Ce se întâmplă când îți faci transplantul de păr la o clinică falsă

Dacă te duci cu gândul la 2011, poate îl mai ții minte pe Wayne Rooney, fotbalistul superstar care a anunțat printr-o postare de Twitter că și-a făcut un transplant de păr.

Pe vremea aceea, era încă un subiect tabu, și atitudinea lui Rooney a fost demnă de admirație.

În 2019, e foarte normal ca bărbații să vorbească despre transplanturi sau alte proceduri cosmetice. Conform unui sondaj din 2017 întocmit de Societatea Internațională a Transplanturilor de Păr (SITP), numărul acestor proceduri a crescut cu șaizeci de procente între 2014 și 2016, cu peste 635 189 de operații efectuate în 2016.

Transplantul de păr implică prelevarea de fâșii din scalp unde părul crește bine, precum ceafa. Partea scalpului care chelește e înțepată și sunt inserați în ea foliculii de păr de pe aceste fâșii. Deși se zvonea, acum opt ani, că operația l-a costat pe Rooney 30 de mii de lire sterline, unii practicanți fac astăzi transplanturi pentru doar o mie de lire (5 295 de lei).

Pentru că cererea e tot mai mare, numărul clinicilor fără licență a crescut. Acestea operează neglijent și uneori au rezultate proaste și le distrug bieților bărbați și mai tare încrederea în ei, pe lângă faptul că îi storc de o grămadă de bani. Anul trecut, clinica din Glasgow KSL Hair, care le-a făcut transplanturi cântărețului Brian McFadden din Westlife și fotbalistului Anthony Atokes, s-a închis după mai multe reclamații de transplanturi proaste. Mulți pacienți au declarat că doctorii de acolo nu aveau licență.

Poate că KSL Hair s-a închis, dar multe alte clinici de păr dubioase funcționează liniștite în Marea Britanie. Paul, care trăiește în Londra, a primit o recomandare de clinică de la un prieten care i-a zis că are prețuri mult mai mici decât celelalte. Dar operația nu a decurs bine.

„Luni de zile am avut cruste însângerate pe scalp și toată lumea a făcut mișto de mine. Un coleg a crezut că am sifilis. Iubita mea a fost super supărată și i-a fost rușine să iasă cu mine în public”, a povestit Paul.

Anthony, alt londonez, a avut o experiență similară după ce a fost la o clinică fără licență pentru transplanturi de păr. „Am părul complet ruinat. Trebuie să port șapcă tot timpul, însă, din fericire, sunt bucătar, deci trebuie să port tichie la muncă. Toți prietenii mă întreabă ce am pățit când îmi văd părul. Mi-e greu și sunt deprimat din cauza asta”, a zis el.

Clinici precum cele vizitate de Paul și Anthony nu sunt înregistrate la Ministerul Sănătății. Roshan Vara, director la cilinca de păr The Treatment Rooms din Londra, mi-a zis că asta nu înseamnă că operează pe piața neagră, dar sunt ilegale conform standardelor din Marea Britanie. A adăugat: „De multe ori, operează în tandem cu un broker de clinici care le trimite pacienți, o practică medicală iresponsabilă, pentru că cel din urmă nu are aproape deloc contact cu chirurgul.”

La fel ca în cazul altor operațiuni de pe piața neagră, marketingul și reclama pe cale orală sunt cruciale pentru succesul acestor clinici dubioase.

„Multe clinici ilegale au site-uri sofisticate și plătesc reclame pe Google ca să atragă clienții într-o clinică aparent foarte profesionistă. Dar realitatea e că transplantul tău va fi efectuat, probabil, de o persoană fără niciun fel de specializare medicală”, a zis Ricardo Mejia, director al SITP.

Paul a zis că a avut o singură consultație și a plătit imediat pentru transplant, iar procedura a început imediat ce a dat banii. Toate acestea ar trebui să fie semnale de alarmă pentru pacienți.

John, o altă victimă a unui transplant de păr nereușit la o astfel de clinică, și-a cunoscut doctorul la o bere. A povestit: „Mi-a zis să vin la un transplant. Două zile mai târziu, m-am dus. Totul a fost pe grabă, nici măcar nu mi-a dat instrucțiuni despre cum să am grijă de transplant acasă după operație.”

Procedura lui Anthony a fost la fel de derutantă. „Nici nu știu cine mi-a făcut transplantul, pentru că chirurgul cu care făcusem cunoștință la început nici măcar n-a fost în sala de operații. Voiam doar să am păr ca în trecut. Auzisem de multe persoane care făcuseră asta cu succes.”

Pe lângă popularitatea transplanturilor de păr în Marea Britanie, acum se obișnuiește ca europenii din Vest să călătorească până în Letonia, Polonia și România pentru aceste operații, iar țările precum Turcia oferă chiar reduceri din partea guvernului pentru pacienții care zboară cu Turkish Airlines. Din cauza legislației relaxate din aceste țări, bărbații care își fac operații aici se supun unor riscuri foarte mari.

„Un pacient a venit la mine cu o rană la cap”, a zis Vara. „Avea o zonă în care pielea intrase în necroză și nu mai creștea niciun fir de păr acolo.”

„Mi-au luat 1 800 de lire pentru tratament, dar mai degrabă aș prefera să fiu iar chel”, a zis John. „Trebuie să port mereu șapcă sau pălărie și am o cicatrice imensă pe cap. Am fost la clinică să îmi redea încrederea în mine și mi-a distrus-o. Sunt devastat.”

Cum și eu am început să-mi pierd părul de la 16 ani, m-am întrebat mereu cum ar fi să am o coamă bogată ca Antonio Banderas în Desperado sau Tom Jones în imaginația mamei tale. Poate că acum aș fi fost căsătorit cu un model. Poate că aș fi scos un super hit de Crăciun. Părul e un instrument prețios pentru bărbați și, chiar dacă eu unul am făcut pace cu chelia mea, înțeleg disperarea cu care bărbații se agață de părul lor, unul dintre cele mai puternice simboluri ale tinereții.

Desigur, fix această slăbiciune îi face să cadă pradă clinicilor fără licență, care sunt extrem de periculoase.

*Numele au fost schimbate pentru a proteja identitatea subiecților.

Articolul a apărut inițial în VICE UK.