Fotografie de Dima Bushkov, via Flickr

Spuneam luna trecută că artiștii din România nu s-au trezit încă din coma indusă de sarmale. Din fericire, au recuperat în februarie. Parcă s-au simțit și ei prost, că au stat prea mult cu mâinile-n oale și nu pe clape. Sau poate nu aveau ce face în casă, pentru că în februarie vremea s-a decis să ne țină într-un suspans constant.

Februarie a fost și luna iubirii, în care am sărbătorit, fiecare în felul lui, Sfântul Valentin și Dragobetele. Dacă ai pe cineva, ai fugit după cadouri. Dacă ești single, nu ai putut fugi destul de departe să scapi de mesajele de iubire. Deci în ambele cazuri, probabil că nu ai avut timp să vezi ce a mai ieșit pe piața de muzică din România.

Fii fără griji, am adunat aici toate albumele, EP-urile și piesele care au ieșit în luna februarie. Tot ce trebuie tu să faci e să le asculți și să te bucuri că ai scăpat de inimioare:

Albume și EP-uri

Otherside – Neverending

Majoritatea pieselor de pe album sunt despre iubire. Trebuie să precizez asta ca să știi din start în ce te bagi. Chiar și pentru un romantic incurabil, o oră de suspine poate fi prea mult. Din fericire, nu o să vomiți sirop de zmeură la final. Nu e chiar atât de lovey-dovey.

Victor Bourosu, creierul din spatele proiectului Otherside, vorbește aici despre dragoste într-un mod foarte amănunțit. Nu e doar un sentiment care te face să simți ponei în stomac, e un subiect foarte complicat. Sub umbrela iubirii stau și ura, dorința, dorul și multe alte sentimente, toate prezente și pe Neverending, acoperite de beat-uri de muzică electronică.

Ascultă dacă: Crezi că dragostea e un subiect neverending.

H8 – Gri

Veteranii de la H8 au scos un album neașteptat de bun. Spun asta pentru că primul single de pe Gri, piesa „Fără emoții” lansată la începutul anului, m-a lăsat rece. Probabil merge foarte bine live, în moshpit, să strigi „la pușcărie” împreună cu solistul, dar când asculți piesa în bucătărie împreună cu frigiderul ai senzația că sună foarte pueril.

Nici acum nu m-a convins single-ul, dar restul albumului e excelent și merită cel puțin o audiție, mai ales dacă-ți place hardcoreala. După ce-l asculți o să vrei să mergi la un show live, să faci un triplu șurub în public. Fără emoții.

Ascultă dacă: Vrei să vezi toată clasa politică la pușcărieeeeeee!

The Rabbit King – Maintenant, Encore Une Fois!

Producătorul cu cel mai lung nume din istoria producătorilor, Charlie Boy The Rabbit King, s-a decis să-și scurteze aliasul. Așa nu mai ține un rând întreg pe afișele festivalurilor de muzică electronică. Acum e doar The Rabbit King, și își face debutul sub noua identitate cu un EP pe care-l descrie ca fiind muzică de uitat de griji. Aici are dreptate.

E un material care m-a făcut să uit că există cuvântul „grijă” în dicționar. Apoi m-am trezit la realitate și mi-am dat seama că am întreținere, curent, internet și alte griji. Măcar a fost frumos 20 de minute. Google Translate îmi zice că titlul înseamnă „Acum, încă o dată!”. Poate dacă îl ascult pe repeat până mor o să scap de toate greutățile vieții. Cred că asta a vrut să spună. Nu? Merită să încerc.

Ascultă dacă: Vrei să auzi cum sună un citat de Alan Watts în versiune audio.

Borusiade – Jeopardy EP

Miruna Borzescu e o producătoare de muzică electronică experimentală care a luat cea mai bună decizie pentru cineva care se ocupă cu acest gen muzical: s-a mutat din București la Berlin. Adică fix în epicentrul mișcării. Nu știu în ce măsură mutarea asta a ajutat-o în cristalizarea sunetului ei, dar nu sună a muzică produsă în București.

