Tot ce trebuie să știi despre alegerile europarlamentare care au zdrobit PSD

Dacă te-ai uitat aseară, măcar pentru câteva minute, la fața lui Liviu Dragnea, în timp ce-și recunoștea înfrângerea în alegerile europarlamentare ai fi înțeles multe: PSD e pe buza prăpastiei (dacă nu s-a prăbușit deja), Liviu Dragnea- liderul politic autoritar și penal este deja istorie, iar românii au arătat că nu sunt deloc ușor de prostit.

Sunt multe vești bune după alegerile de ieri, sunt și unele proaste și o să încerc mai jos să fac o sinteză. Să le iau pe rând.

La alegerile europarlamentare au votat 49,9% dintre alegători, iar la referendum 41,2%. Cele două procente sunt remarcabile din mai multe motive. În primul rând, suntem aproape de media europeană, care a fost de 51%, o prezență cu mult mai mare decât la precedentele alegeri europarlamentare, cele din 2014. Atunci media UE a fost de 42,6 %, iar în România 32,4 %, undeva la coada clasamentului.

Oamenii din majoritatea țărilor UE au simțit mizele scrutinului de duminică, faptul că viitorul Europei este pe muchie de cuțit și s-au trezit din nepăsare. Asta nu înseamnă că avem numai vești bune.

Uite, de exemplu, în Franța alegerile au fost câștigate de Marine Le Pen, o extremistă care-și dorește demolarea Uniunii Europene din interior. Poți să vezi aici cum va arăta configurația viitorului legislativ european. Vor fi mai mulți extremiști decât de obicei, asta e clar.

Și prezența la referendumul pe justiție din România a fost mare, 41,2%, fie și numai dacă o compari cu participarea la referendumul de anul trecut pentru familia tradițională (20,4%). Și asta îți arată că, în ciuda întrebărilor complicate de pe buletinul de vot, oamenii au înțeles miza consultării și anume dacă vor sau nu să aibă o justiție subordonată politic și o legislație penală care să fie schimbată de câte ori au politicienii interese în acest sens.

Un alt motiv pentru care procentul de prezență la vot este remarcabil îl reprezintă faptul că cele aproape 50 de procente se raportează la o populație cu drept de vot de aproape 19 milioane. E suficient însă să vorbești cu orice primar de comună din țara asta care-ți va confirma că între numărul de oameni înscriși în actele oficiale și numărul real al locuitorilor este o mare diferență. Asta face ca cele 50 de procente să reprezinte mai mult decât crezi.

Asta sună a glumă, dar doar pe jumătate. Dacă-ți aduci aminte, președintele PSD a fost condamnat la închisoare cu suspendare pentru fraudă la referendumul din 2012. A fost ceva nemaivăzut în România, dar ce trebuie să mai reții e că, alături de Dragnea, au mai fost trimiși în judecată alți 74 de complici (o mare parte au fost achitați, alții condamnați).

Condamnările din lotul Referendumul au avut și un rol de prevenție: poți să ajungi la închisoare dacă furi la alegeri, deci mai bine-ți vezi de treabă, chiar dacă-ți cer șefii de partid să o faci.

Și aș mai adăuga aici și sistemul electronic de prevenire a votului multiplu: când ai intrat în secția de votare, buletinul tău a fost scanat, astfel încât dacă ai votat și în altă parte, președintele secției de votare ar fi aflat acest lucru.

Referendumul pe justiție a avut rol consultativ, dar asta nu înseamnă că poate fi ignorat de politicieni. Aici trebuie făcută o deosebire clară față de referendumul anti-gay din octombrie, care era pentru modificarea Constituției, deci era obligatoriu. Trebuie să fii însă complet rupt de realitate (chiar dacă te cheamă Dragnea, Iordache sau Șerban Nicolae) să mai vrei acum să dai amnistie sau grațiere pentru fapte de corupție când 6,3 milioane de oameni au mers la urne să voteze exact împotriva acestui lucru. Poate, doar dacă vrei să simți pe pielea ta cum e să fii scos în șuturi din Palatul Parlamentului de o mulțime furioasă.

Sigur, întrebările la referendum nu au fost perfecte (aș putea da o bere celui care reușește să spună, pe de rost, întrebarea de pe al doilea buletin de vot), dar mesajul poporului a fost unul clar, pro-justiție. Și trebuie să se regăsească în niște reglementări legale ulterioare.

