Ce am învăţat din clipul viral în care un popă român compară contraceptivele cu bordelul

Circulă pe Facebook un filmuleţ în care un popă îţi explică care este rolul femeii, pentru ce există căsnicia şi, printre altele, ce înseamnă un bordel. Mă rog, mai bate câmpii şi cu ceva legat de Turcia, dar o să ajung şi la partea aia imediat. Nimic surprinzător până aici, în fond m-am obişnuit ca preoţimea să-şi dea cu părerea despre cum trebuie să-ţi trăieşti viaţa, să se bage în sufletul tău şi să te judece virtual pentru fiecare chichiţă de zi cu zi.

Clipul ăsta mi-a atras atenţia pentru că este de o absurditate nemaipomenită. Genul de delir pe care, deşi îl întâlneşti constant prin rândul unor creştini, n-ai cum să te împaci cu ideea că există. Mi-am făcut de lucru de unde n-am şi m-am gândit că ar fi păcat să nu iau la purecat aceste trei minute de logică habotnică. Aşa, că poate nu ţi-a fost destul de clar discursul omului care e plin de învăţături şi lecţii de viaţă.

Prima chestie cu care popa încearcă să te lumineze este despre bordel, pentru că sigur aveai o noţiune total greşită despre acest loc. În primul rând, bordelul este o clădire, dar nu orice fel de clădire. Este o clădre „în care, într-un mod organizat, bărbaţii îşi satisfac plăcerile fără urmări". Mai precis, acest popă îţi explică că în bordel prostituatele nu rămân gravide. Nu ştiu dacă este de la statutul de prostituată sau de la faptul că şi-o trage într-o clădire cu eticheta de bordel. Ce ştii, poate e o aură anti bebe în clădirea aia.

Dar e destul de clar unde bate omul cu perspectiva asta pe care şi-a asumat-o. Bordelul nu este un loc în care nişte unii dau bani să-şi înmoaie ruşinea, nu este locul ăla pe care-l vezi prin filme plin de femei mişto dispuse să ţi-o tragă cum îţi doreşti. Îmi pare rău să-ţi stric fantezia, dar, de fapt, bordelul este doar un loc în care prostituatele nu rămân gravide. Atât. Mulţumeşte-i lui nenea îmbrăcat în negru de filmuleţ.

Aş vrea să pot spune că toată povestea asta cu bordelul a fost doar o simplă metaforă. De fapt, omul a vrut să compare prostituţia din astfel de localuri cu căsnicia în care soţii fac sex din plăcere şi, mai ales, fără să procreeze. Şocant, ştiu.

Nu este nicio surpriză că genul ăsta de indivizi au o problemă cu cuplurile care nu trântesc copii pe bandă şi fac risipă de bunătate de sămânţă. În schimb, comparaţia asta cu bordelul e din altă ligă. Normal, delirul continuă cu detalii importante despre metodele contraceptive. Ca atare, căsnicia ta este un bordel dacă soţul foloseşte prezervativ şi dacă nevasta foloseşte „pastiluţe" sau sterilet.

„V-aţi gândit vreodată la asta? Că având sterilet, de fapt, eşti o prostituată? Că folosind prezervativul, de fapt ţi-ai transformat casa într-un bordel? Înghiţind pastiluţe, te-ai gândit că omori copilul la 12 zile?"

În mod evident, logica domnului preot îţi transmite că prin „pastiluţe", omori un copil odată la 12 zile, pentru că un ovul nefecundat este deja un copil.

Toate concepţiile acestea despre scopul căsătoriei au şi o justificare. Problema româncelor este că „trebuie să gândească, pentru că prea mare a fost suferinţa sub comunism, prea mare au fost suferinţa şi rezistenţa de veacuri împotriva turcilor şi nu numai". Este o mare ipocrizie să vorbeşti despre suferinţa femeilor în comunism, atunci când ai pretenţia ca acestea să nu folosească metode contraceptive.

Femeile au avut de suferit în perioada respectivă fix din cauza asta şi nu cred că mai are rost să vorbesc încă o dată de decesurile provocate în urma avorturilor improvizate. Dar na, popa ăsta a adus subiectul în discuţie cu un total alt scop, că, datorită suferinţei din perioada respectivă, femeile ar trebui să se potolească cu metodele contraceptive şi să-şi vadă de statutul lor de mame. Nimic mai mult.

Pe comunism nu a insistat prea mult, probabil că şi-a dat seama cât de greşit sună. A mutat discuţia spre turci, dar fără să spună nimic concret. Iniţial a vorbit despre cum am fost asupriţi şi cum nu este posibil să fim din nou restăpâniţi de ei. M-am scărpinat în cap de câteva ori, dar tot nu am înţeles care este legătura cu bordelul, româncele care se protejează şi scopul căsniciei.

N-a durat mult senzaţia, pentru că popa a reuşit să mă bage şi mai tare în ceaţă. A spus că, de fapt, „nu cu Turcia avem noi probleme, ci cu ideea". Habar n-am care e ideea şi sincer nici el nu cred că ştie.

După paranteza asta obscură cu turcii, discursul se mută spre ortodoxism, pentru că, evident, nu suntem un popor cu adevărat credincios. Popa susţine că prezenţa în biserică este de 4,3% în duminicile obişnuite, ceea ce nu este deloc frumos. Cu toate acestea, bisericile apar ca ciupercile după ploaie, găseşti una la tot pasul, în timp ce prezenţa e infimă, ori asta mă face să cred că oamenii ăştia chiar sunt nişte anteprenori foarte slabi.

Concluzia este că nu suntem suficient de creştini, pentru că două mii de ani nu sunt suficienţi ca să ne simţim aşa. Şi toată dezamăgirea omului se trage de la faptul că femeile iau pastiluţe, bărbaţii folosesc prezervativ şi în căsnicie nu se face sex strict cu scopul de procreere. Pe scurt, ţara asta nu e creştină pentru că e un bordel.