Uită-te un pic în jur la români. Între Horodiștea din Botoșani, Zimnicea din Tulcea, Beba Veche din Timiș și Sulina din Tulcea e tot. Între nivelul Mării Negre și vârful Moldoveanu la 2.544 de metri e tot. Aici te naști, iubești și, posibil, mori. Între toate astea te umpli de nervi când îi vezi pe compatrioți.
Ce fac de-o fac așa cum o fac? Așa trăiesc ei? Știe cineva din lumea asta larg că ei așa sunt? Sau suntem noi cu toții predispuși să sfârșim într-una din cutiile de mai jos? Oare noi, cei care scriem aici, unde ne încadrăm?
Videos by VICE
Răspunsuri nu prea sunt, cel puțin unele concrete, dar treaba stă cum a zis-o și Morometzii în „România, trezește-te”: „Sunt atâtea de făcut”. În spiritul facerii, nu doar statului, am făcut o frumoasă listă. E foarte posibil ca ea să conțină urme din comportamentul tău, al maică-tii, al lui unchi-tu sau poate chiar toți la un loc.
În cele ce urmează noi am fost cel mult niște bieți observatori, cronicari. Am cules România, am distilat-o și ce-a ieșit e de esență tare. În fine, iată.
10 tipuri de români care te fac s-o iei palilula
Ăia supărați că ai o urmă de succes, că ți-ai luat ceva
Ți-ai luat o vilă, o mașină, ceva prin casă sau poate chiar niște haine noi. Și le zici și altora. Dacă nu te lovește din start replica „dacă ție-ți place…”, cel mai probabil te vei lovi de unele mai dure.
Gata cu boieria, acum ai de plătit rate. Gata cu huzurul, acum bagi pateu pe pâine ca să plătești mașina, lanțul sau televizorul. Gata cu traiul bun, acum tre’ să tragi ca locomotiva ca să pui ban pe ban. Și la o adică, dacă tot ți-ai luat, nu aveau și pe altă culoare? Vezi că văr-tu și-a luat mai bun, iar vecina Mița oricum zice că ea n-ar lua așa ceva nici în ruptul capului.
Ăia care n-au nici după ce bea apă, da’ sunt gen brand brand brand
Omu’ meu e gen bag 12 ore pe zi la patron, plată la negru, stau în garsonieră, dar smr dacă mi-aș da banii pe janghina asta de televizor. Păi, sunt alea japoneze mai bune. Și omu’ meu e gen ultima dată când am mâncat la restaurant eram la benzinărie, dar dacă-ți iei mașină tre’ să fie germană. Țoale de firmă, nu compleu de pe Aleea Castanilor. Telefon de-ăla țais, nu pocnitoare. Oricum, are românu’ o vorbă, dai un ban, da’ face. Și omu’ meu e gen când eram pe Anglia ce ți-ai luat tu era băgat la ajutoare. Mă rog, el n-are bani oricum, așteaptă să-i iasă biletul, dacă nu-l scoate FCSB la pauză.
Ăia care știu ei undeva, pe cineva mai ieftin
Uită-te și tu un pic pe tine, ai dat mia de euro pe renovare. Ți-ai luat zugrav, păi, se știe că ăștia cum te prind, cum te usucă de bani. Dacă ziceai, păi, era Gicuță de la capătul lui 19 care lua mai puțin. Da’ dacă tu ai bani, că și mașina ai dus-o în service la reprezentanță. Dacă ziceai, păi, era Stelică de stă în cartier care făcea la juma’ de preț.
Pentru astfel de români poți să iei ceva și gratis, că tot știau ei pe cineva care-ți dădea și moca, și te și plătea pentru asta. Ca să nu mai zic de magazine, că orice ofertă ai găsi a fost una și mai bună, da’ ai ratat-o, că tu ești în bani și-ți permiți și prea lași oamenii să-și bată joc de tine.
Ăia tripați pe natural, legume de țară, vinul bunicului, brânză stoarsă la grindă
Ce ar trebui să facă strategia cu etichetele „bio” și „organic” de pe produse și impusă de Uniunea Europeană e să nu mai bagi în tine chiar toate pesticidele, agenții de creștere sau hormonii de pus mușchi pe animale. Dar pe măsură ce-au apărut astea au ieșit pe interval și românii care oricum ei mâncau bio și eco din grădina bunicii.
Sigur, mai bagă niște steroizi și medicamente de creștere în pui, da’ nu prea mult. Mai stropesc roșiile cu niște chimicale aduse de un băiat din Ucraina, Rusia sau Africa, da’ nu ca ăia de-ți vând roșii în magazin. Mai bagă niște pastile în vin ca să se limpezească și așeze, da’ măcar nu-i tot vinul făcut din pastile ca ăla din comerț. Dar oamenii ăștia măcar sunt darnici. Ți-ar umple portbagajul cu legume, vin și altele ca să-ți dea din ce au și să mănânci și tu mai sănătos. Sau ca să se laude că au de unde, să nu mai dai banii pe alea injectate.
Ăia care știu ei cum stă treaba de fapt și cabala e de vină pruostule
Pruostule ce pruost ești că crezi ce crezi – orice ar fi, nu contează, sigur crezi ceva greșit. Ăștia-s clasicii conspiraționiști care devin un pic altfel la fiecare zece ani. Cât sunt mai tineri și mai în putere îi doare la tarabostes de problemele cu adevărat mari, dar mai spre bătrânețe se apleacă și asupra lor.
