Dacă introducerea acestui text ar fi o reclamă la teleshopping, ea ar suna în felul următor:
„Te-ai săturat să mergi în aceleași locuri la date-uri? Ai rămas fără idei? Prietenii tăi sunt în aceeași dilemă ca tine? Nicio problemă! Mădălin și Alexa îți prezintă soluția minune cu care vei reuși s-o impresionezi până și pe tipa aia care ți-a zis că nu e atrasă de tine, dar te vede ca pe-un prieten bun. Totul, la doar un scroll mai jos!”.
Videos by VICE
Știi și tu că, la un moment, riști să intri într-o rutină d-aia în care te-ai plictisit de ceea ce faci, dar ești prea comod să schimbi cu altceva. Așa că uite câteva sugestii pentru când vrei s-o auzi pe tipa de care-ți place că-ți zice: „Nu mă așteptam la asta. E cea mai mișto întâlnire neconvențională la care am fost”.
La mici, la Obor
Cum ne-am imaginat noi că ar putea fi. GIF-uri de Eli Driu
Mădălin: Aici e locul meu favorit. De fapt, de aici a și plecat ideea materialului. Povesteam cum merg la întâlniri, la terasa de la Obor, iar o colegă de la VICE a zis că-i idee de pus în practică. Alexa a întârziat 20 de minute, tocmai fiindcă era prima oară și nu știa să ajungă (cel puțin așa mi-a zis ea mie). Când am ajuns noi la terasă, pe fundal se auzea piesa „În stație la Lizeanu”, de la Generic. Doar eu mi-am luat mici, iar ei i-a fost de ajuns berea. Oborul pentru mine e o mahala suprearealistă în care mă regăsesc, d-aia când merg cu cineva acolo pentru prima dată are o reacție-n general, gen: „Woau, nu mă așteptam. Îmi place”. Asta fiindcă e alt vibe. Se întâlnesc oameni simpli, turiști străini și hipsteri. La plecare, Alexa mi-a zis că o să propună la următorul date tipului să vină aici.
Cum a fost de fapt
Alexa: Ok, mie nu-mi plac micii. No pun intended. Dar nici nu e nevoie, la mici în Obor te simți ca atunci când erai mic și te lua taică-tu cu el la bere că n-avea oricum cu cine să te lase. Pe când, Mădălin se simțea ca la el acasă, mie mi-a fost greu să găsesc până și piața. Berea era lungită cu apă, standard de crâșme, dar să asculți populară frumos la o terasă când e vară afară e de vis. Am și învățat un lucru nou, că la date-uri trebuie musai să te pui lângă băiat la masă. Eu mereu am fost oldschool, față-n față. Am plecat de acolo cu melodia „cântă cucu-n Bucovina” în cap și cu promisiunea că la următorul date îl duc pe băiat aici. Doar așa, să vedem reacția.
La IKEA, ca să vă faceți o casă împreună. Sau să mâncați un hotdog, mai degrabă
Alexa: Eu am mai fost la IKEA la date, deci știam cum stă treaba. Adică cât de buni sunt hotdogii și cât de caterincă e să te plimbi prin încăpere. Zici că aveam amândoi 50 de ani și ne-am luat o casă fancy cu halate albe și mic dejun la pat. Lucrul cel mai priceless era reacția oamenilor când îl vedeau pe Mădălin cum îmi aduce micul dejun la pat. E pont să mergi la date aici când ai chef de distracție și să te prostești. Nu de alta, dar pun pariu că și dacă adormi pe canapelele alea, nimeni nu-ți zice nimic. Și mâncarea e blăniță, meniul ăla cu chifteluțe e viață și chiar dacă hotdogii erau mai buni când erau un leu, merg și acum.
Mădălin: În urmă cu doi ani încă locuiam în cămin și mă amuzam o zi în Ikea, unde testam toate lucrurile de acolo, ca să simt și eu cum e să ai o casă adevărată și să nu mai fiu nevoit să locuiesc cu încă trei hăndrălăi în aceeași cameră. Acum, am ajuns să merg la date-uri aici. Cât de departe am ajuns în viață! Laudă mie! Dar la IKEA e locul perfect, chiar dacă-i situat la capătul orașului. Ne-a plăcut amândurora locul și vibe-ul, dar parcă la fel de mult mi-a plăcut și salteaua aia cu spumă de memorie care costă cât chiria pe-un an.
