Animalul ăsta a fost reînviat după ce-a stat 46.000 de ani înghețat în Siberia. Uite de ce

Aceste animale mici – numite nematode; niște viermi rotunzi – au supraviețuit congelate vreme de 46.000 de ani. Acum, cercetătorii le-au adus la viață.

Animalele microscopice au fost scoase cu succes dintr-o stare de animare suspendată, după ce cercetătorii le-au găsit în permafrostul (sol înghețat) din zona râului Kolîma, undeva în nordul Siberiei.

O analiză cu radiocarbon a dezvăluit că ele provin dintr-o epocă preistorică, când oamenii de Neanderthal și lupii încă mai trăiau în zonă, și că aparțin unei specii dispărute, numită Panagrolaimus kolymaensis. Era până acum necunoscută științei.

Descoperirea uimitoare este „importantă pentru înțelegerea proceselor evolutive, deoarece perioadele generaționale s-ar putea întinde de la câteva zile la milenii, iar supraviețuirea pe termen lung a unor indivizi ai unor specii poate duce la refundamentarea unor linii genetice altfel dispărute”, potrivit unui studiu publicat în revista PLoS Genetics.

„Evoluția lor a fost literalmente suspendată timp de peste 40.000 de ani”, a scris Philipp Schiffer, biolog evoluționist la Universitatea din Köln și coautor al studiului, într-un mail către VICE.

„Acum le comparăm cu specii din același genotip, pe care echipa mea le eșantionează în întreaga lume”, a continuat el.

În prezent, derulează cercetări pe teren în zonele de deșert, prea puțin populate, din Australia. „Studiind genomurile lor sperăm să înțelegem multe despre modul în care aceste populații au evoluat diferit în ultimele 40.000 de ani.”

Nematodele, sau viermii rotunzi, sunt un grup foarte adaptabil de animale adesea microscopice, deși unele specii sunt vizibile cu ochiul liber. Multe nematode au dezvoltat capacitatea de a supraviețui la temperaturi scăzute intrând într-o stare de așa-numită „criobioză”. 

În esență, își opresc sistemele metabolice și se transformă în ceea ce par a fi coji deshidratate. Pot fi resuscitate odată ce condițiile sunt favorabile.

Oamenii de știință au readus la viață multe organisme care au existat în trecutul îndepărtat, inclusiv o specie bacteriană care a trăit cu cel puțin 25 de milioane de ani în urmă și care a lăsat spori viabili în interiorul unei fosile de chihlimbar. Într-adevăr, unii dintre autorii noului studiu au reînviat anterior nematode găsite în permafrostul din regiunea Iacutia din Rusia, care cu o vechime estimată la circa 41.000 de ani.

Acum, Schiffer și colegii săi au extins cronologia cu câteva milenii, prin descoperirea lui P. kolymaensis în permafrostul din Siberia.

Nematodele au fost găsite în formațiuni de permafrost de-a lungul râului Kolima, în care au fost prezervate vizuinele fosilizate ale popândăilor arctici care datează de acum 45.839 de ani până la 47.769 de ani, conform analizei radiocarbonice efectuate de echipă asupra materialului vegetal prelevat.

Din fericire, nematodele nu au avut nevoie de prea multă „convingere” pentru a începe să se miște și să producă descendenți moderni, deși au dormit prin toată era glaciară și perioada apariției civilizației umane.

Echipa a crescut mai mult de 100 de generații de P. kolymaensis în laborator, fiecare generație nouă având o durată de viață de opt până la 12 zile.

„Practic, trebuie doar să aduci viermii în condiții acceptabile, pe o placă de cultură cu niște bacterii, ceva umiditate și temperatura dintr-o cameră obișnuită”, a explicat Schiffer.

„Ei atunci încep să se târască. De asemenea, încep pur și simplu să se reproducă. În acest caz, acest lucru este chiar mai ușor, deoarece este o specie exclusiv feminină (asexuată). Nu trebuie să găsească masculi și să facă sex, ci doar încep să depună ouă, care se dezvoltă”.

Ideea că un animal ar putea să dispară pentru o eră geologică, doar pentru a se trezi și a începe să se înmulțească, sună ca ceva SF. Dar noul studiu sugerează că nematodele, și poate și alte specii rezistente, au exploatat această superputere pentru a trece peste vremuri grele. 

Descoperirile astea sunt o fereastră deschisă către trecutul foarte îndepărtat. Ridică, totodată, întrebări cu privire la modul în care organismele se vor adapta la provocările viitoare, inclusiv la cele declanșate de oameni.

„Criptobioza e interfața dintre viață și moarte”, a concluzionat Schiffer. „Ea permite speciilor să supraviețuiască în condiții extreme. Studierea procesului ne permite să înțelegem cum fac speciile acest lucru la nivel genetic și biochimic. În mod natural, având în vedere că multe habitate devin extreme, putem învăța multe despre modul în care speciile ar putea evolua în timpul schimbărilor globale.”