Modurile penibile și geniale prin care oamenii încearcă să ascundă drogurile la vamă

În copilărie, părinții mei nu au fost niciodată genul care să mă protejeze de partea sumbră a vieții. Au ținut să mă expună și la bune, și la rele: îmi amintesc numeroase povești despre glorioasele lor vremuri de drogați, când călătoreau până în Olanda și cumpărau toate lucruri bune din cafenele. Exista o singură problemă: ca niște tineri cu ochii mai mari decât plămânii, ajungeau aproape întotdeauna să rămână cu resturi.

Asta le-a ridicat un semn de întrebare în momentul în care trebuiau să-și facă bagajele și să se întoarcă acasă: a face contrabandă sau a nu face contrabandă? Era o situație și mai complicată având în vedere că tatăl meu, care e de culoare, avea șanse de aproximativ 110 la sută să fie oprit pentru un „control aleatoriu” la graniță. Care e soluția în situația asta? Trimiți resturile prin poștă într-un plic discret – un fel de carte poștală frumoasă și consumabilă. Bineînțeles, coletul ar putea fi interceptat și confiscat, dar, cu toate astea, riscul era destul de scăzut. 

Se pare că ideea lor genială e, de fapt, una dintre cele mai comune modalități prin care traficanții transportă droguri peste granițe. În Belgia, aceste tipuri de controale vamale și confiscări intră în competența Ministerului de Finanțe. Purtătoarea de cuvânt Florence Angelici afirmă că drogurile trimise cu ajutorul serviciului poștal sunt ascunse prin diverse metode ingenioase. „Interceptăm o mulțime de produse sintetice, ca MDMA, ecstasy și ketamină”, declară aceasta. „Sunt în mare parte produse în Olanda, în locuri de lângă graniță de unde este mai ușor să treacă de poliție. Pentru a evita să fie prinși, traficanții le trimit din Belgia [în alte țări] în loc de Olanda.”

Potrivit purtătoarei de cuvânt, a existat o creștere considerabilă a traficului de droguri de acest tip în ultimii ani, iar ascunderea devine din ce în ce mai complexă. Astfel, e greu de cuantificat acest tip de trafic, deoarece multe dintre aceste colete ajung la destinație. „În ceea ce privește noutatea, aș spune că, pe parcursul ultimilor cinci ani, am văzut mult mai multe substanțe tranchilizante, de exemplu ketamină, GHB și benzodiazepine – un antidepresiv. Am văzut și o creștere masivă în traficul de ecstasy. În 2021, am găsit peste o sută de kilograme din această substanță trimise prin poștă, cu 20 la sută mai mult decât în 2020”, explică Angelici.

Aceasta susține că acest lucru este în principal legat de explozia piețelor online de pe dark web. Din experiența ei, traficul de droguri a fost neafectat de pandemie. De fapt, pentru vameși e realmente un joc nesfârșit de-a șoarecele și pisica – cu cât prosperă vânzările online, cu atât mai multe transporturi sunt efectuate și posibilitatea ca cel puțin câteva dintre droguri să ajungă la destinație crește. Chiar dacă statul ar crește personalul care se ocupă de acest caz și cantitatea totală de bunuri confiscate, munca traficanților ar deveni mai riscantă, ceea ce ar duce la creșterea prețurilor și, astfel, ar stimula mai mulți traficanți să intre pe piață. Pe scurt, sistemul actual nu funcționează. 

Mulțumită cooperării diferitelor agenții vamale, am intrat în posesia mai multor imagini cu pachete poștale neortodoxe în care oamenii și-au ascuns drogurile.

Mai întâi, un avertisment: este posibil ca următoarele imagini să te deranjeze din punct de vedere estetic. Deși ne asumăm întreaga responsabilitate pentru alegerea fundalului, nu aprobăm însoțirea imaginilor de un Word Art de anii 2000.

Când deschizi o cutie și găsești șase kile de metamfetamină, cincizeci de grame de 3-MMC (un drog sintetic asemănător cu amfetamina) și 15 grame de ecstasy e greu să-ți imaginezi că scopul final al expeditorului era de uz personal. Încerc să nu judec prea mult, dar asociez lămpile astea cu albii care au dreaduri.

În ceea ce privește ascunzătorile, nu sunt tocmai cele mai elegante sau subtile.

„E foarte greu să localizezi expeditorul sau destinatarul unui anumit colet”, spune Angelici. „De obicei, adresa expeditorului e obținută de la o victimă a furtului de identitate. Sau e o adresă falsă, care nici măcar nu există.” În ciuda eforturilor internaționale coordonate pentru a spori confiscarea contrabandei, obiectivul principal al agenților vamali este acela de a opri transportul, mai degrabă decât acela de a identifica sursa.

Astfel, acest colet specific – trimis din Anvers în portul orașului Guayaquil din Ecuador – era sortit eșecului de la bun început. Conținutul declarat ar fi fost haine folosite, însă coletul conținea sticle de produse pentru îngrijirea picioarelor, care erau în mod evident umplute de cristale maro. O greșeală a începătorului, dacă mă întrebi pe mine.

E nevoie de un ochi antrenat ca să-ți dai seama de poza asta. Ce părea a fi un pachet nevinovat trimis poate de către cineva care doar ce s-a mutat în altă țară, era, de fapt, o oportunitate imensă pentru a face niște bani. Te face să vezi cubulețele de ciorbă într-o cu totul altă lumină.

Trebuie să recunoști, asta e o idee inteligentă. Pachetul conținea 30 000 (!!!) de pastile cu ecstasy și era în drum spre Pakistan. Cantitatea nu e o coincidență: de când Africa de Sud se confruntă cu pedepsele aspre pentru oamenii care dețin droguri, fie o cantitate mică, fie una mare, traficanții preferă transporturile mari de droguri în locul transporturilor mai mici și mai frecvente, pentru a evita să fie prinși. Ironic, deși au unele dintre cele mai stricte legi cu privire la droguri din toată lumea, Pakistan se confruntă cu o criză masivă a dependenței de opioide, iar iarba este și ea consumată în multe regiuni ale țării.

Știam deja că producătorii de droguri sunt destul de deștepți, dar să-și deghizeze produsul încât să arate exact ca mâncarea pentru câini – ei bine, ăsta e un fel de plan dus la nivelul următor. În acest sens, un mic sfat: în caz că ajungi în situația în care comanzi mâncare pentru câini de la o firmă internațională, ar fi bine să verifici întâi culoarea și consistența înainte să îți hrănești prietenul blănos.

Aș spune că asta depășește biscuiții în lista asta pentru cea mai elaborată deghizare. Să ascunzi un kil de metamfetamină într-o lucrare de artă chiar presupune niște inteligență reală. Nu știm dacă obiectele erau făcute special pentru a ascunde drogurile sau dacă traficanții au vizitat vreun magazin de decorațiuni de lux și au ales ceva care le-a plăcut. În orice caz, este o imagine minunată. 10/10 cea mai bună reinterpretare a surprizelor Kinder.

Un exemplu ca la carte în ceea ce privește modalitatea în care îți poți camufla drogurile ca să pară o gustare nevinovată. Supa de sparanghel pare o alegere deosebit de sănătoasă, care te duce cu gândul la încercarea nereușită a unui student de a recrea mâncarea de confort a bunicii – cu un mic ingredient secret, evident.

Articolul a apărut inițial în VICE Belgia.