Bloggerul ucrainean care le sună pe mamele soldaților ruși capturați în războiul lui Putin

Cu un genunchi bandajat, un soldat rus se târăște pe asfalt. Lângă el zac doi camarazi morți de-ai lui, cu cadavrele pline de sânge. O voce îl întreabă: „De ce ai venit aici, nenorocitule?”. Soldatul răspunde: „N-am tras niciun foc măcar. Pușca mea e acolo”. Sub video scrie: neidentificat.

O altă postare arată buletinul unui soldat rus cu numele Ilya K. (trecut sub anonimat de noi), cu descrierea: presupus mort.

Mai multe postări arată imagini cu soldați morți în noroi sau zăpadă, cu trupurile făcute bucăți. Sub postări sunt, de obicei, numele lor întregi, data nașterii și numerele de identificare în armată.

Puține canale de pe Telegram sunt mai greu de digerat precum „Ischi Svoich – Caută-ți rudele”. Acesta conține fotografii și clipuri cu soldați ruși uciși, răniți sau capturați în Ucraina. Și totuși, pentru mulți ruși, acest canal e singura sursă de unde pot afla ce s-a întâmplat cu fiii, soții și frații lor. Canalul are peste opt sute de mii de followeri.

De când Putin a declanșat războiul împotriva Ucrainei, armata lui nu ucide doar soldați și civili în Ucraina. Și în Rusia, Putin a comandat ca demonstranții să fie arestați, presa a fost cenzurată și a început un război informațional, ceea ce înseamnă, conform rudelor multor soldați, că oamenii nu mai știu nimic de cei plecați la război. În Rusia, varianta oficială e că războiul e o operațiune specială cu scopul de a proteja ucrainenii. Kremlinul nu spune absolut nimic despre pierderile suferite pe front.

Bloggerul ucrainean Volodimir Zolkin încearcă să rezolve această problemă printr-o emisiune de YouTube în cadrul căreia sună rudele soldaților ruși și le informează despre frații sau fiii lor, dar le și întreabă cum protestează împotriva acestui război la ele acasă. Primește informațiile de contact ale rudelor soldaților chiar de la persoanele respective, care nu mai suportă să trăiască în ignoranță și vor să știe ce se întâmplă. „Din ziua de 24 februarie, are telefonul închis. Nu știu nimic de el”, îi spune lui Zolkin o mamă înlăcrimată. El o informează că fiul ei e în viață, dar a fost luat ostatic. Mama plânge.

Moderatorul nu se lasă impresionat de plânsetele soțiilor sau ale bătrânilor tați și le cere să iasă în stradă în Rusia și să protesteze împotriva războiului. Majoritatea îi răspund evaziv. „Fac tot ce îmi stă în putere să opresc acest război”, spune o femeie. Unele imagini de pe canalul lui de Telegram sunt tulburătoare și ridică întrebări despre condițiile în care sunt îngropate cadavrele soldaților ruși.

Media influențează foarte mult felul în care e perceput un război, iar, de data asta, rețelele sociale agravează mult situația. Moderatorul Zolkin, un tânăr cu părul scurt, în hanorac negru, cu o voce furioasă, îi descrie pe toți rușii ca pe niște zombi degenerați care urmează orbește un dictator nebun. Tăcerea deprimantă de la celălalt capăt al liniei telefonice – undeva în Rusia – arată cât de brutală e situația de ambele părți.

O mare parte dintre postările de pe canalul de Telegram sunt interviuri scurte cu soldați ruși capturați de soldați ucraineni sau voluntari. Majoritatea soldaților ruși sunt foarte tineri, confuzi și spun că nu aveau idee că vor fi trimiși la război. Mulți credeau că e doar un exercițiu militar. Au realizat că sunt în Ucraina doar când au început să vadă mașini cu plăcuțe de înregistrare ucrainene.

Deși nu acesta era scopul inițial, canalul a început să stârnească simpatia oamenilor pentru prizonierii ruși care apar în clipuri. De exemplu, când Ivan, 20 de ani, dintr-un orășel din Rusia, le spune părinților să nu-și facă griji și nici nu știe să se uite la cameră, nu mai pare un soldat implicat într-un război agresiv, ci un băiețel care vrea doar să ajungă acasă.

Telegramul n-ar fi Telegram dacă n-ar exista concurență sau un fals pentru fiecare canal controversat. Evident că a apărut și canalul „Ischi Svoich 18+”, care copiază mult din conținutul de pe celălalt canal, nu se știe cu ce scop.

În orice caz, pe acest al doilea canal, apare un clip cu un soldat care era și pe canalul original. Numele lui e Timofej, are 26 de ani. Dar în al doilea clip, nu se mai târâie pe asfalt și nu declară că n-a tras niciun foc de armă, ci o sună pe mama lui. O întreabă cum e, dacă se descurcă. Aceasta îi răspunde că nu trebuie să-și facă griji pentru ea, ci pentru el, că el e prizonier de război. Apoi gardienii îi zic lui ce să spună la telefon: „Ai noștri îi omoară pe toți aici. Îi împușcă la întâmplare. Pe absolut toți”.

Apoi, gardianul îi spune lui Timofej să îi transmită mamei lui că rușii ucid intenționat copii și femei în Ucraina. Timofej se uită la gardian cu ochi rugători. Apoi urmează un moment de tăcere. Apoi, acesta îi spune mamei la telefon: „Mamă, te iubesc”. Imaginea se întunecă.

Moderatorul Zolkin are mereu un mesaj pentru soldații ruși și rudele lor. A descoperit că pedeapsa maximă pentru dezertori e de șapte ani de închisoare. Le spune soldaților ruși să se întoarcă înapoi în țara lor. Nu e ușor să duci șapte ani de închisoare, dar tot e mai bine decât să mori aiurea într-un război inutil.

Articolul a apărut inițial în VICE DACH.