La manele-n Macaz
Mădălin: Niște versuri celebre zic: „Unde mergem să petrecem când plecăm din cluburi tari…?! Răspuns: La lăutari, unde cântă lăutari”.
Nici măcar nu trebuie să-ți placă neapărat manelele. E de ajuns dacă nu mai crezi în genuri muzicale superioare sau inferioare. Bine, dacă îți iei aere de mare elevat că e peste nivelul tău intelectual, nici măcar n-ar trebui să încerci asta, din simplul motiv că unora li se pune o pancartă pe spate pe care scrie „Sunt bășinos”. Eu am mai fost la party-uri de manele unde mixează Matteo Islandezu`, dar Alexa nu, însă știam că-i plac manelele, oricum. Așa că din discuție-n discuție, vine momentul în care poți să propui: „E party de manele-n Macaz vinerea asta, hai să mergem și noi”.
Per total, toată noaptea eu m-am simțit bine. Am dansat de-am rupt scena. Aparent și Alexa s-a simțit la fel. Mai ales când a intrat piesa cu „Nu vreau banii tăi, nu sunt pe interes”. Să fi fost acolo să vezi ce-a început să miște șoldurile.
Alexa: N-am pornit cu așteptări când Mădălin m-a chemat la party de manele. Experiența mea în domeniul ăsta a fost doar o ieșire la „Măria și Ion” în anul I de facultate. A, și, bineînțeles, toate bețivănelile din cămin la care inevitabil se ajungea la manele. Nu sunt ipocrită, ascult manele și când începe la o petrecere „Nu vreau banii tăi, nu sunt pe interes”, sunt prima care se ridică și cântă. Clar că ăsta a fost cel mai șmecher date. Desperados, dans nebun și discuții super amuzante la țigară. Dacă duci o fată la un party din ăsta și nu dansează pe „Cine e inima mea” cu părere de rău îți spun că mai bine o lași, nu e the one. Mădălin aproape plângea pe maneaua cu Oțelul Galați. Mi-a plăcut și bătrâna care vindea flori și dansa cu o expresivitate minunată de mi-a luat inima. Cu siguranță o să mai vin.
La mașinuțe-n Tineretului
Mădălin: Oricât am înainta-n vârstă, cred că rămânem tot ăia din generală și liceu. Felul de a fi, dumele și obiceiurile cam atunci s-au creat. La facultate doar le-ai mai nuanțat. D-aia datul în mașinuțe mi se pare la fel de funny ca fazele când sunai la ușile vecinilor și după fugeai de rupeai pământul. În Tineretului, o fisă e 10 lei și durează vreo 2-3 minute. Puțin, într-adevăr, dar arta se plătește, boss. În alea trei minute, am râs la fel cum o face Serghei Mizil. Și asta doar că ne bușeam cu mașinuțele. Alexa conducea de parcă nu ținea volanul în mână, adică haotic, dar ne-am distrat. N-am dat-o în mintea copiilor, fiindcă eu în sine sunt același puști din liceu, doar că nu mai plătesc părinții facturile, ci eu.
Alexa: Toată ziua l-am bătut la cap cât de mult vreau la mașinuțe. Până la treaba asta nici n-am realizat cât de mișto ar fi să mergi la date la bâlci, să încerci toate prostiile alea din Parcul Copiilor. Cred că m-am distrat mai tare decât mă distram când eram mică. Din 3 minute pe care le aveam la mașinuțe, vreo 2 mi-a luat să îmi dau seama cum ar trebui să conduc pentru că mă învârteam în cerc și ne izbeam ca proștii unul în altu’. Ne-am cocălărit prin parc când m-a cerut de nevastă cu vată pe băț și ne-am mai plimbat puțin pe acolo. Date perfect, dacă adăugi și un Desperados lângă lac deja e vis. Sun ca o moldoveancă veritabilă, fără alcool zici că nu e întâlnire. Aici mi-a promis că o să mai scoată Mădălin gagicile la date.