Citește și: De ce DJ-ii care sunt cap de afiș la festivalurile mari din România sunt impostori

EP-ul de debut vine după o carieră lungă de DJ-ială, și e plin de momente care te fac să dansezi și să te simți de parcă ești într-o călătorie prin soundtrack-urile filmelor și serialelor TV din anii ’80. Ai bucăți care ar merge în intro-ul unui serial despre doi detectivi din Los Angeles, ca Haunted By Flashlights, sau pe coloana sonoră a unei scene de urmărire dintr-un action flick cu buget redus, ca Rescue. Cu un astfel de produs muzical, cine mai are nevoie și de scenariu?

Ascultă dacă: Vrei să-ți faci propriile filme.

Somnoroase Păsărele – CO

Când era mic fecior, taică-meu tot timpul își cumpăra reviste și ziare cu povești paranormale. Era hobby-ul lui, alături de filmele horror și fotbalul. Din când în când le mai răsfoiam și eu, pentru că nu aveam nimic mai bun de făcut. Erau niște povești scoase din cur, evident, și fără nicio bază științifică, la fel ca orice chestie supranaturală, dar pentru un mic copil erau un mindfuck total.

Nu îmi puteam explica evenimentele povestite în paginile alea. Dar eram atras de texte într-un mod ciudat. Până când m-am speriat la o poveste și am zis că mai bine mă întorc la revistele de muzică.

Albumul ăsta mi-a făcut să-mi reamintesc momentele alea. E bizar, experimental, ambiental, noisy, și SF. E o ciorbă de sunete. Dar mă atrage și nu pot să-mi explic exact de ce.

Ascultă dacă: Vrei să treci într-o altă dimensiune, unde muzica, așa cum o știi tu, nu există.

Piese:

Yelllow cu Mihai Ristea – „Do It Again‟

Piesa asta stă la intersecția mainstreamului cu undergroundul. Nu are șanse să ajungă hit în România, pentru că nu are sunetul potrivit, dar e a naibii de catchy. Mai sunt trupe în România care încearcă să facă un pop experimental, cum bagă Grimes de câțiva ani peste ocean, dar nu prea le iese.

YellLow vine din urmă și dovedește că se poate. O fac împreună cu Mihai Ristea de la Golan, care a produs piesa și a băgat o strofă să fie bine la toată lumea.

După ce au cântat anul trecut la Delahoya și urmează să bage la Electric Castle în vară, cei de la YellLow merg pe publicul din underground, care, la fel ca cel din străinătate, s-a deschis din ce în ce mai mult la piese cvasi-pop. Fii un hipster adevărat și îmbrățișează trendul!

Ascultă dacă: Nu mai bagi pop la modul ironic.

Vița de Vie – „Inimi Surde‟

Băieții de la Vița de Vie au sărbătorit 20 de ani de existență în februarie. Și au scos o piesă nouă, pentru că e cel mai bun mod de a dovedi că încă mai au ceva de spus pe scena muzicală din România. S-au făcut auziți cu piesa „Inimi Surde”. Și ei, la fel ca un vin de calitate, sunt din ce în ce mai buni cu trecerea anilor. Trebuia să fac o metaforă cu vița de vie.

Citește și: Toate albumele Vița de Vie, comentate de Adrian Despot

E exact ce te-ai aștepta de la o piesă semnată Vița de Vie. Mai puțin partea în care intră un grup de oameni care fredonează sunetele clapelor, ca un cor dintr-o biserică dedicată rock-ului alternativ, unde Adi Despot e Dumnezeu. În 2016, cei de la Vița de Vie nu fac muzică de dragul nostalgiei.

Ascultă dacă: Vrei să afli ce naiba înseamnă „inimi surde”.

Omul cu Șobolani – Căprioara Acerbă

Apropo de titluri care nu au niciun sens, și de trupe pe care le-am ascultat înainte să mă fut pentru prima oară, cei de la Omul cu Șobolani au scos o piesă nouă! E anul revenirilor, aparent, și eu încă sper că o să vedem și reîntoarcerea trupei-cult Borâtorii. Dorm în fiecare noapte cu pumnii strânși și cu gândul la grohăieli.

Până la revenirea lor, mă mulțumesc cu Omul cu Șobolani, o trupă care are un nume potrivit pentru stilul grindcore, dar care bagă rock, după cum știi, dacă nu ai trăit până acum ascuns într-un coteț.