Cumva, pe măsură ce rămân fără prieteni sau cunoștințe cu care să mai socializeze se închid mai mult ca niciodată în mintea lor ca într-o fortăreață unde se dau marile bătălii pentru viitorul omenirii. Cu cât ești mai puțin ieșit în lume, cu atât ai mai mult tendința să crezi toate prostiile conspiraționiste și mașinațiile. Doar se știe că dacii au fost primii în orice, Mihai Eminescu a fost ucis de cabală, în arhiva Vaticanului sunt toate secretele lumii și dacă mai trăia unchiu’ Ceaușescu încă topea tancurile rușilor cu laserul.
Ăia paranoici, oricine vrea să-i fure, să-i facă, să le ia sărăcia
Mai întâi a fost creat Pământul. Apoi au apărut românii, cu țepele, schemele ratate și derapajele politice, iar societatea s-a rupt în două: cei cu Toma Necredinciosul și cei care cred și nu cercetează. Dar paranoia stă în natura românească și nu ține cont de credințe.
Așa ajung unii să pună la îndoială până și roșiile din piață. Sigur nu-s românești și vânzătoarea-i minte ca să-i facă de bani. Mai par și stropite. Degeaba au învățat s-adune în școala primară, că țeparii au găsit alte metode să-i țepuiască și trebuie să se adapteze. Cântaru’ ăla merge bine? Sigur nu-s două kile aici, ia mai încearcă o dată. Aha! Ai crezut că-l faci de-un sfert de roșie, da’ ți-a arătat el. Te-a mirosit, c-a mai văzut o sută ca tine.
Ăia invidioși că-ți faci vacanțe prin alte țări și nu vezi ce frumoasă e România. Delta Dunării, amirite?
Sigur, ai văzut Barcelona, Londra, Roma sau Berlin, dar mai du-te și la mănăstirile din Suceava, uite ce frumos e în Deltă, e destul să stai trei zile la munte și deja ești alt om, stai un pic să faci baie la Herculane și să vezi apoi că e mai bine aici. Și niciuna dintre astea n-are treabă cu alta. Delta Dunării e o zonă de văzut cum e și orice oraș din Europa sau lume.
Mai recunoști oamenii ăștia și după celebra frază: „Eu nici România n-am văzut-o și tu-mi zici de occident…”, de parcă turismul e un joc video în care ai diverse questuri ca să ajungi la final boss și după să ieși din țară.
Ăia care mai stau puțin, un an sau doi, apoi schimbă totul: casa, jobul, țara, femeia, bărbatul
Probabil că cel mai bine în viață e să-ți fie foame – de bani, de bunuri, de reușite, de călătorii, de cunoaștere. Asta te motivează să tragi un pic mai mult să reușești un pic mai bine. Dar sunt acei români pentru care viața toată zici că-i un bufet all inclusive în care o să se bage și ei, da’ mai stau un pic că acum abia au mâncat.
Românii ăștia și-au luat mașină, dar într-un an sau doi o dau și-și iau alta. Casa e în regulă, ține de cald, de frig, da’ stau geană pe site-uri de imobiliare, soto în cinci ani nu-i mai găsești acolo. La o adică, îi mai prinzi câteva luni prin România, că au o combinație, le ies actele acum, la anul o să fie pe Spania, pe Italia, se angajează la o bancă acolo, o să facă bani și ciao te pupă pe portofel.
Ăia care nu acceptă că n-au dreptate
Nu contează despre ce vorbiți sau de la ce v-ați luat. Sigur știe mai multe și mai bine decât tine. Și ce dacă e prima oară când aude de subiect, iar tu ești mai informat, că lucrezi în domeniu? Logica lui e logica universală și e clar că are dreptate în tot ce spune.
O să arunce în tine cu termeni de specialitate care nu știe ce-nseamnă, dar știe că sună bine. O să-ți bage atât de multe cuvinte pe care le-a învățat din „Cuvântul zilei” de pe DEX, încât o să te concentrezi la ce spune doar ca să găsești verbul. După câteva minute bune de filosofat, o să repete fix ce încerca să contraargumenteze și-o să-ți spună că asta voia să zică de la bun început. Tu prost că n-ai înțeles. Și nesimțit că nu i-ai dat dreptate din start.
Ăia care vorbesc doar despre ei sau fac din fiecare problemă una a lor
A fost aseară până la ai lui și s-au luat de el că tot nu s-a angajat. L-au făcut să se simtă foarte prost și după l-au mai întrebat și de nuntă. De parcă de femei îi arde lui. Apropo de femei, o mai știi pe Rodica, tipa cu care a ieșit de vreo două ori acum jumătate de an și despre care încă vorbește? Fii atent ce story a văzut de la ea azi-dimineață. Sigur încă e fiartă după el, altfel nu punea o poză cu un răsărit când știa c-o urmărește și-i plac răsăriturile, că atunci se scoală, te-ai prins.
Ce zici? Ți-a murit câinele? Vai, a trecut și el prin asta când era mai mic. Kira o chema. Mică, dolofană, roșcățică. Toată ziua se juca cu ea. Și ce-a mai plâns când a murit. De atunci n-a putut să vadă altul, dar uite că javra aia de Rodica avea trei și ar fi fost dispus să treacă peste traumă pentru ea. Dar așa sunt femeile. Nerecunoscătoare.
Ca ai lui, care-i tot cer bani, deși știu ce greu îi e și lui de când trăiește din indemnizația de șomer. Mă rog, „șomer”, liber profesionist, dar stă pe bară că simte că urmează să pice ceva zilele astea.
