Apartamentul săptămânii: Cum să vinzi o garsonieră cu 50 000 de euro (și să pretinzi că-s 2 camere)

Salut, sunt Radu Negoiță și sunt arhitect. Am făcut pagina de Facebook Case Strâmbe pe Radar ca să-ți arăt cum și dacă îți iei țeapă cu apartamentul nou pe care ți-l cumperi. În rubrica asta îți arăt ce înseamnă superofertele bombă de apartamente noi din România și-ți traduc cu ce probleme vin hărțile alea colorate cu viitoarea ta casă.

Din când în când blocurile ok ascund câte o nestemată de apartament de două camere care, la fel cum se transformă în fluture omida la ieşirea din cocon, abia aşteaptă să devină garsonieră (ceea ce îi era scris să fie încă de la început).

Transmutaţia e chestia aia tare pe care o încercau alchimiştii medievali când aveau chef să transforme ceva în altceva mai fain. De obicei scopul era să facă aur din ceva mai ieftin (cum ar fi plumbul) pentru că le plăcea ideea de acces nelimitat la păcănele.

Spre deosebire de chimiştii din epoca modernă care chiar au reuşit treaba, dar cu costuri mai ridicate decât merită, dezvoltatorii din România au făcut imposibilul: au creat apartamente de două camere cu investiţia necesară construcţiei unei garsoniere care, surpriză, se vând mai scump decât o garsonieră!

Boss, băieţii ăştia sunt aşa de buni (s-au gândit să le brenduiască „studio”) că pot da porunci de Popa Prostu` la pachet lui Mendeleev, Lavoisier şi Paracelsus: hai flotări fără număr şi valea, lipsiţilor!

Şmecheria e să fii decent: nu prea ai cum să înghesui ceva care să semene a două camere într-o coajă mai mică decât cea de garsonieră, aşa că dai drumul la robinetul de beton cât să ajungă suprafaţa puţin peste aia minimală de garsonieră şi-l ameninţi pe arhitect cu un deget: hai, că ştiu că poţi!

Ăla oftează, ia echerul și scoate din joben minunea: uite, lăţimea e suficientă încât să intre, în metrii ăia de faţadă alocaţi, o cămăruţă de zi cu canapeluţă şi televizoraş şi un aproape-dormitor. Adică scoţi apartamentul cu doar 41,90 de metri pătraţi utili în loc să bagi în el ăia 52 întregi, cât cică trebuia potrivit legii. 10 metri pătraţi economisiţi nu e de colea.

Apartamentul de faţă nu mai este la vânzare, dar găsiţi ceva similar pe site: îi zice acum Studio tip G şi e în blocul 9 și costă aproape 50 de mii de euro, fără TVA.

Să îi facem autopsia: o cameră de zi e bine să fie cât mai mare, dar asta e greu – o facem mai mică şi voi ziceţi mersi, că uite – au loc şi canapeaua de trei persoane, şi fotoliul de graşi, şi Netflixul.

Noi vă zicem că are 16,65 de metri pătraţi, vouă vi se pare că e aproape 17 (ceea ce merge, că e cu doar un singur metru pătrat sub minimumul de 18 din lege), dar de fapt camera are cam 15,20. Pentru că holişorul nu prea se pune cameră de zi, iar camera desenată în plan e un dreptunghi: înmulţeşti laturile şi rezultatul îţi spune ce suprafață are de fapt.

Recunosc, camera de zi vine şi cu surprize plăcute: gaura cu geamuri din faţada livingului e chiar mare, îţi intră lumină berechet prin ea şi ai şi acces într-un balconache decent în care încapi împreună cu prietenii/ socrii/ şezlongul sau micul grătar profesional pe rocă vulcanică, sacul de cărbuni, micii şi boxele.

Există şi un revers al medaliei: ar trebui să ştii că spaţiul interior al camerei va fi altfel decât ţi-l imaginezi, dacă tu ai în cap ceva paralelipipedic, pentru că cineva trebuie să plătească preţul economiei de confort, iar ăla vei fi tu.

Am explicat într-un articol anterior (caută schema cu guguloaie) ce înseamnă pentru client economia de spaţii pe care o fac uneori dezvoltatorii: mai puţini metri pătraţi de faţadă (pentru că vor să le încapă mai multe apartamente de-a lungul coridorului).

Treaba asta înseamnă că bucătăria nu mai ajunge să ia aer de la faţadă prin fereastra regulamentară, deci se va ventila exclusiv printr-o hotă al cărei tub va trece pe deasupra capetelor oamenilor care stau pe canapeaua mare din living.

