S-a discutat mult după Colectiv despre ce ar trebui făcut ca astfel de tragedii să nu se mai întâmple niciodată. S-a vorbit însă degeaba pentru că nici măcar nu s-a înțeles ce înseamnă cu adevărat sloganul „Corupția ucide!", strigat în stradă în zilele de după tragedie. Iar dacă și tu ai reținut că tot ce trebuie să vedem de acum înainte sunt doar procurori care arestează și pun cătușe la politicieni, primari și funcționari care iau șpagă sau fac abuzuri și astfel nu o să mai moară nimeni aiurea în țara asta, atunci te afli în eroare.

Cum îți explici atunci că, deși DNA e dată ca exemplu în toată Europa, România nu e nici pe departe o țară mai prietenoasă pentru cetățenii săi? Tot nu avem drumuri, tot trebuie să stăm la cozi când ne schimbăm actele, tot trebuie să dăm șpagă când mergem în spital, de unde avem toate șansele să ieșim cu picioarele înainte, și aș putea să-ți dau exemple până diseară.

Nu te-ai întrebat niciodată cum e posibil să auzi în fiecare zi că au mai arestat un senator sau un primar și totuși să se facă în continuare porcării în țara asta, de-ți vine să vomiți numai când deschizi televizorul?

Îți dau eu răspunsul: procurorii nu pot schimba o țară, indiferent cât de mulți politicieni ar aresta. Corupția e o boală, nu reprezintă doar niște infracțiuni în Codul penal. Și, cel mai important, corupția este epidemică. Adică e la fel ca orice boală infecțioasă: găsește organisme slabe, vulnerabile - în cazul ăsta instituții, legi proaste, sărăcie, oameni necinstiți, țări dezorganizate - și se răspândește. Dacă nu ar găsi un mediu prielnic, nu ar avea cum să reziste, ar fi distrusă de anticorpi. De fapt, ca în orice epidemie, trebuie să cureți mai întâi mediul de răspândire, să întărești organismul, și după aceea să lupți cu virusul.

Ai să spui acum că o fac pe deșteptul, dar nu e așa. Am citit mai demult ce au scris doi criminaliști celebri, James Q Wilson și George Kelling, ale căror teorii s-au aplicat cu mare succes în New York-ul anilor 80. Mi-am dat seama că respectivul model poate fi aplicat cu succes și în România, chiar dacă, la prima vedere, problemele par diferite. Și la americani, ca și la noi, tot despre o epidemie era vorba.

În anii 80, orașul New York avea o problemă îngrozitoare cu infracționalitatea. În medie se înregistrau anual două mii de crime și șase sute de mii de infracțiuni grave. Iar eșecul administrației în combaterea criminalității era cel mai vizibil la metroul newyorkez: 20 de mii de infracțiuni anual, iar pierderile companiei din cauza călătorilor care mergeau fără bilet se ridicau la 150 de milioane de dolari pe an. La metrou se întâmplau toate nenorocirile pământului, de la furturi, violuri, crime, cerșetorie până la fraudarea sistemului de plată.

Apogeul infracțiunilor a fost atins în 1990, după care crimele au scăzut cu două treimi, numărul delictelor a ajuns la jumătate, iar la metrou, până la sfârșitul deceniului, numărul acestora a ajuns cu 75% mai mic.

Întâi la metrou și după aceea în tot orașul, autoritățile au început să pună în aplicare teoria criminalistică a lui James Q Wilson și George Kelling. Numită și „Teoria ferestrelor sparte", aceasta spune că infracționalitatea este urmarea directă a dezordinii dintr-un anumit mediu. Dacă se sparge o ferestră și nu o repară nimeni, oamenii care trec pe acolo ajung la concluzia că nimănui nu-i pasă și că nimeni nu este răspunzător. În curând și alte ferestre vor fi sparte, iar sentimentul de anarhie se va răspândi din clădirea aceea pe stradă, transmițând semnalul că orice este acceptabil.

Cei doi criminaliști spuneau că probleme relativ mărunte, cum ar fi vopsirea cu graffiti a vagoanelor de tren, cerșitul, dezordinea publică, călătoria frauduloasă cu metroul sunt invitații la infracțiuni mai grave.

