Cinci melodii iconice care sunt despre mai mult decât par la prima vedere

Există piese iconice cu care crești și melodii iconice pe care le descoperi ani mai târziu. Într-o formă sau alta, pe multe le porți cu tine prin ani și prin sentimente. Le asociezi cu amintiri, oameni și perioade din viața ta. Poate că asta e și frumos la artă: prinde atâtea semnificații câți oameni atinge.

Pentru mine, una din piesele de care m-am atașat prin amintiri e „Beat It” de la Michael Jackson. Aveam vreo șase ani când am auzit-o pentru prima oară la insistențele vărului meu. Era mai mare decât mine și-i plăcea mult, deși nici unul dintre noi nu știa engleză. O căutase câteva minute bune printre puținele posturi de muzică de atunci. 

Așa că „Beat It” pentru mine e un clip pixelat pe un televizor cu tub, miros de naftalină din camera bunicii în care eram și prima oară când am văzut cum bucură muzica pe cineva.

După ce am crescut și am învățat engleză, au mai trecut câțiva ani până când m-am convins să ascult ce vrea să spună piesa dincolo de proiecțiile mele. „Beat It”, în sine, ar fi despre instinctul pe care-l ai când simți că pierzi o luptă. Cu tine, cu lumea, nu contează. Ce contează, după cum spune Jackson, e s-o lași baltă și să eviți violența.

Toate piesele pornesc de la ceva și au un mesaj de bază, o semnificație primordială pe care publicul ajunge să construiască apoi. Unele nu-s însă atât de clare, chiar și când nu le interpretezi subiectiv. Așa că am căutat mai multe piese consacrate care ar putea însemna mai mult decât par la prima mână, ca să văd ce-a vrut să spună și autorul.

Trupa? The Eagles. Hotel? California. Mesaj? Condiția umană și crize existențiale. Piesa e inspirată din povestea romanului „The Magus” al lui John Fowles: un tânăr depresiv e vrăjit de o pustnică bogată din Grecia, care-l face să se deconecteze de realitatea pe care o cunoaște și sfârșește tragic.

În aceeași notă, piesa te poartă prin sentimentul ăla pe care-l aduce orice început: idealizare, curiozitate, nerăbdare, extaz. Apoi te lovește cu dezamăgirea când începutul nu mai e decât un automatism și începi să vezi nuanțele realității. Te ridică ca să te dea de pământ, pe scurt.

Madonna a câștigat și public, și critică odată ce a lansat piesa asta în ‘84. Deși mesajul din versuri era mai degrabă unul inocent și destul de clar, dacă mă întrebi pe mine, mulți au înțeles că-ți zic ce nașpa e să fii virgin. Vorbesc, de fapt, despre vulnerabilizare și cum se simte să fii iubit cum trebuie pentru prima oară, după mai multe relații toxice.

Tarantino a încercat și el să explice versurile din „Like a Virgin” în scena de deschidere din Reservoir Dogs, într-un dialog între Mr. White și Mr. Brown. Madonna a comentat și ea mai târziu, într-un interviu din ‘93: „E despre iubire, despre o fată care a fost dezamăgită în repetate rânduri și găsește în sfârșit acest bărbat care o iubește.”

Ce e frumos e că versurile au fost scrise și gândite de doi bărbați, Billy Steinberg și Tom Kelly. Inspirate dintr-o experiență personală a unuia dintre ei și interpretată de Madonna, versurile capătă această nuanță universală.

John Lennon a părut mereu deschis să vorbească despre piesele scrise despre droguri. Mai puțin „Lucy in the Sky with Diamonds”. Deși titlul, care e prescurtat LSD, a stârnit controverse în toată lumea, Lennon a negat cu vehemență că ar avea vreo legătură cu acidul.

Inspirația pentru piesă, după cum spunea el, a fost un desen făcut de fiul său Julian, pe când avea trei ani. Copilul o desenase pe una dintre colegele sale de clasă, Lucy O’Donnell, plutind, înconjurată de diamante și bijuterii. 

În general nu acorda prea multă atenție desenelor pe care le aducea Julian de la școală, dar Lennon l-a întrebat atunci dacă lucrarea lui avea vreun titlu. Răspunsul fiului său urma să dea numele uneia dintre cele mai prolifice piese The Beatles: „Lucy in the sky with diamonds”, a zis copilul de trei ani.

Probabil n-a anticipat nimeni că această piesă despre doliu ar ajunge o memă în 2023.

Versurile au fost scrise de solistul Billie Joe Armstrong în amintirea tatălui său răpus de cancer. Titlul și refrenul piesei – „Wake me up when september ends” – sunt cuvintele pe care Armstrong i le-a spus mamei lui la înmormântare. 

Avea zece ani, iar septembrie a rămas pentru el luna care-i amintește că a mai trecut un an de la moartea părintelui său.

„Poker Face” e una din melodiile alea pe care le auzeai mereu când erai mic. Îți plăcea, că te prindeau luminile din clip, ritmul, versurile, vocea, dar nu știai o boabă de engleză și nu înțelegeai despre ce e. Apoi te lovește ani mai târziu.

Piesa asta din 2008 e însă despre mai mult decât crezi. E despre explorarea sexualității și acceptare, cum avea să fie și „Born This Way”, în 2011.

„Piesa asta e de fapt despre un moment când făceam dragoste cu un tip cu care ieșeam acum mult timp”, a povestit Gaga la un concert privat. „Mă gândeam la tipe de fiecare dată când făceam ceva cu el și nu voiam să-și dea seama, că mă simțeam foarte prost. Dar acum nu mă mai simt așa, că am scris despre asta.”