Ca un şarpe estetic sau ca o scafă din gips-carton cu design deosebit (nuanţe de crem), aşa cum găseşti în camerele din serialele cu emoţii sud-americane. Nu mai zic de centrala termică despre care am auzit că produce gaze arse care trebuie scoase şi ălea pe undeva. Păi tot printr-un tub de cinci metri, mărim scafa şi o pictăm să semene a totem pus de-a curmezişul şi lipit pe tavan.

O scafă este când nu poţi să rezolvi ceva elegant şi îţi e greu să ascunzi cu iederă, că eşti la interior.

Apropo de bucătărie, în ea încap următoarele articole: frigider (1 buc.), cuvă spălător vase (1 buc.), aragaz nu îi mai punem că are centrală termică şi se poate prăji cârnatul la flacăra de veghe dacă îl tai în fâşii foarte subţiri.

În rest e bine că are blat de preparări (60 de centimetri liniari întregi) şi încă un blat pe care (probabil) poţi să stai să mănânci împreună cu colocatarul, cot la cot, ca la împinge-tava. Nu faţă în faţă, că nu meriţi…

Oricum, per total cred că te scoţi că uite, ai maşină de spălat de rufe desenată acolo (W) şi ai şi de vase (MSV). Pe care probabil o vei umple cu farfurii pătate cu telemea sau castravete cu muştar, că lipseşte aragazul în care se prepară chestiile cu care merită să îţi murdăreşti vesela. Poate poţi face o înţelegere cu vecinii să vă luaţi la comun un aragaz pe care să îl ţineţi pe hol legat cu lanţul de ţevile de gaze.

Dormitorul are în componenţă un dressing, ceea ce e bine, dar şi un pat de două persoane, ceea ce face totul să pară mai strâmt decât e în realitate. În cei 2,31 de metri lăţime încap un pat de două persoane, pus de-a curmezişul, şi o felie de aer de 31 de centimetri prin care poate trece în picioare un copil de 2 ani şi jumătate.

Păi da, de-asta l-au pus de-a lungul peretelui: ca să poată trece pe lângă pat un adult, dar şi ca persoana care doarme la perete să o trezească des pe cealaltă când păţeşte o infecţie urinară şi are de făcut des drumuri către baie.

Oricum, să nu uităm nici de traiectoria pe care o face fereastra când se deschide – din imagine trag concluzia că fiecare deschidere largă a ferestrei se poate efectua doar de către cineva foarte flexibil, şi doar după ceva cursuri de cascadorie.

Să mai rămânem puţin unde doare: dimineaţa, când cele două persoane care au dormit în patul dublu (care sper că va avea lăţimea de 1,60, că în 1,40 se doarme cam înghesuit). Se trezesc, există mai multe posibilităţi: cine a stat la perete ori face ca râma încreţind aşternuturile către peretele exterior ca să se poată da jos din pat, ori îl împunge tandru în coastă pe celălalt şi îi şopteşte la ureche că îi udă piciorul dacă nu îi dă culoar; apoi se ridică amândoi coordonat şi ating picioarele de pardoseală concomitent, ca soldaţii nord-coreeni la defilare.

După se încolonează frumos în şir indian pentru a porni spre dressing, că în cei 70 de centimetri lăţime (rămaşi după ce scazi patul de 1,60 din lăţimea camerei) intră un singur om, două persoane au nevoie de puţin mai mult şi când trec unul pe lângă celălalt.

Patul vine cu scutec de adult bonus dacă mergi cu voucherul de la dezvoltator în magazinele agreate.

Pe scurt: e naşpa că n-ai loc de luat masa şi aragaz, e nasol că trebuie să plimbi ţevile de evacuat gaze şi mirosuri atâţia metri prin living, e nasol şi că dormitorul nu e prea confortabil, dar e bine că ai baia lângă uşă, dressing, ferestre mari (doar la living) şi balcon larg.

Dacă nu ai avut inspiraţia să îl tragi de mânecă pe dezvoltator (care poate să fie totuşi băiat marfă şi să îţi facă hatârul cu mutatul pereţilor care te încurcă) încă din timpul şantierului, poţi să te bagi la o investiţie sănătoasă de timp şi bani într-un proiect de reamenajare (care durează, pentru că statul nu vrea fără preludiu lung) pentru a transforma giuvaerul de două camere într-o garsonieră decentă şi relativ confortabilă care nu îşi doreşte să fie ceva ce nu poate fi. Am făcut o schiţă aproximativă să văd ce pot scoate:

Mai multe detalii despre exemplul de faţă pe radunegoita.ro

Hai să încercăm să nu ne mai minţim unii pe alţii: când casa e cum trebuie e fain pentru cumpărător, dar investiţia e mare şi statul nu prea te forţează. Când nu iese cum ar trebui faci ca la teleshopping: dai drumul la marketing şi ai şansa să te scoţi mai bine decât dacă ai fi sincer. Dacă merge, că dacă nu măcar eşti liniştit că ai încercat.