Cristalele vindecătoare sunt o țeapă pentru mintea ta

Deasupra patului am: o bucată glaciară de cuarț roz, o agată, un ametist, un citrin în formă de trapez, două pietre de jad, un carneol și un micro-penis din cuarț (da, unul minuscul din cristal). Aceste cristale nu fac altceva decât să-mi distreze pisica băgăcioasă.

Conform oamenilor care cred în vindecarea prin cristale, aranjamentul meu ar fi trebuit să aibă efecte pozitive de când l-am făcut - mai multă iubire și mai puține resentimente; comunicare mai bună și liniște; intuiție crescută și o capacitate mai mare de a avea încredere; optimism și energie amplificate; vindecare spirituală și prosperitate; noroc și pasiune și o stare de bine generală.

Din păcate, aceste pietre nu au avut niciun talent special. Îmi place cum arată, să mă joc cu ele în timp ce gândesc, dar utilitatea lor se oprește acolo.

E drăguț să te gândești că aș avea parte de atâtea minunății dacă le iau cu mine în geantă și ar fi foarte bune dacă premisa vindecării cu cristale - că anumite tipuri de cristale au proprietăți energetice diferite care pot afecta starea mentală (sau, dusă la extrem, pe cea fizică) - ar fi atestată.

Pune un cristal pe chakra ta problemă, iar el va scoate afară veninul și-l va înlocui cu orice proprietate ajutătoare de care ai nevoie.

După cum a propus un vindecător cu cristale în Women’s Health, ai putea să repari o inimă frântă dacă-ți pui mai multe cristale de cuarț roz pe piept și-ți folosești toată energia cognitivă ca să-ți imaginezi cum „îți topește orice tristețe”. Sau, ca să-ți vindeci frica de vorbit în public, îți pui cianit pe gât și te concentrezi total la cum îți absoarbe anxietatea socială.

Spencer Pratt, care aparent a dat mai mult de un milion de dolari pe colecția lui de cristale, Kate Hudson, Adele, Kim Kardashian West, familia Hadid - un număr impresionant de oameni faimoși preamăresc vindecarea rănilor emoționale cu cristale. Asta poate explica de ce căutările pe internet pentru „magazine de cristale lângă mine” și „vindecare cu cristale” au crescut cu 35 și respectiv 40 de procente, din 2013.

Unele cristale pot conduce și menține energia, de asta sunt folosite la anumite tipuri de radio. Ca să folosești un cristal pe post de conductor, totuși, trebuie să-l alterezi în moduri care să-i permită să modifice și să mențină energia. Dar „energia” în contextul ăsta nu înseamnă „pozitivitate” sau „creativitate” sau orice altceva similar de abstract, ci mai degrabă se referă la electricitate.

Mai mult, după cum zice și James Giordano, profesor de neurologie și biochimie la Centrul Medical al Universității Georgetown: „Nu e ca și cum cristalul în sine generează energia”. Trebuie să manipulezi materialul ca să-l faci să funcționeze într-o anumită setare. Ideea că un cristal inert ar transmite energie într-un „alt agent biologic” - cum ar fi, să zicem, un om - „fără ingineria sistemului sau coordonarea proprietății lui, e punctul în care știința se transformă în ceva științifico-fantastic”, spune el.

Dar poate ai strâns în mână piatra ta preferată și, după câteva minute de concentrare mentală, te-ai bucurat de senzația fizică de eliberare. Dacă la tine au funcționat, gândește-te la acest experiment din 2001: Cercetătorii de la Universitatea din Londra au cerut celor 80 de participanți să mediteze pentru cinci minute, unii să țină o bucată de cuarț și alții una de sticlă pe post de cristal. Unei jumătăți dintre ei i s-a spus despre senzațiile pe care le-ar putea determina cristalele și, surpriză, mulți (în special cei cărora li s-a spus de la început asta) au descris o căldură care emana din ce țineau în mână și că au ajuns la o stare de bine.

Probabil că știi numele acestui fenomen: efectul placebo.

Răspunsurile placebo, explică Giordano, se petrec ca reacție la un set de stimuli care au un impact asupra „zonelor cheie și proprietăților neurale ale creierului… ca să producă unul sau ambele efecte dorite. Unul este că individul se simte mai bine subiectiv. Al doilea este că se petrec anumite schimbări obiective în stare lui fizică”.

Biologic, experimental, chiar și anumiți factori culturali pot face unii oameni mai receptivi la placebo decât alții, spune el, iar răspunsurile de acest tip pot fi condiționate. Pot fi și foarte puternice, pentru că creierul tău dictează funcția tuturor celorlalte sisteme: cel endocrin, care se ocupă de hormoni, deci funcțiile metabolice, sexuale, musculare și emoționale; sistemul tău nervos, cel imunitar, etc. (Placebo nu vindecă cancerul, de exemplu.)

La oamenii receptivi la răspunsurile placebo (în mare cam o treime din populația americană, spune el) și la cei care au învățat să asocieze un anumit cristal cu un sentiment (condiționarea), piatra în sine face creierul să producă efectul așteptat, spune Giordano. Magia nu este în cristal, ci în mintea ta.

Stuart Vyse, psiholog și autor al Believing în Magic: The Psychology of Superstition, îmi spune că superstițiile ar putea avea niște beneficii psihologice. Cercetările arată că micile ritualuri înainte de evenimente (în cazul ăsta, o interpretare karaoke a „Don’t Stop Believing” de la Journey, în fața străinilor), ajută la diminuarea anxietății și poate să îmbunătățească rezultatul. „Oamenii se simt mai bine dacă au făcut ceva”, explică Vyse. Să cari cu tine o piatră în buzunar ar putea să-ți inducă „iluzia controlului” care te face să te simți mai bine, spune el.

„E ca bănuțul norocos din buzunar”, spune Giordano, „să porți bandana ta preferată când ai ceva important de făcut. Îți merg lucrurile de fiecare dată când porți bandana? Nu ți-o da jos, sigur e ceva la ea care funcționează”.

Lucrurile pot deveni periculoase când îți dai bandana aia jos de pe ochi, totuși, iar ambii experți au subliniat riscul de renunțare la medicina Vestică pentru puterea cristalelor. Până la urmă, capitalismul conduce nebunia cu cristalele și se fac bani frumoși din vânzarea de remedii minune, mai ales genul care pot servi și ca decorațiune. „Nu renunță la ele”, spune Vyse.

„Dacă faci ce ar trebui din punct de vedere științific, să ai grijă de tine și de problemele cu care te întâlnești și folosești și cristale, nu văd niciun rău în asta”, spune Vyse. „Superstițiile despre noroc sunt perfect în regulă - până nu devii un parior compulsiv și superstițiile te țin la masa de pariuri când ar trebui să te ridici și să mergi acasă.”