Seria „Jurnal de salariu” de pe VICE m-a făcut de vreo două ori să mă minunez cum pot unii tineri să economisească. Dar când am trecut prin starea asta, lucrurile încă erau ok. Din martie 2020, situația s-a schimbat destul de serios. Cazul meu e unul fericit față de cei 1,5 milioane de români care sunt în șomaj tehnic din cauza pandemiei de coronavirus. Veniturile nu mi-au fost afectate, dar m-am trezit la început de martie, după o vacanță, fără niciun ban în conturile de economii. Îmi făceam griji că salariul va fi ajustat sau că unele venituri pe care mă bazam nu vor mai fi. Așa am ajuns să iau în calcul economisirea.
Perioada stării de urgență, cu limitarea deplasării, a fost o ocazie bună să încerc să aplic diverse tehnici pe care le-am tot văzut la alții. Poți arunca o privire pe canalul de YouTube The Financial Diet. Unele lucruri nu se aplică, sunt mai degrabă pentru SUA, dar mare parte sunt utile chiar și pentru români.
Videos by VICE
Înainte de-a trece prin diverse sfaturi și tehnici, e important de menționat un lucru: dacă n-ai bani, nu prea are sens ideea de economisire. În România, la final de 2019, salariul mediu net era 3 340 de lei. Dacă ai salariu minim pe economie, discuția se mută pe găsirea unui loc de muncă mai bun și mai puțin pe „economisire”. Cu trei mii de lei la final de lună, lucrurile sunt ceva mai ușor de gestionat, mai ales dacă nu locuiești în București. Cu toate că nivelul de trai din România a crescut în ultimii ani, suntem la 70% din media europeană și în continuare cu risc înalt de sărăcie chiar și-n cazul persoanelor cu job.
M-am plătit pe mine primul în fiecare lună. Regula: 50 / 30 / 20
În martie, am pus într-un cont de economii 10% din salariu. Mi s-a părut o sumă onorabilă, mai ales că am justificat-o prin neieșit în oraș sau folosit Uber. Abia acum, cu salariul din mai, am pus 20% în economii. Ocazie cu care am descoperit regula: 50 / 30 / 20.
Asta presupune că dai 50% din câștiguri pe necesități (chirie, facturi, rate, taxe etc.), 30% pe diverse lucruri de care ai sau nu nevoie, dar le vrei, iar 20% se duc direct în economii. Raportat la salariul mediu din România, asta înseamnă circa 660 de lei. Pe an, poate duce la o sumă de opt mii de lei. Wow, deja vorbim de bogăție.
Nu trebuie însă să te demoralizezi, dacă nu reușești. Important e să începi. Până la starea de urgență am cheltuit cam tot ce-am câștigat. Așa rămâneam la final de lună cu vreo două sute de lei. Dar dacă începi să economisești, cumva, îți intră în reflex.
Ce înseamnă, de fapt, „necesități”
Sunt unele necesități stricte, cum ar fi chirie, facturi, mâncare, produse basic de igienă. Apoi sunt altele mai puțin necesități, cum ar fi mâncare în oraș, cafea de la cafenea de specialitate, cocktailuri sau bere artizanală. În cazul meu, cheltuielile implică o chirie de o mie de lei și facturi care se duc undeva la 500 de lei (de la abonamentul telefonului până la internet și Netflix și diverse abonamente pentru diverse servicii). Deci, 1 500 de lei lună de lună.
Cea mai mare schimbare în pandemie am făcut-o la mâncare. În loc de localuri, și ele închise în timpul stării de urgență, nu m-am dus către livrări la domiciliu. Între martie și mai, am comandat de șase ori cu diverse ocazii speciale, cu valori per comandă care au fluctuat între 40 și 100 de lei.
Am cumpărat însă mâncarea de la hipermarket să ajungă cât pentru o săptămână. Astfel, cu cât aș fi dat pe două mese la restaurant, am asigurat masa pentru cinci sau șapte zile. Sigur, nu am gătit ca un chef, dar nici unele restaurante nu fac asta.
Faza cu necesitățile e că poți, pe deoparte, să reduci toate cheltuielile suplimentare și, pe de altă parte, să cumperi produse bulk. Îți poți face planul pentru o săptămână, apoi să gestionezi cumpărăturile cu o listă dedicată de la care nu te abați. Sau comanzi online de la magazine ca Mega Image, Auchan sau Carrefour și ai mai ușor un overview asupra cheltuielilor pentru mâncare.
Câteva lucruri care pot fi reduse radical, cu o cheltuială mică
În locul apei îmbuteliate, am apelat la o cană filtrantă. În loc de cafea care costă între 12 și 15 lei, am cumpărat un kilogram din același sortiment și-mi ajunge între trei și patru săptămâni. Altfel spus, cu circa opt cafele din oraș mi-am cumpărat acasă cât să am aproape o lună. La fel se poate și cu alcoolul. Nu zic să renunți complet la el, viciile și plăcerile merită și ele întreținute în măsura în care le poți suporta, dar dacă îl consumi mai mult acasă, ieși mai ieftin. O sticlă de vin decent în magazin costă între 30 și 40 de lei, într-un bar e dublu.