Ai văzut și tu ieri cozile imense de la secțiile de votare din străinătate. S-a repetat situația din 2014, iar zeci de mii de români din diaspora nu au reușit să voteze. În timp ce ministrul de Externe, Teodor Meleșcanu, s-a scuzat că nu a avut ce să facă, pentru că nu s-a așteptat la o prezență atât de mare, liderii USR-PLUS au cerut prelungirea programului de votare, ceea ce nu s-a întâmplat. Poți să și înțelegi de ce, având în vedere ce scor penibil a scos PSD în străinătate (sub 5%).

Votul oamenilor din Diaspora e o problemă recurentă în România. În 2016, după scandalul de la alegerile prezidențiale din 2014, s-a aprobat legea votului prin corespondență. Nu a avut prea mare succes, ți-am explicat la momentul respectiv de ce, era o întreagă birocrație pe care trebuia să o îndeplinești ca să ajungi să votezi prin corespondență.

Tot după scandalul din 2014, DNA a cerut anchetarea penală a ministrului de Externe de atunci, Titus Corlățean, dar Parlamentul a blocat dosarul. E de văzut dacă se întâmplă ceva similar în cazul lui Meleșcanu. Mă îndoiesc.

La alegerile astea, nu a fost posibil votul prin corespondență. În ceea ce privește votul electronic, acesta nu e folosit în prezent decât într-un singur stat din UE, Estonia, și nu cred că-l vom vedea prea curând în România. Ce vreau să-ți mai spun este că nu vor dispărea prea curând cozile de la secțiile de votare din străinătate. Pur și simplu, nu văd o rezolvare pentru milioanele de români care locuiesc în afara granițelor.

PNL și USR-PLUS au câștigat alegerile, PSD și-a luat-o mult mai rău decât estimau specialiștii, iar ALDE nu a făcut pragul electoral (4,2%). Deci asiști probabil la sfârșitul carierelor politice ale Noricăi Nicolai și Renatei Weber, doi europarlamentari care au devenit toxici pentru România, după asocierea cu PSD-ul lui Dragnea. Surpriza în cazul ALDE este cu atât mai mare cu cât sondajele de opinie dinaintea alegerilor dădeau acest partid cu aproape zece procente, iar Tăriceanu se visa deja candidatul la prezidențiale al unei alianțe dintre ALDE și PSD.

De unde diferența?

Scuza caselor de sondare este că prezența la vot a fost mult mai mare decât cea estimată, iar acest lucru a dat peste cap calculele. Sorry, dar explicația asta e penibilă și nu răspunde la o întrebare: de ce doar în cazul ALDE diferența este de la cer la pământ?

Altă surpriză notabilă a mai fost câștigarea clară de către USR-PLUS a votului din București, ceea ce arată că alianța poate obține Primăria Capitalei la alegerile locale viitoare. În ceea ce privește PNL, previziunile că Rareș Bogdan va trage lista de candidați după el s-au adeverit cu vârf și îndesat.

Partidul aflat la putere a obținut un scor cu mult sub așteptări (23,6%) și asta arată că nu se mai poate baza nici măcar pe electoratul său dur. Indiscutabil, e și vina lui Liviu Dragnea care a transformat partidul într-un instrument cu care să scape de condamnările penale.

În condițiile în care liderul PSD a primit azi și vestea că va merge la pușcărie pentru trei ani și jumătate, se anunță vremuri complicate pentru partidul care a dominat România în ultimii 30 de ani.

Probabil că actualul guvern are zilele numărate, dar asta vom vedea în zilele următoare.

Chiar dacă s-a clasat pe locul al treilea, USR-PLUS a obținut un scor mare pentru o alianță formată dintr-un partid înființat în urmă cu doi ani și unul abia de câteva luni și deja emite pretenții realiste pentru a câștiga președinția, Guvernul și Primăria Capitalei.

Performanța e cu atât mai importantă cu cât cele două formațiuni nu beneficiază de o rețea de primari, precum PSD și PNL, și arată o schimbare profundă în preferințele electoratului românesc. Adică din ce în ce mai mulți oameni votează după cum au ei chef, nu după cum le zice primarul (sau popa). Iar asta arată, o dată în plus, că România are totuși viitor. Chiar dacă, momentan, este condusă execrabil.

Pe mine poți să mă urmărești și pe Facebook și Instagram.