Tot ce trebuie să știi despre cum Cioloș a pierdut șefia USR în mai puțin de 6 luni

Nu cred că te surprinde dacă-ți spun că USR se află de câteva luni într-o criză de imagine care l-a adus, conform ultimului sondaj INSCOP, pe locul al patrulea în preferințele electoratului. Dacă cifrele companiei de cercetări reflectă realitatea, atunci USR este acum cu doar patru procente mai sus decât scorul pe care l-a avut la primele sale alegeri, în 2016. Să ai aproape același bazin electoral ca la înființare după șase ani de politică, nouă luni de guvernare și o fuziune arată, în primul rând, că în partid e o greșeală de management. 

Când spun asta mă refer strict la Dan Barna și echipa lui, care a condus partidul în cam toată perioada asta. E vorba despre un grup care a capturat toată puterea și s-a impus autoritar în toți acești ani, în care a luat tot felul de decizii neinspirate, dacă e să te uiți la sondaje.

Ultimul scandal din peisajul USR–PLUS a fost după ce Dacian Cioloș, care mai ieri fusese votat șeful formațiunii politice, și-a dat demisia din conducere după o serie de certuri, declarații stupide și minciuni. Te-ntrebi cum s-a ajuns aici? Îți fac un tur rapid.

Coaliția condusă de Dan Barna a luat naștere în perioada în care Nicușor Dan, aflat la acea vreme la cârma USR, se agita pe tema referendumului Coaliției pentru Familie. Dacă mai ții minte, omul nu voia ca partidul să aibă o poziționare clară, atât din considerente personale, cât și politice. Actualul primar al Capitalei a vrut ca USR să ignore discriminarea și atacurile care se făceau împotriva persoanelor din comunitatea LGBT+ ca și cum era ceva neimportant, care nu merită tratat politic.

Polul de putere Barna–Ghinea–Drulă își dorea o poziționare clară împotriva referendumului. Dacă mă întrebi pe mine, aș zice că nu le păsa decât să-l înlăture de la butoane pe Nicușor, pentru că, dacă ar fi avut vreo treabă cu drepturile persoanelor LGBT, poate că ar fi adus pe agenda publică, în toți acești ani, și un proiect de legalizare a căsătoriilor între persoane de același sex sau de introducere a parteneriatului civil bun pentru toți românii, nu doar pentru comunitatea LGBTQ+.

„Nicușor a fost imbecil în 2017 și Ghinea a profitat de asta și a scăpat de el punând pe ordinea de zi în BN (prin Drulă) vot pe poziționare referendum CPF, pentru că știa că Nicușor nu vrea asta. Norocul lui că Nicușor a fost suficient de imbecil să spună că dacă se votează chestia aia el își dă demisia. Normal că ghiniștii cu și mai mult spor au votat”, a explicat într-o postare pe Facebook fosta USR-istă Oli Ardelean.

Teoria e validată și de faptul că Nicușor Dan nu a anunțat public că își va da demisia dacă se va vota poziționarea partidului, ci a făcut-o în cadrul unei ședințe interne a Biroului Permanent USR. Persoana care a făcut publică informația a fost chiar Cristian Ghinea. Astfel, după ce partidul a votat poziționarea cu privire la referendumul anti-gay, Nicușor Dan a fost practic obligat să-și dea demisia oficială. A făcut acest lucru, dar a spus că este dispus să se întoarcă dacă va fi reconsiderată decizia. Nimeni nu l-a mai vrut înapoi și-așa a ajuns, în 2020, să câștige Primăria București ca independent susținut de PNL.

Acum, să mă întorc în prezent. La patru luni după ce Dacian Cioloș a câștigat șefia USR–PLUS cu o majoritate deloc covârșitoare, acesta a venit cu un program pentru 2022–2024 menit să reformeze partidul din temelii. La acea ședință, Cioloș a amenințat că dacă nu îi este adoptat programul își dă demisia. Așa au spus „sursele” din presă care, hop, uite că au scăpat informația de la o ședință care trebuia să fie secretă.

