Pentru bărbați, e simplu: ejaculează într-un recipient, congelează sperma, gata. Pentru femei e mai complicat: caută doctori, iau hormoni ca să facă un număr mare de ovule să se maturizeze, apoi se operează ca să le obțină. Abia apoi își pot congela ovulele. Iar asta costă o grămadă de bani și de nervi.
Ce faci atunci când jobul sau relația nu-ți permite să ai copii între douăzeci și treizeci de ani? Dacă îți congelezi ovulele, ai un plan și obții niște independență. Măcar nu mai stai cu presiunea aia că trebuie să găsești partenerul ideal până la vârsta de 35 de ani. În Germania, se estimează că aproximativ zece mii de femei își congelează ovulele în fiecare an. Trei dintre ele ne-au povestit cum au trecut prin această experiență.
Videos by VICE
Samira Erich, 39 de ani: „Am vrut să nu mai fiu stresată și să am mai mult timp”
„Acum un an, eram în sala de așteptare a unei clinici de fertilitate, printre alte femei, și mă simțeam vinovată. Lângă mine stăteau femei care își doreau copii din toată inima. Dar eu nu eram așa înnebunită să am copii, voiam doar să nu mai fiu stresată și să am mai mult timp.
Prima oară am auzit de faza cu înghețarea ovulelor de la maică-mea. La următoarea vizită la ginecolog, am întrebat-o pe doctoriță cum ar trebui să procedez. Nu știa mai nimic despre asta și m-a trimis la un centru de fertilitate. Acolo, m-am așezat în sala de așteptare și m-am gândit cum o să mă eliberez în sfârșit de presiunea socială de a rămâne însărcinată cât mai repede.
De știut: eram într-o relație stabilă de peste șapte ani. Vorbeam des despre copii. Eu i-am zis că îmi doresc copii, dar nu știam când. El zicea că nu știe dacă vrea copii. Călătoream mult și niciunul dintre noi nu voia să renunțe la libertatea asta. Dar până la urmă, el a realizat că nu își dorea deloc copii și a plecat. Aveam 36 de ani și m-am stresat că probabil n-o să-l cunosc neapărat pe bărbatul cu care voi vrea să am copii în următorii ani. Nu voiam să trăiesc cu această presiune.
O asistentă a scos capul pe ușă și m-a strigat pe nume. Mi-a luat sânge și m-a pus să aștept. Doctorul mi-a zis că analizele erau foarte bune pentru vârsta mea – aveam 38. Mi-a dat o broșură și mi-a zis să îl sun a doua zi ca să îmi dea rețeta pentru injecțiile cu hormoni.
A doua zi, n-am stat pe gânduri. Îmi venise ciclul și deja am început să mă injectez cu hormoni. Am făcut asta timp de zece zile.
M-am simțit bine, doar că aveam uneori un fel de presiune în abdomen. Simțeam că am ovarele imense. În rest n-am avut probleme. Și pe partea emoțională stăteam bine, pentru că mă îndrăgostisem de cineva cu trei săptămâni în urmă.
După tratamentul cu hormoni, am mers iar la doctor ca să verifice câte ovule se maturizaseră. M-a programat pentru operație. Mi-am făcut ultima injecție la ora 12 noaptea. Eram super obosită și mi-am pus alarma pentru a doua zi. Injecția întârzie ovulația prematură. După o zi și jumătate, eram din nou în centrul de fertilitate și așteptam să fiu anesteziată.
Operația a durat între douăzeci și treizeci de minute. M-am trezit cu niște dureri îngrozitoare. M-au luat părinții și m-au dus acasă. Mi-am petrecut după-amiaza pe canapea.
Multe dintre prietenele mele au aflat de la mine că au posibilitatea să-și congeleze ovulele, habar nu aveau despre asta. În orice caz, m-a enervat că ginecologa mea nu știa mai nimic despre asta. E clar că avem nevoie de mai multă educație pe subiect.
Doctorii mi-au preluat 21 de ovule în timpul operației. 13 dintre ele erau potrivite pentru congelare. Asta e mult, mai ales pentru vârsta mea. Sunt bucuroasă și mândră că am reușit. Au congelat ovulele cu azot lichid. Procesul se numește crioconservare. Acum, ovulele mele sunt stocate în München. Tratamentul, consultațiile, analizele, operația – totul a costat cinci mii de euro. În plus, plătesc între 250 și trei sute de euro în fiecare an ca să mi le păstreze acolo.
Nu am idee ce voi face cu ele, dar mă bucur că am făcut asta, mă ajută să mă simt independentă și autosuficientă. Acum pot rămâne însărcinată când vreau – și am timp să decid dacă vreau asta.”
Samira Erich trăiește în München și lucrează pentru o companie de asigurări.
Tamar, 43 de ani: „E scump ca naiba!”
„Eram într-o relație de zece ani și ne doream un copil. Așa că am renunțat să mai iau anticoncepționale. Dar apoi partenerul s-a despărțit de mine brusc. De pe o zi pe alta. Am aflat mai târziu că își găsise pe altcineva. M-a cuprins panica. Aveam 38 de ani. Nu mai aveam decât câțiva ani de fertilitate și nu puteam ști sigur dacă voi cunoaște persoana potrivită în timpul ăsta.