La pescuit pe Dâmbovița
Alexa: Întâi trebuie găsită fata care să zică da la o ieșire la pescuit și după trebuie filmată reacția când îi zici că mergeți la Unirii, pe malul Dâmboviței. Dar imaginează-ți scenariul ăsta, voi doi, jos apa, sus apusul frumos, niște sandvișuri și bineînțeles vin. Ah, ce bun e scenariul ăsta, Nicholas Sparks ar fi invidios. Pescuitul e pretextul, valoros e apusul romantic. Asta, bineînțeles, dacă vrei să impresionezi prin sensibilitate.
Mădălin: Eu nu mănânc pește. Dar mă relaxează pescuitul. Și, dacă se nimerește să prind ceva, la final îl arunc înapoi în apă. Nicidecum nu-l iau acasă să-l pun pe grătar. Un prieten mi-a zis odată: „Bă, am fost la un date la pescuit. N-am prins nici măcar un pește, dar a fost funny”. Așa că cel mai la îndemănâ loc e malul Dâmboviței, acolo unde pescarii adevărați ai Bucureștiului își încearcă abilitățile de pescuit.
La o cafea de la automat
Mădălin: În cămin ce mai beam cafea de la automatul de pe hol. Nu conta că era o poșircă de pseudocafea, ci important e că dădeam un leu pe ea. De când m-am mutat din cămin, n-am băut de la automat, asta fiindcă m-am burghezit și nu prea mai beau cafea, în general. Însă genul ăsta de date nu-i despre ce bei, ci starea-n sine. E tot un feeling de cămin, ca atunci când ieșeai afară pe-o bancă dimineața să bei cafeaua.
Alexa: Asta e clar întâlnire de probă. Cafeaua se bea repede, deci dacă nu ești sigură că îți place băiatul, îl scoți la tonomat și îi zici dinainte să știe că nu poți sta mult. Asta e o replică bună de folosit în cazul în care nu ești sigură că vrei să-l vezi și a doua oară pentru că „nu pot sta mult” poate însemna și o oră, dar și 10 minute, cam cât o cafea de la tonomat. Mi-a plăcut că a inclus un parc și stat la discuții, mai mult pe stilul meu, dar se putea mai bine.
La cofetărie, la fel ca părinții noștri
Alexa: Aici poți găsi destule glume, replici sau schimburi de cuvinte amuzante. De la „hai la o prăjitură să te îndulcesc” până la „mergem la cofetărie să-mi faci ochi dulci”. Cocălărești bineînțeles, dar dacă le dai ironic, poate și iese treaba. Mădălin mi-a zis că el mereu și-a dorit să ducă o fată la o întâlnire așa, dar nu e chiar stilul meu. Eu nu-s fană nici prăjituri și nici localuri, prefer parcurile sau oricum chestiile outdoor. Dar m-am gândit „cum ar fi fost dacă era iarnă afară?”. Deja mă imaginam: noi doi venim de afară înghețați, cu nasul roșu, și bem o cafea (sau vin fiert, acum depinde cât de rebeli vrem să fim) și mâncăm o prăjitură în timp ce ne încălzim. Dar afară era caniculă, noi eram transpirați și prăjitura aia era clar prea dulce. Așa că ideea asta e clar de încercat la iarnă, nu acum.
Mădălin: Părinții și bunicii noștri făceau asta des. Ba o Mihaela, ba o Cristina. Așa că de ce să nu încerci și asta?! Bine, eu bag prăjituri până nu mă mai opresc. Recordul a fost de patru odată. Alexei nu i-a plăcut prăjitura pe motiv că-i prea dulce și nici ideea în sine, dar e treaba ei.
Poți să-l urmărești pe Mădălin Istrate pe pagina lui de fb. Sau, dacă ești human multitasking, și pe Instagram.
Iar pe Alexa care încearcă să fie amuzantă pe pagina ei de Facebook (aici) și sentimentală pe blogul ei, „O Mărie” (aici).
