Uneori îmi place să-mi imaginez că gura mea este o pizdă umedă şi strâmtă, iar un Bic Mac sau o lingură de îngheţată de la Ben & Jerry’s este o pulă mare şi vânjoasă pe care mi-o îndes în gură de parcă mi-ar viola careva faţa. Numai că-mi place. Încerc să zic că, deşi ştiu că e dezgustător şi complet nesănătos, tot mă face să-mi dau drumul. Dumnezeu, natura, etc. zbiară „Nu, opreşte-te!”, dar eu zic „Da! Mai mult! Intră în gura mea şi varsă litri de toxine gustoase în burtoaca mea până când explodez sub un pod ca o fostă voleibalistă moartă şi balonată care a fost sexi la un moment dat, dar s-a apucat de heroină şi a ajuns în stadiul în care ar face lucruri atât de dubioase cât să ajungă moartă sub un pod.
Ţin un borcan de unt de arahide în torpedou.
Videos by VICE
Aş prefera ca nevastă-mea să vadă cât de des vizitez siteuri porno, decât să vadă de câte ori pe zi merg la McDonald’s.
Ieri a trebuit să trag pe dreapta ca să borăsc, pentru c-am halit prea multă brânză şi prăjiturele la o întâlnire unde serveau gratuit brânză şi prăjiturele CARE ZĂCEAU ACOLO, NEPĂZITE, APETISANTE, ÎN TIMP CE NOI CHIPURILE FĂCEAM AFACERI. Le-am mâncat pe toate aproape singur. O femeie de la şedinţă se uita la mine cu nivelul ăla de scârbă pe care îl rezervi de obicei oamenilor care-şi bat copiii.
Când mi se adună destulă mâncare în maţ am senzaţia, de la presiunea stomacului, că mă îmbrăţişează cineva pe interior. Ca şi cum mă îmbrăţişez singur. E un surogat patetic pentru cum ar fi să fiu mulţumit de mine şi de viaţa mea. E dezgustător. Şi o fac constant. Acum scriu articolul ăsta cu nişte crochete de caşcaval.
