Am trăit după toate clișeele care m-ar face un bărbat mai puternic

Articolul a apărut inițial pe VICE US.

Deoarece sunt o persoană care-și exprimă des online ideologiile progresive, m-am obișnuit să mi se pună la îndoială masculinitatea. Nu e nimic nou în astfel de antagonism. De-a lungul istoriei omenirii, conceptele (fătălăilor) de compasiune, empatie și milă s-au bătut cap în cap cu impulsurile bărbătești. Cei cu ideologii politice de dreapta și-au asumat de mult bărbăția ca o caracteristică intrinsecă a platformei lor, iar brandul macho se bucură de o renaștere în era meme-urilor și a lui Trump.

Deși batjocura fumată a personajelor liberale, de exemplu „pajama boy” din 2013, a deservit ca un tunet timpuriu, a ceea ce a urmat a fost ascensiunea președintelui actual al Americii, el însuși o parodie ambulantă de bravado, care pare a fi catalizatorul acestui ultim val agresiv de masculinitate toxică.

În special naționaliștii albi („alt-right), par complet obsedați să-și demonstreze bărbăția și s-o judece pe a oponenților. Formele prin care își demonstrează masculinitatea sunt diverse, cum ar fi subjugarea femeilor via „white sharia”, colecții de armament sau fantezii cu nevestele adultere ale oponenților politici. Însă cu cât te afunzi mai mult în gaura de șarpe, standardele celor de dreapta despre masculinitate devin și mai alambicate, deseori par că se bat cap în cap, cum sunt și postările astea două de la adunarea alt-right, , /r/The_Donald, unde cineva proclamă că „bărbații adevărații își țin singuri umbrelele”, în timp ce altul sugerează că „bărbații adevărații nu folosesc umbrele.”

Limbajul folosit pentru a transpune acest brand de macho e la fel de întortochiat și greu de descifrat. După ce insulta pe vremuri omniprezentă „cuck” s-a cam fumat, iar justițiarii sociali și media mainstream îi forțează să păstreze (de obicei) cuvântul „faggot” doar în conversații private, a mai apărut o insultă populară: „ soy boy”. Peiorativul se bazează pe afirmația pseudo-științifică că un consum de soia ar feminiza bărbații prin scăderea producției de testosteron și prezumția la fel de non-validă că liberalii mănâncă o grămadă de soia.

Sincer, sună cam epuizant. După atât de multe ore dedicate ghidurilor codate despre ce anume înseamnă să fii bărbat, nu m-am putut abține să nu mă întreb când au timp acești iluștrii ai masculinității să atingă idealul lor de masculinitate.

Am hotărât să explorez ideea asta și să dedic o zi unui stil de viață cât mai masculin cu putință, cu supervizarea nivelurilor de testosteron, măsura masculinității de care le pasă cel mai mult oamenilor ăstora.

După ce am scormonit pe net și mi-am încropit o listă cu toată activitățile și atitudinile pe care tipii alt-right și alte tipologii de macho din colțurile mediului online le consideră masculine, am compus un itinerar de creștere a testosteronului, pentru a-mi testa potența testiculară.

Așa că, într-o dimineață, când părul meu facial crescuse suficient de masculin, am colectat o mostră de salivă de „înainte” și m-am pus pe treabă.

Am început cu o vizită la sala de fitness din complexul meu rezidențial, unde am ridicat cele mai mari greutățile disponibile gratuit, asigurându-mă să vocalizez cât mai tare efortul. M-am bucurat că nu era nimeni la sală în timpul ăsta, deoarece, dacă cineva s-ar fi luat de mine, ar fi trebuit să ripostez, ca un mascul alfa care merge pe intimidare.

Acestea fiind spuse, pe lângă expunerile de agresivitate recreațională, am jurat să nu stric ziua nimănui cu experimentul meu, așa că am renunțat la unele activități macho, cum ar fi să mă dau la tipe pe stradă și alte forme de hărțuire.

După ce-am ajuns acasă și m-am stropit cu un pic de apă, cât să nu se ducă din mireasma antrenamentului, am făcut un nod de cravată. Apoi mi-am dat jos cravata, deoarece doar oamenii plictisitori poartă cravate atunci când nu trebuie, mi-am pus outfit-ul meu masculin: blugi negri, cizme de biker, o cămașă din flanel și un tricou cu decolteu, ca să-mi expun părul de pe piept. Știu ce-o să zici, numai că am stat și m-am gândit la un outfit e în antiteză cu masculinitatea, însă ghici ce, mă doare-n pulă de ce crezi tu, iar atitudinea asta e fundamental mai masculină decât problema hainelor.

Un mic-dejun pentru bărbați alcătuit dintr-un ou crud, un energizant Monster Drink și ce-am crezut că e pastramă de vită, dar de fapt era de porc. Așa am vrut eu să fie, pentru că bărbații adevărați nu recunosc când greșesc.

