Marșul Colectiv e dovada că, după 4 ani, suntem și mai singuri

Patru ani de la Colectiv. 65 de oameni care au murit. Zeci de răniți care își tratează rănile în continuare în spitale. Sute de rude și prieteni îndoliați. O țară care pare să nu-și mai revină, deși tragedia din 30 octombrie 2015 ar fi trebuit să ne trezească. Niciun vinovat condamnat.

Pe jos stă întins un banner imens cu fața lui Arafat marcată cu un X. I se cere demisia omului care a creat Serviciul Mobil de Urgență, Reanimare și Descarcerare (SMURD) în România. Același om care declara că intervenția de la Colectiv, „singura de care se plânge lumea”, „a fost în parametri”. Altceva s-a văzut însă pe înregistrarea de 20 de minute publicată de ziarul Libertatea cu primele echipaje care au ajuns la locul tragediei. Un haos nemilos, ascuns timp de patru ani, de șefii ISU, care acum a dus la începerea urmării penale, printre altele, și pentru profanare de cadavre.

Poate că imaginile difuzate recent ar fi trebuit să scoată din casă mai mulți oameni ca în anii trecuți, dar ploaia și frigul n-au ajutat deloc. Undeva la o mie de oameni pleacă în marș de la Piața Unirii spre Parcul Bucur, unde se află fabrica Pionierul - clădirea în care funcționa clubul Colectiv. E un drum trist, pe carosabilul inundat, plouă înțepător și oamenii merg înfundați în glugi și geci de iarnă. Câțiva poartă cu ei candele roșii aprinse. Mă gândesc cum ar fi fost ca un reprezentant al Bisericii Ortodoxe Române să fi venit cu două cutii de candele pe care să le distribuie în liniște, fără spectacol, oamenilor de la protest. Dar nu, BOR a fost ocupată cu demonizarea victimelor.

Numele lor stau scrise pe o pânză albă, în formă de cruce, ținută în marș de prieteni și rude ale celor care-au murit la Colectiv. Pânza e așezată în fața fabricii Pionierul, iar în apropiere oamenii depun flori albe și lumânări la un panou cu fotografiile victimelor. E un altar în memoria lor. Se stă la coadă pentru scurte rugăciuni. Mame cu copii de mână aprind câte o candelă pentru cei care și-au pierdut viața, fie ei străini lor. Televiziunile sunt cocoțate pentru imaginile care să-i amintească României de cea mai mare tragedie națională după anii 90. E un tablou înfrigurat și trist care însă nu schimbă mai nimic în actualitatea noastră.

Anul trecut mai mult de 2 500 de oameni veniseră la marșul ăsta. Colectiv nu este despre o cauză, este despre toți românii, indiferent în ce cred ei, Dumnezei, culori politice, ideologii. Cu toate astea, suntem mai puțini de la an la an.