Gamariel Mboya e tipul cu pălărie
Tanzania e cunoscută pentru multe lucruri, mai ales pentru mâncarea delicioasă. Au un fel numit kisamvu, un amestec vegetarian care merge foarte bine cu orez; bamia, o tocană cu carne și okra; mchicha, un fel de curry de alune. Dar oricât de gustoase ar fi felurile astea de mâncare, există un alt ingredient tradițional mult mai popular printre vracii din Tanzania: albinoșii. Deși vracii nu mănâncă, propriu-zis, albinoși, le folosesc membrele, oasele și părul în poțiunile lor magice.
Videos by VICE
De multă vreme, vindecătorii și vracii consideră părțile corpului albinoșilor esențiale pentru rețetele lor. Acești practicanți ai „crimei medicinale” cred că rețetele lor vindecă bolnavii și le aduc săracilor averi imense. Se știe că bărbații care suferă de HIV și SIDA vânează fete albinoase pe care le violează, în speranța de a-și vindeca boala. Pescarii plătesc de obicei bani grei pentru bucăți din corpul unui albinos, care se crede că atrag în plasă prăzi grozave.
Peste 71 de oameni care suferă de albinism au fost uciși în ultimii șase ani. Luna asta, un băiețel de numai șapte ani a fost mutilat în drum spre casă de către un grup de bărbați cărora le-a plăcut brațul lui.
Sătui de aceste mizerii, oamenii buni din Tanzania s-au unit și au reacționat, formând grupări activiste alcătuite din oameni cu sau fără albinism. Am vorbit cu Gamariel Mboya, un tanzanian prietenos care suferă de albinism, pentru a afla mai multe despre această problemă.
VICE: Îmi poți spune câte ceva despre tine?
Gamariel Mboya: Mă numesc Gamariel Mboya. Sunt o persoană cu albinism din sudul Tanzaniei; dintr-o regiune numită Mbeya. Am 29 de ani și sunt căsătorit. Am o fiică și lucrez la o organizație umanitară, Under the Same Sun.
Cum a fost să copilărești în Tanzania?
N-a fost ușor. Oamenii cu albinism nu sunt sprijiniți de societate atât cât ar trebui și din cauza asta nu putem avea încredere în nimeni. Nu suntem tratați ca niște ființe umane.
Un raport Pew Forum a dezvăluit că mai mult de 60 la sută din tanzanieni cred în vracii locali, care le spun că albinoșii au puteri supranaturale. Oamenii cred că oasele, sângele și părul nostru le aduc noroc și că femeile albinoase pot vindeca HIV și SIDA.
Cum privesc oamenii care suferă de albinism termenul „albinos”?
Cuvântul a fost folosit adesea în sens negativ. În copilărie, majoritatea oamenilor nu-mi spuneau pe nume, ci îmi ziceau „Albinosul”. Termenul e dezumanizant. Totuși, mulți oameni cu albinism îl folosesc.
Acum încercăm să încurajăm oamenii să separe situația noastră genetică de ceea ce suntem.
Cum își aleg atacatorii țintele ?
De obicei atrag copiii cu cadouri și dulciuri, prefăcându-se drăguți și prietenoși. Îi păcălesc pe copii în cele mai oribile moduri. Uneori se ascund în tufișuri și așteaptă momentul potrivit să atace.
Pe femei încearcă să le seducă. Le scot la întâlniri, inițiază relații cu ele pentru a le câștiga încrederea. Au fost cazuri în care unii bărbați s-au căsătorit cu femei albinoase doar ca să le poată ataca. De curând, în sudul țării, o femeie a fost atacată de soțul ei și un grup de alți bărbați.
Când nu reușesc altfel, agresorii folosesc și arme.
Ce fac cu părțile corpului obținute?
Acestea se găsesc adesea în casele vracilor. Uneori sunt îngropate în pământ în timpul unor ritualuri, alteori sunt folosite la confecționarea de talismane – macină oasele și pun făina într-un talisman pe care îl poartă la gât.
De ce nu face nimic poliția sau guvernul?
