Care a fost prima ta grijă după ce te-ai trezit ieri dimineață, în prima zi lucrătoare după vacanța de sărbători? Nu-i așa că ai vrut să găsești repede ceva care să-ți vindece mahmureala groaznică de după ultimele zile de petrecere?
E ok, nu trebuie să-ți fie rușine cu asta. Și eu am fost în aceeași situație. Dar nu toți oamenii sunt ca tine și ca mine. Unii se trezesc pe 3 ianuarie și primul lucru care le vine în cap este să-și plătească taxele și impozitele pentru tot anul care de abia începe. Și nu sunt puțini, dacă este să mă iau după reportajele făcute de televiziuni în fiecare an cu oamenii care stau la coadă cu orele în fața direcțiilor de fiscalitate din toată țară.
Videos by VICE
Și nu pot să-și plătească altfel dările? Online, spre exemplu. Bineînțeles că da, dar cu toate astea preferă să stea la coadă.
Pentru mine cetățenii ăștia sunt fascinanți. Deși au un an întreg la dispoziție să-și regleze conturile cu statul, ei preferă să o facă încă din prima zi.
Ca să aflu ce este în sufletul celor mai conștiincioși români m-am dus și eu azi, de dimineață, să stau la coadă cu ei. Am vrut să simt că plătesc cu sudoare și efort bordurile pe care primăria din sectorul 4 le schimbă la trei luni și toate cele șase semne de circulație identice din intersecția de lângă Budimex. Asta pentru locuiesc în Berceni City, care ține de primăria condusă de pesedistul Daniel Băluță.
Până la urmă nu am stat decât 20 de minute pentru că eficiența funcționarilor publici a bătut patologia colectivă a contribuabilului român, care ar vrea să-și plătească impozitul încă din noaptea de Revelion, dacă s-ar putea.
Mi-am început ziua de vineri pe la 8.20, stând la coadă alături de alți 50 de cetățeni conștiincioși la Direcția de Taxe și Impozite Sector 4. Asta chiar dacă funcționarii deschideau porțile către dările de stat abia la 8.30, iar lângă fiscul local stătea un Mega Image dotat cu ghișeu SelfPay pentru locuitorii sectorului.
„Oamenii ăștia bătrâni se tem că le ia nu știu ce comision dacă plătesc impozitele la ghișeul de la Mega Image”, îmi explică un bărbat în cârje. Și el stă la coadă, dar doar pentru că vrea un formular ca să plătească și taxa de salubrizare pe ghișeul.ro, unde doar vreo 350 de mii de români au conturi, că alte milioane umblă în continuare cu cash-ul la ei.
Bărbatul cu cârjele putea să-și tipărească formularul de acasă, dar preferă să-și înceapă dimineață în fața fiscului de la primărie.
Un funcționar trece prin fața clădirii pentru a răspunde la nelămuriri și se trezește în mijlocul dilemei legată de formulare și ghișeul.ro.
– „Vă rog eu, mergeți acasă și intrați pe ghișeul.ro, domnule. De ce să stați la coadă?
Păi îmi trebuie formular. Credeți-mă că am venit și în ultima zi a anului, am stat la coadă și doamna nu avea formular. Așa că vin aici, din nou.”
Aproape îl înțeleg, nu de alta, dar am așteptat juma’ de an ca să-mi văd contul activat pe ghișeul.ro, iar în vremea asta am pierdut reducerea de impozit de 11 lei și 30 de bani. Acum m-am învățat minte.
Când ușile se deschid, mulțimea se năpustește în clădire. În jurul automatului cu bonuri de ordine se formează o potcoavă de oameni. O pensionară este prima care reușește să-și plătească impozitul pe apartament și taxa de salubrizare. A stat la coadă de la 7.50, dar, după ce s-au deschis ușile, a ieșit în doar cinci minute cu chitanța în mână.
„Așa este omul, să vină întotdeauna mai devreme. Dar eu-s fericită că mi-am rezolvat treburile și pot să stau liniștită. Voiam să vin marți, dar am văzut la televizor că oamenii deja plătesc. Am simțit nevoia să fac și eu asta”, îmi mărturisește femeia.