Desigur, nu-i chiar în interesul oamenilor cu localuri. Și de unii dintre ei îmi pare rău, dar nici nu-s un investitor, ci doar consumator.
Am investit banii de latte în bursă. Și încă nu-s milionar
Nu pot spune că-n perioada asta am aplicat vreun regim mega auster asupra banilor. Dar, pe cât posibil, am fost conștient că trebuie să economisesc. Dat fiind că n-am mai mers cu Uber, n-am mai mâncat în oraș, nici n-am mai băut la terasă, am zis să aplic teza scandalului banal, dar util, din SUA: am băgat banii de cafea în investiții.
Teza e că dacă strângi lunar banii pe care i-ai fi dat pe un latte, ajungi la o sumă bună de investit, cu o marjă de profit serioasă. Fiecare parte din dezbatere are un punct de vedere valid, în anumite condiții. Așa că am aplicat și eu: am cumpărat acțiuni pe bursă.
Am început cu 10 dolari, prin Revolut, și am cumpărat un fragment absolut nesemnificativ la Netflix. Apoi, la AMD (un producător de procesoare), apoi la Tesla și în final la o companie farmaceutică și la două companii din industria petrolieră. Altfel spus, am acoperit atât credințele mele (că tehnologia va fi eternă și prosperă), dar și credințele altora (că industria petrolieră încă nu moare). Per total, am băgat 60 de dolari. La ora la care scriu articolul ăsta, bursa încă nu s-a deschis, iar acțiunile mele sunt deja sub 60 de dolari. Singurele care-s pe creștere majoră sunt cele de la Tesla. Restul sunt pe minus, cu pierdere pentru mine.
Ce-am învățat din asta? Că habar n-am investiții. Și aici apare cea mai mare problemă în faza cu „cumperi sau nu latte?”. Degeaba investești, dacă nu știi în ce. Sigur, te poți interesa, poți căuta sfaturi în stânga și-n dreapta, dar investițiile – o teorie aruncată, așa, ca o salvare, nu-s chiar la îndemâna oricui. Dacă ar fi ușor și lejer, am fi toți milionari, probabil.
Tehnica: ține un jurnal de cheltuieli și o să poți economisi mai ușor
Îți spune ceva conceptul kakeibo? După regula 50 / 30 / 20, cred că ăsta te poate ajuta chiar mai mult. Kakeibo, pe scurt, e o tehnică dezvoltată în 1904 de Hani Motoko, o jurnalistă din Japonia, și presupune să ții un jurnal al cheltuielilor. Unele aplicații de finanțe îți oferă opțiunea asta, cum ar fi Revolut sau George de la BCR. Pas cu pas, vor urca toate pe valul ăsta.
De kakeibo știam de ceva timp, dar am auzit și de-o aplicabilitate în viața reală de la un român. În prima ieșire la terasă, de după starea de urgență, un jurnalist specializat în economie mi-a zis cum un jurnal l-a ajutat enorm să înțeleagă fluxul banilor. A trecut la „intrări” toți banii pe care i-a primit. Iar la „ieșiri” toate cheltuielile, chiar și pe covrigi. A făcut asta o vreme, iar acum ține, cumva, evidența în minte.
Practic, schimbi abordarea din „economisire” în „cheltuire”. Altfel spus, contează foarte mult pe ce cheltui, ca să poți economisi. Iar dacă ai cheltuielile documentate, îți poți ridica întrebarea: chiar ai nevoie de x lucru? De multe ori nu, n-ai. Sigur, treaba asta merge mână-n mână cu sinceritatea față de tine, de ce ai nevoie și ce e mai mult un moft.
În cazul meu, uneori Uber e un moft, că plec prea târziu spre diverse întâlniri și n-am altă opțiune. Alt moft e să cumpăr băutură mai scumpă, când ies în oraș, doar pentru că cred c-o merit, iar alături să iau și-o cafea. La fel e un moft să plătesc abonamente la tot felul de servicii, cum ar fi Amazon Prime Video, Photoshop, Google Drive și, o vreme, YouTube Premium sau diverse gadgeturi (boxe inteligente) pe care serviciile de streaming merg. Dacă le-aș calcul mai atent, mi-aș da seama că fie le pot înlocui cu ceva mai ieftin, fie pot renunța complet la ele.
Aplicații utile pentru economisire
În 2020, deja vorbim de jurnale digitale sub forma aplicațiilor. Mint, de exemplu, e unul dintre produsele stimate pentru modul în care îți prezintă cum îți intră și ies banii din cont. Dacă împarți anumite cheltuieli cu cineva, ajută să ții evidența și pentru așa ceva. Da, există o aplicație: Splitwise. O poți face, eventual, și prin desfășurătorul bancar, dar trebui să numești fiecare tranzacție, apoi s-o cauți.
Am mai găsit și Plum, care promite că îți poate investi banii și-ți poate economisi când îți merge mai bine. Practic, ia partea de investit pe bursă de la Revolut, ia contul de economii de la bănci și se laudă cu algoritmi ca să-ți mai aducă ceva în plus la buget.
