parte a corpului ei atât de murdară.
Îți dai seama că m-am speriat, era deja la un alt nivel. Nimic nu mai era ok în casă, nu mai era vorba doar despre sex.
Petra: Mă crizam dacă cineva se așeza pe scaunul meu.
Quinn: Nimeni nu se mai distra. Lucrurile au fost foarte nașpa timp de câteva luni. Dacă ne sărutam și o atingeam pe chiloți, mă punea să mă spăl pe mâini. Sau nu mă lăsa s-o ating pe păr pentru că abia se spălase și nu voia să se spele din nou. Dacă o atingeam pe păr, ofta enervată și asta îmi tăia tot cheful de sex. Am ajuns să fiu super îngrijorat de câte ori o atingeam, să nu fac ceva greșit. Deja nu mai aveam erecție din cauza asta.
Petra: Iar eu aveam tot felul de gânduri intruzive. Simțeam că trebuie neapărat să-l fac să ejaculeze, altfel sunt incapabilă.
Quinn: Când ne certam, eu mă duceam să dorm în altă cameră, dar ea îmi zicea „Nu, spală-te pe mâini și vino înapoi în pat”. Simțea că e datoria ei de nevastă să se asigure că dormim în aceeași cameră.
Petra: Da.
Quinn: N-am simțit niciodată că am învățat toate regulile ei despre sex. Mereu apăreau altele noi.
Petra: La un moment dat, am început să mă spăl pe mâini tot timpul și ceva a făcut click. Am început să citesc despre OCD și am realizat că asta era. Am găsit și jurnalul meu vechi, în care scrisesem despre momentul în care mă diagnosticaseră.
Am fost în stare de șoc, nici n-am putut să-mi sun terapeuta. A sunat-o Quinn în locul meu. Am găsit întâmplător pe cineva care avea un loc liber într-o ședință de grup în seara aceea. Când am auzit poveștile tuturor din grup, am avut revelația că în tot acest timp mă chinuise OCD-ul. Mai târziu, terapeuta mi-a explicat tulburarea. Am trecut pe medicamente, pentru că nu am făcut față la terapia prin expunere, în care trebuia să faci lucruri care nu ți se par ok ca să scapi de obsesii și anxietate. M-am deprimat rău. Am fost suicidară vreo săptămână. Apoi mi-au crescut dozajul și am putut face terapia.
Quinn: După un an sau doi, a zis că simte că poate renunța la medicamente.
Petra: Am simțit că știu ce am de făcut, dar a fost un dezastru. Am avut o altă cădere nervoasă. Până la urmă, o prietenă m-a dus la spital și mi-a zis că trebuie neapărat să reiau tratamentul. Dar viața noastră sexuală nu s-a oprit niciodată de tot.
Quinn: Suntem foarte atașați unul de altul și ne dorim să facem lucrurile să funcționeze. A fost greu. În terapie, ne-au învățat că trebuie să renunțăm la unele dintre ritualurile ei, ceea ce a creat multe conflicte între noi.
Petra: Iar astea ne-au cam omorât libidoul. Încă aveam regulile despre lenjeria intimă și cearșafuri. Dacă își aranja chiloții, din cauză că îl deranja ceva, îl trimiteam imediat să se spele.
Quinn: Știu că se teme de contaminare când facem sex, mă prind după gesturile mici pe care le face și care îmi taie cheful. Trebuie mereu să fiu atent la una sau la alta. Mă simt nedorit, nedezirabil.
Petra: Iar eu mă simt super prost din cauza asta. De curând am început să iau Wellbutrin și Prozac, iar asta mi-a crescut libidoul.
Quinn: Am început să vorbim despre obsesiile ei și să-i fac propuneri. „Ce-ar fi dacă data viitoare îmi arunc hainele pe scaunul ăsta?” sau „De ce contează pe ce cearșaf facem sex?”. Uneori lăsa de la ea și funcționa, alteori se enerva. A fost un proces îndelungat.
Sună foarte mecanic și nedistractiv, dar ne-a ajutat. Cel puțin e dispusă să mă asculte și să mă înțeleagă.
Petra: Terapia ne-a ajutat mult să comunicăm și să spargem tiparele, care e cel mai greu lucru când ai OCD. El îmi zicea: „Tocmai am spălat cearșafurile, ești de acord să facem sex pe ele?” Și eu ziceam da. Sau încercam să mă gândesc: „Hai că poate n-o să se întâmple nimic rău dacă ating canapeaua cu chiloții, o să mă gândesc la asta mai târziu.” Înveți să fii conștient de tiparele OCD-ului și să le respingi.
Quinn: Există perioade bune și perioade proaste, dar am învățat să le depășim. De exemplu, am reușit să depășim și teama Petrei de sex oral, pe motiv că ar fi murdar.
Petra: Păi na, cu penisul urinezi, totuși. Dar am învățat să mă tem mai puțin. De asemenea, înainte, când terminam foarte greu, preferam să ne oprim, ca și cum nu meritam un orgasm. Acum îmi place să lucrăm la asta.
Quinn: Am lucrat mult la asta. De la începutul căsătoriei, o întrebam ce pot face ca să-i ofer mai multă plăcere și ea se mira. „Ce vorbești? Singurul lucru care mi-ar face mai multă plăcere ar fi să terminăm mai repede.”
Petra: Mi se părea că, dacă durează mult, fac eu ceva greșit.
Quinn: După cinci minute, începea să se întrebe cam câte lucruri murdărim în jur. Dar sunt sigur că o mare parte din rușinea asta era generată și de religia noastră. Petra încă se teme să se masturbeze.
Petra: Da, dar de curând am realizat că nu contează dacă nu sunt perfectă sau dacă nu ajung în raiul mormonilor. Atunci a început să se schimbe totul. În sfârșit, la 36 de ani, învăț să fiu eu însămi în afara religiei. Am realizat că sexul poate fi foarte plăcut și că pot folosi un vibrator și nu mai cred că sunt o persoană rea pentru că mă masturbez.
Quinn: Să vedem ce ne mai așteaptă pe parcurs.
