La festivalul care a cerut artiștilor români să-și cenzureze muzica am văzut de ce asta e o prostie

După momentul de la Untold al lui Gheboasă – sau, mai bine zis, isteria în care s-au aruncat unii și alții pe motiv c-a folosit anumite cuvinte –, am fost la un festival care a încercat să nu se trezească într-un moment similar. Așa că le-a cerut cântăreților să-și mai „curețe” repertoriul. 

E vorba de festivalul Analogue din Mioveni. Dintre cântăreți, Ian a decis că mai bine se retrage.

Probabil e prima oară când auzi de festivalul Analogue. Acum a fost a doua ediție. Are toate șansele să se ridice în scurt timp. Mai ales că în 2023 promitea multe nume cunoscute: Ian și IDK, HVNDS și Șatra BENZ. Să nu mai zic de B.U.G. Mafia sau Delia care să atragă și alte generații. Au fost și o groază de artiști și DJ internaționali.

Te așteptai să fie totul perfect? Țeapa ta. Cu o zi înainte de festival, Analogue a anunțat că „este un eveniment deschis atât tinerilor care vor să petreacă, cât și tinerilor familii” (acces gratuit pentru copii sub șapte ani, însoțiți).

Astfel, festivalul le-a cerut artiștilor care urcau înainte de ora 22 „să-și adapteze prestația artistică în concordanță”. Au și explicat: „Mai exact, să evite limbajul nepotrivit în interpretările lor. IAN, unul dintre artiștii confirmați în lineup-ul festivalului, a considerat că nu i se potrivește abordarea.”

Da, Ian n-a mai venit. A zis însă pe story că s-a apucat de muzică pentru a se exprima fără să fie cenzurat. În comentariile postării de la Analogue, oamenii erau revoltați, deoarece Ian era unul dintre motivele pentru care și-au cumpărat bilet. Și până la urmă e pe bună dreptate – nu ai cum să chemi un artist căruia îi cunoști repertoriul și limbajul, ca apoi să-i ceri să-și schimbe și cenzureze muzica. 

În locul lui Ian a venit Killa, care a avut momentul înaintea Șatra BENZ. Sincer, pentru acest lucru, good job, Analogue!

Dacă asculți o parte a publicului, reprezentată de părinții tăi, unchi și oameni de o anumită vârstă, aia e. Oricum ăștia înjurau, „trimiteau un mesaj indecent” și „aduceau un exemplu negative tinerilor din ziua de azi”. Sunt doar câteva dintre comentariile lor (le-am selectat fără să le includ pe alea care doar jigneau). 

Într-o notă ceva mai rațională, aici nu vorbim de un mare pericol care – doamne ajută! – a fost evitat la limită. 

Vorbim, totuși, de un grup de artiști care sunt forțați să-și cenzureze munca. Piesele cu versuri vulgare există, au existat și vor exista mereu. Tocmai de-asta este o ipocrizie să crezi că ele se găsesc doar în piesele generației astea de c*cat.

Deși nici n-aș vrea să mai deschid subiectul, tre’ s-o fac. Când Paraziții băga pe piese despre relații cu minore, consum de droguri, homofobie, xenofobie și restul de „fobii” nejustificate, lumea nu îi mai vedea ca un pericol pentru cultură și societate – sau pentru mințile tinerilor. Sau cel puțin nu săreau cum au făcut-o cu Gheboasă.

Lumea trebuie să înțeleagă că tinerii pot asculta un gen muzical fără să fie neapărat influențați de acesta. Adolescenții sunt în continuă căutare caracterizată de acte de rebeliune, într-o formă sau alta.

În momentul acesta, „rebeliunea” este exact prin piese care conțin un limbaj pe care poate nu îl aud acasă – sau, mai concret, nu-l folosesc acasă. Poate, în câțiva ani, rebeliunea o să fie de – nu știu – ascultat jazz sau metal de rupt capu’. Oricum ar fi ea, nu muzica distruge personalități și vieți. N-o să fie nimeni la modul stăteam liniștit în viața mea, am ascultat piesa și acum mut tone de cocaină pe coasta Italiei.

În funcție de vârsta ta, dar dacă te apasă atât de tare treaba cu muzica, doar întreabă părinții care erau tineri prin anii ‘70–‘90 cum au reacționat ai lor când au început să asculte rock. Îți garantez că majoritatea și-au făcut crucea cât casa. Era ceva ieșit din comun – contraveneau bunelor moravuri, cum ziceau comuniștii. Și, culmea, generația de atunci a crescut mai bine sau mai rău fără să conteze muzica din tinerețe, muzică rămasă la capitolul „nostalgii tinerești”.

Poate că îngrijorarea nu era adresată către adolescenți, ci către mințile inocente ale copiilor, minori. Organizatorii au considerat, totuși, că înjurăturile se pot asculta doar după ora 22, când fiecare părinte, chipurile, își va duce copilul acasă.

Da, e de înțeles, fiecare părinte e responsabil pentru ceea ce ascultă copilul lui, motiv pentru care mulți au ales să-și țină copiii și atunci când B.U.G. Mafia a urcat pe scenă. Oare-ți crește un pic tensiunea, ca adult, când cei de la șase până la șaișpe ani și peste fredonează „g*oaze mari, g*oaze mici, gagici cu ț*țe mici” – unii, eventual, pe umerii părinților? Adaugă la asta și imaginile de pe ecrane cu domnișoarele mai mult dezbrăcate. Cu siguranță au fost educative.

La postarea Analogue, lumea se plângea de decizia de cenzură și zicea că mai bine ar pune artiștii să cânte piese pentru copii. Poate inspirați de comentarii, poate idee proprie, însă Șatra BENZ a oprit concertul și-a pus o piesă pentru toată lumea – „Elefantul Cici” cântată cu publicul. 

Cool af dacă mă întrebi pe mine.

Acțiunea venea ca răspuns la această tendință de a face totul „child safe”. Da, am crescut, ne-am maturizat și ne-am dat seama, unii din studii, alții din propria experiență, că nu este bine să supunem copiii la absolut orice vede un adult. Mințile lor sunt încă în dezvoltare, iar gândirea lor ar putea fi influențată mult mai ușor. 

Care este însă soluția? Să protejăm mintea copilului, să nu îl ducem chiar peste tot și să îi filtrăm conținutul pe care îl vede? Sau să forțăm evenimente sau artiști să își modifice ei conținutul pentru că tu vrei să vii cu copilul într-un loc care nu îi e destinat?

Da, există și alte cazuri: nu vrea să stea fără tine, nu ai cu cine să-l lași și ți-ai luat deja bilet, dar din nou, nu e responsabilitatea altora să cenzureze arta, dacă tu nu vrei să o faci pentru copilul tău.

N-aș vrea însă ca acest moment să fie, cumva, o definiție a festivalului. Evenimentul, cu totul, a fost frumos. Atmosfera, vremea bună, mâncarea pe care îți dădeai un sfert de salariu – sau mai multe alocatii – te-a făceau să mai uiți de altele. Poate treaba asta cu limitarea pieselor nu va deveni o regulă și poate lumea va realiza că educația o primești mai ales de acasă, nu de la niște cântăreți.