Următorul lucru de pe itinerar a fost sarcina clasic bărbătească: să repar mașina. Mașina mea merge bine și nu era nevoie să-i schimb uleiul, așa că am scos o roată și apoi am pus-o la loc, cât să mă murdăresc suficient pe mâini. Satisfăcut de munca mea, mi-am aprins un trabuc și am început să conduc către următorul lucru de pe listă: să turez motorul la fiecare semafor.

Apoi am petrecut vreo două ore și jumătate într-un salon de tatuat, în care un artist masculin mi-a tatuat un craniu șmecher pe braț, care a fost conceput special pentru ocazia asta bărbătească. În timp ce acul îmi înțepa în mod repetat pielea, m-am asigurat să nu e vadă nici un pic de durere pe fața mea. Nici nu mi-am arătat mulțumirea față de artist.

După ce am făcut-o și pe asta, m-am dus la o berărie, ca să mă uit la niște sport în timp ce beau bere. Din păcate, locul pe care l-am ales nu avea canale cu sport. Deoarece e interzis în codul bărbaților adevărați să cer sugestii unde aș putea să mă duc, de abia la a patra încercare am găsit un local care servea alcool și difuza orice fel de „meci important”.

Am comandat un stout, beri mai masculine decât IPA, și m-am forțat să mă uit la niște meciuri de baschet cu echipe de colegiu. Toate opririle în căutarea unui bar care difuzează sport m-au cam întârziat, așa că după câteva minute, am dat pe gât restul berii, într-un gest aproape bărbătesc, și m-am tirat.

Apoi a urmat o friptură la cină, cu cartofi prăjiți, singura legumă permisă. Într-o mână țineam paharul de whiskey, iar în cealaltă friptura, în timp ce încercam să mușc din ea cât mai carnal posibil.

Am încheiat masa cu un râgâit pe cinste și am pornit către ultima mea destinație, un poligon de tragere. După ce am înflorit nivelul meu de experiență casierului, m-am dus să trag o cutie de gloanțe. Cuplajul meu a fost perfect, dar am pierdut ținta, așa că va trebui să mă credeți pe cuvânt.

Odată ajuns acasă, am terminat ziua mea bărbătească cu un ultim efort de a-mi crește nivelul de T, cu un pumn din partea colegului meu de apartament, chiar înainte de culcare. Dacă nici asta nu mă face un bărbat adevărat, atunci degeaba.

A doua zi dimineață, am recoltat și saliva de „după”, după care am trimis ambele mostrele la un laborator. Odată revenit la starea mea normală, tot ce puteam să fac e să aștept.

Rezultatele au ajuns două săptămâni mai târziu, cu EverlyWell, compania care mi-a oferit și explicații pentru rezultate. Se pare că ziua mea de activități bărbătești, de fapt, mi-a scăzut un pic nivelul testosteronului.

Cantitatea „normală” pentru un adult sănătos este între 49 - 185 picograme de testosteron per miligram, cu dietă, exercițiu fizic, genetică, nivel de stres și mulți alți factori care afectează producția hormonului. În doar 24 de ore, nivelul meu a scăzut de la 65 la 54, foarte aproape de limita unui deficit.

Extrapolând din această experiență, singura concluzie a acestui studiu complet neștiințific, cu un eșantion de un subiect, este că acești tipi obsedați de bărbăție, nu doar se comportă ca niște persoane dezagreabile, cu toate rahaturile macho, ba mai mult, atitudinea asta este contra-productivă obiectivelor lor.

Medicul rezident de la EverlyWells, dr. Marra Francis, mi-a explicat că organismul are o fluctuație zilnică a producției de testosteron între 5-12%, iar declinul meu minor în cadrul ăsta biologic, e unul nesemnificativ. Dr. Francis a remarcat că există într-adevăr câteva modalități de a ridica în mod legitim nivelul de T, dar eu am abordat o singură metodă în toată ziua mea macho. Pentru a provoca o creștere semnificativă a nivelului de testosteron, ar trebui să mă țin luni de zile de sală și ridicat greutăți, plus o schimbare totală a dietei. Dar, după cum m-a informat și Francis, dacă nu urmăresc să devin campion la ridicat greutăți, atunci nu există nici un motiv real să încerc să-mi schimb nivelul de testosteron, dacă e deja în parametri sănătoși.

Așa că, puteți să vă faceți de cap, băieți. Plângeți la filme, apucați-vă de tricotat și baxați tofu și lapte de soia. Nu are nici un efect asupra unui nivel măsurabil al masculinității. Și chiar dacă se întâmplă, cui îi pasă de chestiile astea? E cert că masculinitatea are mai mult de a face cu caracterul tău decât orice activitate superficială sau nivel hormonal. Mai bine rămâi o persoană decentă cu un nivel scăzut de T, decât tipul cu cea mai groasă voce, care umblă cu o torță tiki.

Urmărește-l pe Justin Caffier pe Twitter.