Am fost la primul festival al lucrătoarelor sexuale din Amsterdam

Amsterdam este un oraș sinonim cu canale pitorești, clădiri din cărămizi și, bineînțeles, ferestre luminate în roșu. Puține locuri din oraș atrag atât de mulți turiști precum Red Light District (Cartierul Roșu), cunoscut și ca De Wallen, care primește aproximativ 2,5 milioane de vizitatori pe an. Dar în ultimii ani, primarul a luat măsuri împotriva ambelor industrii în încercarea de a recupera orașul de la mulțimile de turiști considerați indezirabili. 

Țările de Jos a legalizat bordelurile și a interzis lucrătoarelor sexuale să opereze în afara acestor spații dedicate în anul 2000. De atunci, a ținut de municipalități să gestioneze cartierele roșii - dar, în același timp, numărul companiilor de muncă sexuală înregistrate în Țările de Jos a scăzut de la 1350 la 250. 

Schimbările din Cartierul Roșu din Amsterdam au început în 2007, cu lansarea Proiectului 1012, numit după codul poștal al zonei. Primăria a spus că proiectul are ca scop modernizarea economică a cartierului și lupta împotriva creșterii activității infracționale locale, coordonată de rețele străine, cu un accent deosebit pe traficul sexual. 

Una dintre măsurile principale ale Proiectului 1012 a fost achiziționarea de către guvern a bordelurilor cu ferestre și a altor clădiri din zonă, unde au invitat tineri designeri și fotografi să preia ei spațiile. Între 2007 și 2018, când s-a încheiat programul, numărul de ferestre din Cartierul Roșu a ajuns de la 396 la 252. Aproximativ 50 de coffeeshops din zonă s-au închis. Potrivit unui sondaj din 2018, realizat de Curtea de Audit a orașului, aceste intervenții au avut succes în creșterea prețurilor proprietăților, dar nu și în rezolvarea infracțiunilor din zonă.

În 2019, noul primar al Amsterdamului, Femke Halsema, și-a luat angajamentul să continue să închidă cât mai multe ferestre din cartier, invocând rate ridicate de criminalitate, supraaglomerare și presupusa vulnerabilitate a lucrătoarelor sexuale, în special a femeilor străine. Orașul a promis să creeze un centru erotic într-o locație care va fi de fapt în afara centrului și va include spații dedicate lucrătoarelor sexuale și prezența permanentă a poliției. 

Dar lucrătoarele sexuale văd turismul din Cartierul Roșu ca fiind bun pentru afaceri - potrivit unui poll realizat de către uniunea lucrătoarelor sexuale Red Light Union, 93 la sută dintre intervievați au spus că le-ar plăcea să stea în De Wallen. Un studiu din 2021, realizat de orașul Amsterdam, a descoperit și că numai zece la sută dintre respondenți erau convinși că vor vizita Cartierul Roșu dacă e în afara orașului. 

Lucrătoarele sexuale sunt de asemenea îngrijorate că siguranța le este exploatată ca justificare pentru un proces de gentrificare. Spun că închiderea ferestrelor de fapt intensifică aglomerația în zonă, fiindcă turiștii sunt acum mai concentrați doar pe câteva străzi. Mai spun și că închiderile le fac mai dependente de proprietarii de bordeluri, din moment ce trebuie să concureze pentru mai puține spații. În 2020, le-a venit ideea unui plan alternativ pentru a adresa grijile orașului, dar că primarul nu le-a ascultat. 

În timp ce planurile pentru centrul erotic sunt în desfășurare, comunitatea încearcă să obțină vizibilitate și să spulbere prejudecățile despre ea. Pe 30 martie, lucrătoarele sexuale au organizat un protest împotriva centrului erotic și decizia recentă a orașului de a forța ferestrele să se închidă la trei dimineața în loc de ora șase cum era înainte. Lucrătoarele sexuale spun că centrul erotic va avea mai puține locuri disponibile decât în De Wallen și că va fi și mai puțin sigur per total.

Pe 31 martie, am participat la prima ediție a Whorehouse Cinema, un festival de artă și film pe mai multe zile la centrul cultural Cinetol din Amsterdam. Acolo, puteai să bei alături de câțiva oameni din industrie, să admiri instalații de artă, să te relaxezi în timp ce vezi un film sau un spectacol de striptease, să participi la workshop-uri și să dansezi la un party al dracului de fierbinte. 

„Suntem obișnuiți să vedem sau să citim povești unidimensionale, stigmatizante despre munca sexuală în mass-media”, a spus lucrătoarea sexuală și realizatoare de filme Yvette Luhrs, care a susținut un atelier despre cum să oferi o notă cinematografică clipurilor sexy. „Dar în comunitatea de muncă sexuală, există multă creativitate și talent artistic.”

Intenționat curatoriat ca festival de artă de către lucrătoarele sexuale, evenimentul le-a oferit vizitatorilor un insight unic în diversitatea comunității. „Pe lângă faptul că suntem lucrătoare sexuale, suntem și artiste și producătoare de film, părinți sau chiar persoane cu un job de birou pe lângă”, a continuat Luhrs. „E ceva interesant pentru un public mai larg, dar și grozav pentru lucrătoarele sexuale care ajung să-și vadă propriile vieți reprezentate într-un mod mai recognoscibil.”