Cioloș a ieșit apoi public să nege informațiile apărute în presă: „Nu plec nicăieri”, a zis Cioloș, apoi i-a cerut lui Barna să facă un real pas în spate. După, team Barna a convocat ședința de urgență la USR în care ei au votat, la solicitarea lor, publicarea pe platforma internă a partidului înregistrarea în care Dacian Cioloș a amenințat cu demisia. Cu alte cuvinte, să fie desecretizate ședințele care au avut loc după alegerea lui Dacian Cioloș ca președinte, din octombrie 2021 până în prezent, dar nu și ședințele care conțin excluderi, suspendări, strategie, negocieri, tactici politice. Cu alte cuvinte, transparență, dar doar la ce-i util uneia dintre părți.

Deși condamnabil, e simplu de explicat de ce a mințit Cioloș: a jucat la bluff. Nu a vrut în mod real niciodată să-și dea demisia, ci doar să-i strângă cu ușa pe USR-iști să-i dea aprobarea pe programul de reformă. Doar că băieții deștepți l-au făcut, cum l-au făcut și pe Nicușor. I-au respins programul, iar Cioloș nu a mai avut de ales decât să-și dea demisia, așa cum a zis. 

Oricum, ce am povestit aici e doar un rezumat, pentru că scandalul a fost mult mai mare de atât. Între programe și ședințe, Cioloș și Barna s-au certat ca niște plozi de clasa a treia care nu mai voiau să stea în aceeași bancă. 

Cioloș a propus un program care urma să inverseze polii de putere din partid și să externalizeze unele părți din structura lui. A propus înființarea unei comisii „compuse egal din 50 la sută membri de partid și 50 la sută membri din societatea civilă și mediul de afaceri” care până în aprilie 2022 să propună candidaturi alternative pentru ministere. 

Alte propuneri presupuneau organizarea alegerilor din USR de către un organism independent, scoaterea la concurs a funcției de secretar general pentru a nu mai fi propusă de președinte și votată de Biroul Național, și, poate cel mai important, stoparea proceselor de excludere pe motiv de „delict de opinie”, o armă folosită de Barna pentru cei pe care-i considera nesubordonați lui. 

Totodată, Cioloș a propus reconectarea cu societatea, coborârea în stradă și schimbarea strategiei de comunicare, lucruri pe care cam toate partidele din România, mai puțin AUR, ar trebui să le facă. 

Nu pot aprecia cât de bune sau nu sunt reformele pe care le-a propus Cioloș, dar important e că sunt. USR are nevoie de o reformă mai mult ca oricând, pentru că problema cea mai mare a partidului în acest moment e că a rămas la fel, în timp ce vremurile s-au schimbat. În momentul ăsta, USR nu mai are ce să ofere electoratului, pentru că niciunul dintre mesajele pe care partidul le-a folosit în trecut nu mai are impact sau nu mai este credibil. De asta, votanții lor flotanți s-au mutat la AUR (și minoritar la alte câteva partide).

Barna a apus ca politician de la alegerile prezidențiale din 2019, când nu a reușit să strângă mai mult de 15 la sută din voturi. Influența lui în partid ar fi trebuit să se încheie atunci, odată și cu cariera sa politică. Ambiția prostească de a avea puterea cu orice preț a transformat USR într-o epavă politică.

Drulă, actualul președinte interimar USR, nu promite reformă. Nici n-are cum, pentru că, în fapt, ar însemna o continuare a erei Barna. În schimb, Drulă poate să o dea în bară la fel de ușor ca Cioloș. Asta pentru că USR și PLUS încă nu s-au decis dacă vor sau nu să fie împreună. 

Dacian Cioloș a apus și el politic. Din acest punct nu știu ce șanse ar mai avea să ajungă în vreo funcție politică, de orice fel. Atât timp cât va rămâne sub influența lui Barna, e clar că USR nu-l va ierta. Iar dacă totuși cele două se vor despărți, PLUS nu există ca partid de unul singur, deși are destui membri. 

Partea nasoală din toată povestea asta e că, în timp ce USR și PNL se cam sting de pe scena politică, AUR crește fulminant în timp ce PSD privește relaxat din depărtare. Iar asta nu poate duce decât la un absenteism fulminant la următoarele alegeri, deci la o diminuare a democrației reprezentative.