Așa că, în 2018, am hotărât să îmi congelez ovulele. Primul lucru care m-a șocat a fost prețul. E scump ca naiba să faci asta! Procedura costă cel puțin cinci mii de euro. Ca să economisesc bani, am hotărât să fac operația în Republica Cehă. O clinică din Karlovy Vary mi-a cerut patru mii de euro. Am făcut un împrumut la bancă.
A fost o perioadă dificilă pentru mine: despărțirea, hormonii, emoțiile… Îmi era rău des. Aveam frigiderul plin de seringi și mă injectam zilnic în abdomen.
La scurt timp după ovulație, m-am dus la clinica din Cehia. Personalul a fost foarte drăguț cu mine. M-am așezat pe o canapea, mi-au pus picioarele pe suporturi, ca la ginecolog, și m-au anesteziat. Doctorii au mi-au introdus un dispozitiv în vagin și mi-au aspirat ovulele. Au reușit să extragă zece, dar numai două au fost adecvate pentru congelare.
Din păcate, până la vârsta de 38 de ani nu am știut că există opțiunea asta pentru femei. Dacă aș fi știut, aș fi făcut treaba asta la douăzeci și ceva de ani. Cu cât îmbătrânești, cu atât scad șansele ca un ovul să devină embrion. Multă vreme am fost ocupată cu studiile și nu m-am gândit deloc la copii. Abia după ce m-am despărțit, am început să mă stresez cu asta. M-a îngrozit prețul. Am auzit că unele femei plătesc și zece mii de euro – în funcție de vârsta și corpul lor.
Totuși, mi se pare minunat că avem opțiunea asta. Bărbații pot deveni tați și la cincizeci de ani. La femei e mai complicat. Și mă stresa mult că nu pot controla acest aspect al vieții mele.
Anul acesta trebuie să decid dacă vreau în continuare să păstrez ovulele acolo. M-ar costa alte sute de euro și abia am reușit să plătesc împrumutul la bancă anul trecut. Acum am realizat că nu voiam doar să am copii, ci o familie.
Fostul meu partener are o iubită nouă. E mai tânără decât mine și încă poate rămâne însărcinată. În câțiva ani, eu o să fiu la menopauză. Gata cu fertilitatea. Iar acum știu că nu mă interesează să rămân însărcinată, ci să am un partener și o familie. Iar dacă ai congelat doar două ovule, sunt mici șansele ca acestea să devină embrioni. De asta mă gândesc acum să renunț la ele, ca să nu mai dau banii aiurea.”
Tamar T. e profesoară și trăiește în Leverkusen.
Anonimă, 29 de ani: „M-am întrebat ce naiba fac aici.”
„Profesorii mei de la medicină ne-au avertizat într-un curs, în primul an de facultate: «Congelați-vă ovulele – e preferabil s-o faceți acum cât sunteți tinere». Vara trecută am hotărât să fac asta. Mi-am făcut analizele, totul în regulă. Știu că nu vreau să am un copil până la 36 de ani. Am mulți ani de studiu în fața mea: șase de facultate, cinci de specializare. N-aș putea avea grijă de un copil în timpul ăsta.
Dacă vrei să îți extragi ovule, trebuie să faci mai întâi un tratament hormonal. Tratamentul m-a cam dat peste cap: eram supărată rău în unele zile. La scurt timp după încheierea tratamentului, mi-am făcut niște injecții care întârzie ovulația. A fost ultima pregătire înainte de operație. Fiecare injecție m-a durut destul de tare. Îmi amintesc că la un moment îmi făceam injecția în burtă și mă întrebam ce naiba făceam.
Operația a avut loc într-o zi de marți, la o clinică din vestul Berlinului. M-au anesteziat și mi-au zis să număr până la cinci. Am adormit în două secunde. Apoi, mi-au introdus un aparat cu ultrasunete în vagin și mi-au aspirat ovulele. Procesul se cheamă puncție foliculară.
Doctorul mi-a zis că femeile au nevoie de un număr de ovule egal cu numărul anilor de viață ca să poată face copii. Deci eu aveam nevoie de aproape treizeci. Din douăzeci de ovule, ai șanse mari să iasă un copil sănătos. Bineînțeles, numărul variază de la o femeie la alta.
Dar procesul de congelare distruge unele ovule, așa că e bine să ai cât mai multe.
La câteva zile de la operație, am primit un e-mail care mă informa că doctorii obținuseră 16 ovule, dintre care șapte erau potrivite pentru congelare. Cam puține. Sperasem la mai multe.
Acum plătesc 250 euro pe an ca să le păstrez în clinica din Berlin. În vara următoare vreau să fac operația din nou ca să cresc numărul de ovule și să mă asigur că voi deveni mamă.
Sunt studentă și nu mi-a fost deloc ușor să plătesc tot procesul ăsta. Am împrumutat bani de la familie și prieteni. În total, cele două runde costă între opt mii și nouă mii de euro. Le-am promis tuturor că le voi înapoia banii după ce iau primul meu salariu.
Ca femeie, trebuie să-ți aranjezi viața între 25 și 40 de ani: studii, carieră, partener, copii. Asta pune o presiune enormă pe tine. De asta mi se pare că înghețarea ovulelor e o chestiune care ține de emancipare, pentru că îți dă libertate. Dar e un proces chinuitor – tratamentul, vizitele la doctor, cheltuielile… Acum știu că a fost decizia potrivită pentru mine, dar pe parcurs m-am îndoit, din cauză că a fost foarte greu.”
Partenera noastră de conversație anonimă locuiește și studiază în Elveția.
Articolul a apărut inițial în VICE DACH.
