Am încercat să văd dacă alcoolul ieftin îți dă o mahmureală mai nașpa

Aversiunea asta pe care-o au cei mai mulți la băutura ieftină pare logică: poșirca aia de pe raftul de jos, spune înțelepciunea populară, are atât un gust nasol și mai și poate să te lase cu o mahmureală a naibii de nasoală. Deci, zice logica, băutura cu adevărat de la fundul butoiului – cam ca orice băutură „la robinet” de la bar sau orice se vinde într-o sticlă mare de plastic, sub chestiile de marcă de la magazinul local de băuturi alcoolice – probabil are un efect mai mare asupra corpului tău decât băuturile mediocre, dar la prețuri normale. (Gândește-te: o halbă de Budweiser, o sticlă de vin de zece dolari sau un shot de gin Georgi’s.)

Poate, însă, că logica aia nu-i întru totul sănătoasă. Există surprinzător de puține studii asupra ingredientelor și metodelor de producție variate care definesc diferitele tipuri de alcool și efectele diverse pe care le pot produce în corp, spune Laura Veach, cercetătoare la Centrul Medical Baptist Wake Forest. (Majoritatea studiilor până la ora actuală se concentrează asupra efectelor mai generale ale etanolului asupra corpului.) Însă ceea ce știm deja sugerează că, uneori, ieftineala e posibil să indice cât de tare o să ne afecteze o anumită licoare corpurile, numai că, per ansamblu, nu putem prezice cu exactitate impactul fizic.

E drept, în multe locuri, cele mai ieftine băuturi de pe piață sunt lichiorurile făcute ca lumea în casă, precum băutura de contrabandă americană, moonshine. Lichiorurile astea se vând la prețuri atât de mici încât ating o șeptime din prețul celor mai ieftine produse de marcă. Produse întotdeauna fără standardizare și, uneori, de oameni care nu prea au aptitudini sau grijă sau în condiții nesanitare, alcoolul produs în casă riscă să fie contaminat cu produse secundare ale distilării, cum ar fi metanolul, pe care distilatorii care au grijă de așa ceva îl elimină. (Merită menționat: există în zilele noastre o industrie înfloritoare artizanală de „moonshine” care-i reglementată și nu intră în aceeași categorie ca aceste băuturi ilicite făcute în casă.)

Și toxine precum plumbul pot să se scurgă în alcool din cauza echipamentelor murdare sau nepotrivite. (Contaminarea cu plumb e cea mai des întâlnită problemă, indică studiile recente, la moonshine-ul american produs ilicit.) Unii producători lipsiți de scrupule își mai și combină băuturile cu chestii de genul lichid de îmbălsămare, diluant de vopsea sau alcool de frecții, ca să-i dea o aromă care-o să-i facă pe consumatori să creadă că e mai puternic. Ca atare, băutul de alcool ieftin, făcut în casă, prezintă riscul de a-ți da cea mai nasoală mahmureală din viața ta – sau de a-ți deteriora nervii optici, de a-ți distruge pancreasul dintr-un foc sau de a-ți provoca o boală pe termen lung. Ar putea pur și simplu să te omoare într-o singură seară.

În multe țări, riști să consumi băuturi alcoolice periculoase făcute în casă, fără să știi, întrucât grupările mafiote sau distribuitorii de căcat reumplu sticlele de marcă cu poșircă nereglementată, ca să-i submineze pe cei care vând chestiile pe bune sau să facă un profit mai mare, cerând prețuri întregi. Din 2015 încoace, producătorul de whisky Jack Daniel's a sugerat că până la 30% din sticlele de alcool etichetate din China sunt, de fapt, umplute cu alcool „fals”. Dar deși moonshine-ul încă se găsește pe toate drumurile în SUA, iar polițiștii confiscă sute de litri ori de câte ori încearcă să aresteze un singur distilator ilegal, reumplerea sticlelor și alte metode de a-l face să treacă drept alcool standardizat sunt excepțional de rare. Ca atare, dacă cumperi o băutură făcută în casă, cel mai probabil știi asta. Și având în vedere că moonshine e aproape sinonim cu orbirea în cultura americană, probabil ai o idee despre riscurile sale asociate.

Legile alimentare din SUA și respectul la scară largă în industrie pentru ele înseamnă că orice băutură ieftină produsă legal pe care-ai cumpăra-o – orice de la un bar sau magazin, în afară de situația în care clar o cumperi pe sub mână – va fi aproape sigur lipsită de riscurile asociate cu moonshine. Va mai fi, după standardele țării, și sigură pentru consum. Standardele de import garantează, la rândul lor, faptul că băuturile străine care intră în SUA sunt relativ sigure.

Evident, nu stă totul în legi. În America, producătorii alimentari au voie să folosească vopseluri, hormoni și alte substanțe care-n alte țări sunt considerate nesigure. De asemenea, avem un prag mai mare de toleranță asupra nivelului de toxine cunoscute, precum arsenicul, în apa și alimentele noastre. E rezonabil să bănuim că aromele artificiale, zaharurile procesate și chiar și antigelul pe care le admitem în multe băuturi alcoolice le poate face mai periculoase sau, cel puțin, ne poate provoca mahmureli mai intense.