Din păcate, mass-media continuă să reprezinte munca sexuală prin clișee și stereotipuri care pot inflantiliza profesionistele din industrie și le pot transforma într-o categorie care trebuie să fie protejată împotriva propriilor dorințe. Împotriva lucrului ăsta încearcă Luhrs și colega ei, Mischa Tydeman, să lupte prin Reimagining Sex Work, o bază de date cu imagini și un ghid lingvistic create împreună de lucrătoare sexuale, fotografi și jurnaliști. 

„Am observat că aceeași fotografie a unei lucrătoare sexuale (specifice) a fost folosită adesea în articole diferite”, a spus Tydeman. „Am întrebat o jurnalistă de ce și ea mi-a spus că aia era singura opțiune dintr-o bază de date ANP (o agenție olandeză de știri).”

Această interacțiune a lansat ideea de a face disponibile jurnaliștilor care scriu despre cartier imagini și un limbaj nestigmatizante. „Activiștii știu: Studiile și cifrele nu conving oamenii, poveștile da”, a continuat Tydeman. Fotografiile pot fi acum achiziționate din baza de date ANP și au fost expuse într-o expoziție în timpul festivalului. 

Tydeman a fost de asemenea implicată în organizarea The Peepshow Hoes, un strip show mobil care a fost în turneu prin Țările de Jos ca protest când munca sexuală a fost interzisă de guvern ca parte din restricțiile COVID-19. Deși profesioniștii de contact precum maseurii sau coafezele au putut să se întoarcă la muncă după ce au fost ridicate cele mai dure măsuri, lucrătoarele sexuale n-au putut munci mult mai mult timp. În plus, a fost și singura categorie profesională din țară care n-a primit ajutorul de urgență pentru COVID-19. 

Anul ăsta, guvernul olandez a propus și modificări la Legea privind reglementarea muncii sexuale (SWRA) care ar înăspri și mai mult cerințele, toate în numele prevenirii abuzurilor. Lucrătoarele sexuale ar trebui să solicite un permis suplimentar de care niciun alt profesionist independent din țară nu are nevoie, altfel ar risca o amendă. 

Grupul de interese SAVE, din care face parte și Tydeman, este îngrijorat de faptul că lucrătoarele sexuale nu se vor înregistra în sistemul oficial din cauza preocupărilor legate de siguranța și confidențialitatea lor. Ca rezultat, mai multe lucrătoare sexuale ar putea dispărea sub radar și de fapt atunci devin mai vulnerabile la abuzurile clienților. „Ne-am săturat de asta”, a oftat Luhrs. 

„SWRA este o sabia lui Damocles care atârnă deasupra noastră, este atât de negativ”, a adăugat Tydeman. „Atâta timp cât nu suntem tratate la fel ca alte persoane care muncesc, nu suntem pe deplin acceptate.”

Deși municipalitățile au devenit mai restrictive cu acordarea licențelor, „numărul lucrătoarelor sexuale nu a scăzut deloc”, a spus Tydeman. În trecut, lucrătoarele sexuale se puteau întâlni în bordeluri și case private ca să se sfătuiască despre cum să se ocupe de clienții dificili sau pur și simplu să bea un pahar împreună. „Serviciul de Sănătate Publică, serviciile de prim ajutor și poliția veneau din când în când”, a continuat ea. 

Acest sistem social a făcut lucrătoarele sexuale să se simtă în siguranță și ca și cum ar avea o rețea pe care să se bazeze. „Acel sentiment al comunității s-a pierdut acum din cauza tuturor reglementărilor”, continuă Tydeman. „Din fericire, de fapt, începe să revină acum, parțial datorită acestui festival.” Dar lucrătoarele sexuale se tem acum că va dispărea cu totul odată cu noul centru erotic. 

Pentru lucrătoarele sexuale, festivalul reprezintă și o șansă de a se conecta și de a se elibera de acești factori stresanți. „Este un weekend în care lucrătoarele sexuale pot fi împreună”, a spus Luhrs. „Faptul că putem să împărtășim asta este ceva foarte special. Și mulțumită festivalului, acum și lumea din afară poate participa.”

„Weekendul ăsta, vom sta la un han cu câteva stripperițe și ne vom dezbrăca și vom dansa (la festival)”, a spus Tydeman la începutul evenimentului. „Este un grup atât de drăguț de oameni diverși: bărbați, femei și persoane trans. Vom fi împreună, ne vom super distra și vom putea în sfârșit să ne întâlnim din nou cu colegii.”

Și e în special important acum că spațiile de întâlnire ale lucrătoarelor sexuale dispar din ce în ce mai mult. „Sper că vor veni și multe persoane din afara muncii sexuale, dar și lideri locali”, a adăugat ea. „Ca să poată să înțeleagă mai bine ce comunitate puternică suntem, iar asta e surprinzător, interesant și te inspiră. Există destule lucruri de care să te bucuri.”

Articolul a apărut inițial în VICE Țările de Jos.