Administratorii metroului din New York au început o luptă, de o agresivitate ce a părut la început de neînțeles, cu puștii care vopseau trenurile și, mai ales, cu oamenii care mergeau fără bilet. Poliția a început să aresteze călători care săreau peste turnicheți, ținându-i încătușați pe peron, în văzul tuturor, până-i duceau la secția de poliție. Și acolo continuau investigațiile și aflau tot felul de lucruri interesante despre contravenienți, ba că erau recidiviști, ba că mai făcuseră infracțiuni mai grave.

De fapt, poliția de la metrou nu mai făcea altceva decât să prindă călători frauduloși și să-i fugărească pe puștii cu graffiti. Îți dai seama ce înjurături își luau polițiștii, pe ideea „ce dracu, nu aveți ceva mai bun de făcut?".

Prigoana asta împotriva dezordinii s-a extins apoi în tot orașul, după ce primar a ajuns Rudy Giuliani și el adept al „Teoriei ferestrelor sparte". Polițiștii îi arestau pe spălătorii de parbrize, pe cerșetori, chiar și pe ăia care urinau în public. „Te piși pe stradă, ajungi la închisoare", asta era o regula în New York-ul acelor ani.

Succesul a fost peste așteptări, iar cei care înjurau metodele administrației au început să le aplaude. Pentru că nu a scăzut numai infracționalitatea mică, ci și cea mare. S-a dovedit astfel că delicventul, ca și virusul, este foarte sensibil la mediul din jurul lui. Cu cât mediul este mai curat, cu atât infracționalitatea are șanse mai mici să se extindă.

Acum, sper că ai înțeles unde bat cu acest exemplu. Ideea e că, dacă vrei să scapi de corupție în România, trebuie să ai grijă să nu găsească în jurul ei condiții propice. Revenind la cazul Colectiv, tragedia a avut loc din cauza unui mediu absolut infect. Primăria a dat autorizație de funcționare, deși nu trebuia să dea, pompierii au văzut că respectivul club nu respectă regulile, dar l-au lăsat să funcționeze, patronii au văzut că nu se ia nimeni de ei și au organizat concerte acolo, o firmă a adus artificii fără să-i pese că nu erau destinate unui spațiu închis și așa mai departe.

Ce s-a întâmplat la Colectiv a fost cauzat de haos, de dezordine, adică de un mediu prielnic pentru ceea ce numim, în sens larg, corupție.

Și nu procurorii sunt responsabili pentru treaba asta. Adică degeaba îl arestezi pe Piedone, dacă la Primăria Sectorului 4 se dau autorizații de funcționare la fel ca înainte. Sau degeaba au fost trimiși în judecată doi pompieri din cazul Colectiv, dacă alți pompieri fac exact același lucru. Și ca să merg cu exemplele mai departe, degeaba anchetezi directorii de spitale care au cumpărat dezinfectanți diluați, dacă achizițiile în sănătate se fac tot pe bază de șpagă și ochi frumoși.

Nu știu câți au înțeles însă cu adevărat ce înseamnă „Corupția ucide!". Pentru că, la un an de la Colectiv, jos, la firul ierbii, lucrurile nu s-au schimbat foarte mult. Nici în sănătate, nici în administrație. Adu-ți aminte de cazul de astă-vară, când 1 000 (o mie!!!) de oameni stăteau la coadă la Permise Auto și Tăriceanu s-a băgat în față. Cozile astea sunt un mediu excelent pentru proliferarea corupției, dar nimeni nu are o problemă cu asta. Doar l-am înjurat pe Tăriceanu că s-a băgat în față.

M-ai înțeles acum de ce-ți spun că lupta cu corupția trebuie începută și de jos în sus? Dacă nu faci curățenie în casă, degeaba iei antibiotice când răcești. Asta poate să ți-o spună orice doctor.

Urmărește VICE pe Facebook

Citește și alte chestii despre corupție:
La un an după Colectiv, n-am reușit să-i dăm reset nici măcar corupției mărunte care ne ucide
Sunt sute de parlamentari care șomează pe banii tăi, pe lângă ăia care se fac că lucrează la TV
Romii ăștia din Ferentari se bat cu rasismul și corupția din fotbalul românesc cu mingea la picior