Dar în majoritatea studiilor realizate până la ora actuală, spune Veach, riscurile sunt aceleași asociate cu consumul (în exces) al oricărui tip de alcool: probleme cardiace și la ficat, un risc sporit de cancer și o scădere a funcționării sistemului imunitar și a fertilității, printre altele. Riscurile astea sunt adeseori provocate de etanol, agentul intoxicant principal din alcool. Pur și simplu nu știm, spune Veach, dacă alte ingrediente sau dacă procesele diferite pe care le întrebuințăm pentru a fabrica diverse băuturi pot să sporească riscurile alcoolului în general sau să ducă la propriile riscuri, mai puțin vizibile. „Avem nevoie de mai multe studii în această zonă importantă”, spune ea.

Chiar dacă pur și simplu accepți ideea că ingredientele de mai slabă calitate sau distilate prin metode mai slabe pot să ducă la riscuri sporite de sănătate, prețul nu e o metodă prea bună de a departaja acești factori de risc.

E un fapt binecunoscut că marketingul eficient și nu calitatea determină prețul celor mai multe tipuri de băuturi. Iar prețurile la vinuri au proasta reputație de a fluctua din plin, adeseori fără nicio legătură cu realitatea. Chiar și berile scumpe riscă să se contamineze cu aceleași lucruri ca și berea ieftină.

Unul dintre puținii agenți despre care știm că poate amplifica unul dintre riscuri, dincolo de etanol, n-are nici el, probabil, nicio legătură cu prețul. În ultimii ani, cercetătorii au aflat că impuritățile create în procesul de distilare, congenerii, sunt asociate cu mahmureli mai grave. (Mecanismul prin care funcționează congenerii și efectele lor complete, avertizează Veach, încă nu ne sunt clare.) În general, cu cât e mai întunecată băutura, cu-atât e mai probabil să aibă un nivel ridicat de congeneri.

„Brandurile scumpe i-ar putea face pe mulți să creadă că metodele de distilare” folosite „elimină mai mulți congeneri și, ca atare, sunt produse de calitate superioară”, spune Veach. Așa că, umblă vorba, un whisky scump s-ar putea să-ți provoace o mahmureală mai mică decât unul mai ieftin, sau chiar decât votcă ieftină și transparentă, pentru că e mai bine făcut, cu ingrediente mai pure. Dar la ora actuală asta nu-nseamnă decât marketing, accentuează Veach; nu știm destule despre congeneri și despre impactul efectului lor la niveluri diferite ca să evaluăm această presupunere.

Având în vedere că un whisky bourbon are de 37 de ori mai mulți congeneri decât o vodcă medie, deși pare mai probabil că whiskyul de cea mai bună calitate poate să provoace o mahmureală mai nasoală decât o votcă de cea mai slabă calitate. Și, din nou, rețetele de cea mai bună și mai slabă calitate din ambele categorii s-ar putea să nu se coreleze cu prețul.

Realitatea e că adevăratul risc probabil nu-s ingredientele, ci modul în care oamenii tind să bea altfel alcoolul ieftin decât pe cel mai scump. „Multe studii, atât în SUA, cât și la nivel global, arată un nivel mai mare de consum când prețurile la alcool sunt mai mici”, spune Veach, „iar volumul mai mare și consumul rapid de alcool poate să provoace riscuri mai mari la nivel de sănătate și bunăstare.”

Ca să suprasimplificăm, cu cât e mai scump alcoolul, cu-atât ai mai mari șanse să-ți limitezi consumul, conștient fiind de preț și să savurezi băutura – ca să simți că luxul își face banii. Cu cât e mai puțin scump, cu-atât ai mai mari șanse să bei ca să te îmbeți rapid și eficient. Mulți înlesnesc consumul ăsta rapid cu sucuri, mai ales când un alcool ieftin chiar are un gust mai nasol, indiferent de motiv. Dar sucurile, mai ales dacă sunt energizante sau pline de zahăr, ascund conținutul de alcool și efectele băuturii, spune Veach, ceea ce duce la consumul excesiv. Unele studii indică faptul că sucurile carbogazoase s-ar putea să provoace un tranzit digestiv mai rapid al alcoolului decât în mod normal, ceea ce duce la o beție mai rapidă și-o mahmureală mai mare.

Riscul de consum excesiv e probbail adevăratul vinovat din spatele celor mai multe experiențe negative cu băutura proastă. E posibil ca băuturile ieftine, în medie, să conțină ingrediente mai proaste și să fie făcute cu tehnici inferioare care pot să ducă la o mahmureală mai rea sau alte efecte negative. Dar, după cum notează Veach, „din cauza lipsei de studii care să compare băuturile mai ieftine cu cele mai scumpe… n-avem destule dovezi care să demonstreze că băuturile mai scumpe sunt, cumva, mai puțin dăunătoare fizic.” Unele s-ar putea chiar să-ți facă mai mult bine decât alcoolul scump care se bazează pe marketing, nu pe calitate, și e plin de congeneri.

Așa e alcoolul, complex. Și în ciuda a cât de multă atenție științifică primește, tot mai are mare nevoie de studii. Așa că, atât timp cât bei moderat și într-un ritm adecvat, ar trebui să fii ok, indiferent ce consum – atât timp cât nu e gin făcut în cadă, în mod evident periculos.

Articolul a apărut inițial pe VICE US.