Trec și eu de ambuscada de la intrare și după ce pun mâna pe un bon de ordine sunt trimisă în mai puțin de un minut la ghișeul 19. O funcționară mă invită înăuntru, îmi face nota pentru plata pe POS, chiar contactless. Stau la coadă la casierie, unde mi se spune că nu pot să plătesc cu cardul la casierie. Cine ar putea să creadă că se poate face așa ceva.
„Doar la alt ghișeu, nu la casierie”, mă lămurește femeia prin geamul de sticlă care desparte lumea funcționarilor de cea a contribuabililor conștiincioși.
Ajung la un ghișeu dotat cu POS, dar nu și cu funcționari amabili. Stau în tăcere, iar după câteva minute aflu că treaba merge pe bază de autoinvitație. Mă bag în fața funcționarului și se rezolvă imediat. Plata dărilor la stat din a doua zi lucrătoare a anului mi-a luat vreo 20 de minute, îngreunată mai mult de oamenii fără direcție care-mi săreau în față, decât de lipsa de eficiență a funcționarilor. La ieșire, cetățenii conștiincioși au prins și curaj, așa că s-au așezat la coadă la ghișeul din Mega Image-ul aflat la cinci metri de direcția de taxe și impozite locale.
Ironic e că toate acestea se întâmplă în sectorul care a lansat campania FĂRĂ COZI LA GHIȘEU. Asta înseamnă că oamenii își pot plăti taxele locale sau amenzile atât online, cât și la benzinării și la ghișee SelfPay din toate lanțurile de supermarketuri din Berceni. Totuși, asta nu oprește pe nimeni să vină la impozite cu o oră înainte de începerea programului.
Așa că, patologia colectivă a românilor grăbiți să-și plătească taxele și impozitele s-a văzut învinsă de eficiența funcționarilor publici. Asta cel puțin astăzi. Oricum, am încercat să înțeleg ce i-a mânat pe oameni la ghișee, dar în afară de doi bătrâni speriați să nu lase moștenire datorii și oameni cu teamă că rămân fără loc de parcare, nu am primit prea multe răspunsuri.
„Dacă nu plătesc eu acum și mă duc, ce se fac copiii? Nu le las nimic, doar datorii?”, mi-a explicat un bătrân.
Am vrut să aflu și părerea unui specialist referitor la oamenii ăștia, posedați de grija nefirească pentru finanțele statului, așa că l-am sunat pe psihologul Mihai Copăceanu.
„Dorința românului de a-și plăti datoriile la început de an are o relevanță și pentru cultura noastră. E vorba de superstiția de a nu avea datorii, care îl încurajează pe om să meargă la ghișeu din prima zi a anului. Există și o grămadă de vorbe populare că ar trebui să te lepezi de datorii ca să începi bine un an. Nu e vorba de un simț civic al românului. Până la urmă, aceeași cultură este una dominată de corupție, de oameni care încearcă să înșele statul. Însă, dacă ne uităm la profilul românului care se pitește la ghișeu din prima zi, este vorba clar despre un om cu o gândire magică, religioasă și dominată de superstiții. Aici este cheia, aici este esența dorinței lui de a plăti de la începutul anului”, mi-a spus psihologul.
Copăceanu mi-a explicat și de ce românii nu sunt tentați să-și plătească online taxele și impozitele, chiar dacă funcționarii îi îndeamnă să facă asta pentru a evita aglomerația.
„Românii sunt încă reticenți față de serviciile de plată online, în favoarea plății la ghișeu.
Asta pentru că oamenii nu vor să fie trișați în interacțiunea cu instituțiile statului. Până la urmă, românul nu are încredere în ce nu este în mâna sa. De asta o vorbă populară spune că ce e în mână nu e minciună”, a completat psihologul.
Acum am și eu o chitanță de ținut în sertar, ca să demonstrez că ce-i în mână nu-i minciună. Ori o țin aproape când mă mai izbesc de băncile rotunde din mijlocul trotuarului, coșurile de gunoi în forme de bulbi și pietrișul tricolor din Sectorul 4. Toate astea sunt făcute și din banii mei. Am investit în ele cum ar veni. Nu numai bani, ci și 20 de minute din viața mea.
Editor: Gabriel Bejan