Citește și: Cele mai bune albume Omul cu Șobolani, comentate de solistul trupei

„Căprioara Acerbă” nu e despre Bambi pe speed, din păcate, dar are destule versuri ambigue și mesaje fără sens pe care tre’ să le descifrezi singur. E o practică des întâlnită în rockul alternativ. Așa îi dai tu un înțeles piesei. Poate fi despre anxietatea generalizată sau despre plăcintele pe care le făcea bunică-ta când erai mic.

Ascultă dacă: Îți plac căprioarele. Ha-ha.

Fluturi pe Asfalt – Fără legătură

Sunt foarte multe lucruri care-mi plac la piesa asta. Intro-ul calm care dă într-o mini-baladă, chitarele cu efectul ăla de post-rock clasic peste care strigă solistul, riffăiala metal de la mijloc, chitara groovy ce vine fix după și finalul exploziv unde dau pe corzi, de parcă viața lor ar depinde de asta.

Parcă ai cinci piese diferite într-una singură. Ai crede că nu au nicio legătură între ele, cum zice și titlu, dar în mod surprinzător se amestecă foarte bine.

Ascultă dacă: Vrei să auzi o piesă de post-rock cu versuri. Da, cu versuri. Anarhie, frate.

Nane – La mine-n zonă

Am vrut foarte mult să-mi placă noul album din tabăra Okapi Sound. Dumnezeu mi-e martor, chiar am încercat cu băiatul ăsta Nane. Dar m-a plictisit îngrozitor. Înțeleg că primul single e făcut special pentru radio, și are zero valoare artistică, la fel ca majoritatea pieselor pe care le auzi peste tot, dar măcar pe album să „strălucești”, că nu-l faci pentru taximetriști și ascultătorii de ocazie.

Citește și: Cum am scos un album de manele-rap și am crezut că o să ajung faimos în România

A încercat prea mult să vorbească despre lucruri personale, dar îi lipsește talentul unui orator care să te țină în priză. Nici nu are o voce aparte, ca Grasu XXL sau Spike, să zici că e memorabil flow-ul. Sună exact ca orice alt rapper care face clipuri filmate pe iPhone printre șinele de tren din orașul lui natal. Eu nu m-aș obosi cu „Plecat de acasă”, dar aș asculta „La mine-n zonă”, piesa care salvează tot proiectul ăsta.

Ascultă dacă: Te simți confortabil în zona ta personală.

High Jet – spa ce spa spa_ce spa spa/ce/spa

Nu, nu am scăpat lapte bătut peste tastatură și nu încercam să curăț în timp ce scriam titlul piesei. Chiar așa se numește, și nimeni nu va reține asta. Chiar și dacă ajunge cea mai cunoscută piesă de la duo-ul High Jet, fanii tot îi vor zice „bucata aia cu spa spa spa ce plm centru de înfrumusețare”.

Și e cât se poate de memorabilă. Au abandonat vocoderul pentru un techno mai melodic și cu sunete dubioase care mi-au mângâiat creierul.

Ascultă dacă: Vrei să-ți trimiți sinapsele la spa.

Roadkillsoda – Made of Stone

Hey, știi cine a fost făcut din piatră? Decebal. Omul era o rocă pentru poporul dacic. Puternic la nivel fizic și cu un curaj de neclintit. La mulți ani după moartea legendarului luptător binecuvântat de Zalmoxis, a devenit din piatră și la propriu. Mă refer la sculptura aia în munte din apropierea orașului Orșova. Arată mai mult ca un pitic de grădină, dar ce să-i faci, nu se poate naște un Brâncuși în fiecare an.

Împăratul dacilor ar fi mândru de unde am ajuns noi ca popor. Și ar fi mândru și de Roadkillsoda și de noul lor single care a fost scris cel mai probabil pentru el.

Ascultă dacă: Îți plac riffurile groase și refrenurile ușor de reținut.

The Dream Diggers – System Glitch

Mihnea Blidariu a adus multe proiectului The Dream Diggers atunci când s-a decis să devină un membru full-time, pe lângă jobul lui de la Luna Amară. Mai exact, vocea și versurile criptice. Pe „System Glitch” iese în evidență cu ambele și suspină într-un mod horror despre cum orice bărbat e de fapt încă un băiat. Probabil, dar pe băiatul din mine l-ai speriat de moarte cu vocea aia, și nu va mai ieși la suprafață în veci. Mersi, Mihnea.