Dacă ar fi să critic însă o chestie de banking, ar fi cardul de credit. Am unul și rulează aproape de zero, după ce o vreme l-am folosit pentru niște cadouri. Va veni un moment în care să-l închid, dar flexibilitatea unui astfel de card te poate face să cheltui mult și pe mărunțișuri: vacanțe, produse de care crezi că ai nevoie sau chiar cumpărături. Și acest tip de card are dobânzi mai mari decât cel de debit pe care, eventual, și primești salariul. Este o mică gaură neagră în buget, mai ales dacă lunar plătești doar suma minimă.
Te poți baza și pe „mărunțiș” ca să economisești
De fiecare dată când am scris despre Revolut, m-am raportat la o opțiune utilă: round up. Presupune că, din cât plătești, mărunțișul poate trece într-un cont de economii. Și poți mări factorul de economisire de câteva ori. Recent, a anunțat și ING Bank așa ceva. Sistemul e același, doar că rotunjirea o face la multiplu de cinci. Plătești 17 lei, trei lei se duc în economii. Și tot așa.
Am folosit ambele servicii în același timp și la ING ar fi avantajul că, dacă nu retragi banii ăia, ai și-o dobândă la contul de economii și poți câștiga câțiva lei în plus în fiecare lună. La început de iunie, după aproape o lună și jumătate, banca avea circa 50 de mii de clienți care foloseau opțiunea. De cealaltă parte, Revolut a anunțat la începutul anului că peste 138 de mii de utilizatori români au deschis pușculițe digitale vaults. În total, aceștia au strâns peste 58 de milioane de euro. Revolut n-a spus câți bani au și rămas acolo. Eu, de exemplu, retrag constant bani de-acolo, când nu mai am. Ceea ce poate nu-i sănătos.
Cu o zi înainte să scriu articolul ăsta aveam în contul de economii – sugestiv denumit „Bani” – 111 lei. Am retras o sută de lei, ca să nu cheltui din alți bani. Dar tot am cheltuit de undeva.
Javier Montes Pita, Head of Retail la ING Bank, mi-a spus că se așteaptă ca până la finalul anului să ajungă la circa o sută de mii de utilizatori pentru opțiunea asta. L-am întrebat când și cum economisesc românii.
„Deși orice variantă de a economisi este, în definitiv, bună, cea mai eficientă se remarcă printre tineri. Vedem la ei un obicei, o recurență în a pune bani deoparte din fiecare salariu, într-un cont de care nu se ating, pentru cheltuieli neprevăzute sau planuri pe termen scurt și mediu (o vacanță, o mașină, redecorarea casei etc.). Aceasta este și cea mai convenabilă variantă de a economisi.”
El consideră că soluții ca Round Up, prin care economisești în timp ce cheltuiești, cu sume mici, vor deveni o alternativă de a crește volumul economiilor, fără efort. „Conform unui studiu internațional realizat de ING în 2019, românii au dificultăți reale când vine vorba de economii. Aproximativ 69% spun că nu reușesc să pună bani deoparte din cauza salariilor mici și un procent similar declară că salariul nu le este suficient până la finalul lunii”, a adăugat Pita.
Pare o opțiunea utilă, dacă nu retragi constant bani din contul respectiv. Și asta e o chestie de mentalitate. Dacă nu te gândești la banii ăia, și „uiți” de ei, poți ajunge în câteva luni să ai o rezervă nu neapărat consistentă, dar utilă la nevoie.
Tehnica: ziua zero – post negru de la bani
În final, mai las o idee pe care încă n-am încercat-o, dar o am în plan: „ziua zero”. O zi în care nu cheltui nimic. Poți începe de la ceva ușor: ziua în care nu cumperi nimic de mâncare, de băut sau îmbrăcat și te bazezi pe ce-ai în frigider și pe apă de la chiuvetă. Poți privi asta ca pe o detoxifiere financiară. Apoi, mărești perioada: două, cinci, șapte zile. Dar pentru fiecare dintre ele, trebuie să te pregătești în avans: sticlă pentru apă de acasă, mâncare de acasă, transport deja asigurat, te abții de la orice ar însemna cheltuială în oraș.
În 2020 e probabil cea mai dificilă perioadă să economisești. Sau să te motivezi să faci asta. Tentațiile sunt larg răspândite, variază în formă și culoare, tocmai de-aia e nevoie de un pic mai multă muncă decât ar fi fost necesară în urmă cu 10 sau 20 de ani. Dar nu e imposibil. Și e absolut în regulă să spui că n-ai bani, că tu vrei să economisești. Dacă oamenii nu înțeleg, e treaba lor. Poți să câștigi salariul mediu și să te faci că trăiești ca un milionar, dacă asta ți-ai propus. Dar dacă vrei să ai câteva plase de siguranță, după cum pandemia ne-a arătat că sunt necesare, atunci nu-i niciodată prea târziu să începi.
Editor: Iulia Roșu