În primul rând, sistemul judiciar al țării noastre nu permite să se facă dreptate foarte ușor. Din peste 100 de atacuri raportate, doar cinci dintre acuzați au fost găsiți vinovați. Două dintre cazuri s-au încheiat cu achitări. În al doilea rând, nu există o dorință reală de a opri atrocitățile și de a sprijini oamenii cu dizabilități.
În unele cazuri, poliția încearcă să fie de folos. Pot fi foarte eficienți, investighează atacurile și arestează vinovații. Dar de multe ori, polițiștii au apărat atacatorii și au distrus dovezile atacului.
Mulți cred că atacarea oamenilor care suferă de albinism – și care se presupune că au puteri supranaturale – e o modalitate ușoară de a te îmbogăți și a câștiga putere politică. Deci mulți bogătași și politicieni tanzanieni au legătură cu crimele.
La știri s-au raportat foarte multe atacuri și răpiri. Există unele cazuri care te-au impresionat în mod special?
Există foarte multe, dar n-o să uit niciodată povestea lui Adam Robert. I s-au tăiat degetele și i s-au provocat răni grave la braț, după ce a fost atacat chiar pe treptele case sale, în timp ce tatăl și mama lui vitregă erau înăuntru.
Adam a fost unul dintre cei doi copii albinoși pe care i-au avut părinții lor. Tatăl lui a hotărât să divorțeze de mama lui pentru că o învinuia pentru albinismul lor. Mama lui Adam a plecat, iar tatăl lui Adam a primit custodia copiilor. Tatăl lui Adam a hotărât să nu-i mai lase să meargă la școală, pentru că aveau de străbătut o distanță prea mare și își făcea griji pentru siguranța lor. Le-a dat copiilor sarcina de a avea grijă de casă și de a găti.
Într-o zi, când Adam lucra în câmp, a văzut un bărbat străin care se plimba în zonă. Bărbatul a început să-l întrebe întrebări ciudate, iar Adam i-a spus tatălui său. Acesta nu i-a dat prea mare importanță întâmplării. În cele din urmă, bărbatul l-a atacat pe Adam.
Tatăl lui Adam a fost arestat pentru neglijență, dar a fost eliberat. Adam e și mai îngrijorat de siguranța lui acum.
Ai fost vreodată victima unor experiențe similare?
Am fost discriminat de multe ori. Am fost agresat și jignit adesea la școală. Toată viața am fost exclus din societate din cauza a ceea ce sunt. Mulți albinoși sunt șomeri și sunt mereu respinși din cauza condiției genetice.
Cum te descurci?
Nu pot decât să îndur în tăcere, dar încerc și să fiu inteligent și să vorbesc cu oamenii care mă discriminează ca să-i educ. Sunt susținut de soția mea și de familia mea. Organizațiile ca „Under the Same Sun” sunt și ele de ajutor.
E mai des întâlnită discriminarea albinoșilor în Tanzania față de alte țări?
Persoanele care suferă de albinism au o viață grea pe tot teritoriul Africii. Poate în alte țări nu se scrie atât de mult despre asta pentru că presa nu are atâta libertate acolo ca la noi.
Cum reacționează comunitatea albinoasă?
Există centre care găzduiesc temporar copiii cu albinism, dar nu e de ajuns. În general, nu prea există un plan strategic sau un sistem de protecție al persoanelor cu albinism.
Ce crezi că se poate face pentru a îmbunătăți viața oamenilor cu albinism?
Guvernul trebuie să recunoască problemele cu care ne confruntăm, să creeze programe și să folosească o parte din bugetul național pentru a ne sprijini. Trebuie să încurajăm oamenii să nu mai privească albinismul ca pe ceva negativ și să lase la o parte miturile și aberațiile care ne-au cauzat atâtea probleme. Dacă reușim să facem asta, lucrurile o să înceapă să se schimbe.
Mult succes, Gamariel.
Urmăriți-l pe Leke pe Twitter: @QuadriSanusi
Traducere: Oana Maria Zaharia