Oricât de mult m-a impresionat Mihnea, nu pot să trec cu vederea peste partea de producție. Aici LowFreq dovedește din nou că e printre cei mai buni producători de muzică electronică experimentală din țară. Abia aștept noul lor EP, care urmează să fie lansat în martie.

Ascultă dacă: Deep down ești încă un copil.

Liar – Relationship Goals

Liar petrece prea mult timp pe internet. E singura explicație pe care o am pentru titlul ăla, care e un meme menit să-i facă pe oamenii singuri să-și dorească o relație perfectă. E un mod de a răsuci cuțitul în rană prin poze postate pe Instagram. Mai urmează să facă și o piesă cu titlu „About last night”, a doua cea mai enervantă expresie din istoria internetului, și va trebui să-i tăiem cablul de la net.

În plus, cred că simte astenia de primăvară, pentru că a lansat-o fără avertisment pe 24 februarie, când românii sărbătoreau Dragobetele. Poate e modul lui de a spune că se simte singur. Poate e un strigăt de ajutor. Poate ar trebui să-l ajutăm să-și găsească pe cineva.

Citește și: Cinci tradiții de Dragobete pe care nici pulea nu le va respecta

Dacă așa e, atunci să se ocupe altcineva de toată treaba asta. Eu sunt prea prins cu piesa asta care mă bagă într-un film tribalo-spațial, unde nici măcar nu există conceptul de dragoste.

Ascultă dacă: Nu crezi în expresia „e mai bine să suferi din iubire, decât să nu iubești deloc”.

Satellites – Make a Move

Apropo de chestii cosmice, Satellites au scos ceva total neașteptat pentru fani. Prima piesă lansată după plecarea toboșarului Dorin Marcu, care s-a decis să se axeze pe trupa Diamonds Are Forever, dar a rămas în relații bune cu Cosmin, fondatorul formației, e o schimbare de stil care combină rock-ul cu drum and bass-ul.

Nu am mai auzit așa ceva la noi până acum. Ceea ce mă face să cred că ori sunt incredibil de creativi, ori nu știu nici ei ce fac. E una din două. În străinătate e plin, ce-i drept, dar noi nu avem nici autostrăzi, deci te las pe tine să tragi concluzia.

Ascultă dacă: Vrei să auzi cum se împacă drum and bass-ul cu rock-ul.

Alan & Kepa – Vorba aia

Alan & Kepa e un duo de rap cu piese mai hit-and-miss ca o sesiune de antrenament cu bâta de baseball. Câteodată fac piese foarte ok, alteori sunt de duzină. Depinde când îi prinzi. De exemplu, aici au lovit un home run cu „Vorba aia”, care are un refren mai ușor de memorat ca numărul de telefon pentru apelurile de urgență.

Din păcate, nu-s foarte consistenți, și la fel ca-n cazul lui Nane, nu are rost să-ți bați capul cu albumul. Dar poți să dai liniștit din cap pe piesa asta.

Ascultă dacă: Folosești foarte des expresia „Să moară mă-ta”.

Kazi Ploae cu Bocaseca – Tot ce iubești

Kazi Ploae ar trebui să se ia de mână cu Liar și să-și deschidă amândoi conturi pe sufeltulperecheimpreunaosingurapereche.ro, 1+1=1.ro, sau alte siteuri de dating online. Înțeleg că februarie a fost luna iubirii, dar a dat nostalgia rău în artiștii din industria muzicală românească.

Kazi e la fel de romantic ca-ntotdeauna și zice: „la prima întâlnire el i-a luat o floare, la a doua, au băut vin și și-au tras-o-n baie”. Subtil. Apoi o dă în regrete cu: „Și tot ce iubești tu n-o să te iubească, pentru că n-ai știut să iubești ce te-a iubit odată”. Știu ce zici, Kazimire, știu ce zici.

Ascultă dacă: „Tu n-ai știut cât am suferit, singur să trăiesc din amintiri”.

Urmărește VICE pe Facebook

Citește și alte topuri lunare de muzică românească:
Cea mai bună muzică românească din august 2015
Cea mai bună muzică românească din iulie 2015
Cea mai bună muzică românească din iunie 2015