Fotografii cu ce se întâmplă în realitate în toaleta femeilor

Budele femeilor au văzut milioane de prietenii. Deși sunt pasagere, par genul de legături care o să dureze o veșnicie când ești pe veceu și vorbești cu tipa de lângă să-ți dea și ție niște hârtie igienică.

Samantha Jagger, o fotografă de 26 de ani din Workshire, e atât de conștientă de asta, încât și-a petrecut ultimii trei ani cu proiectul „Loosen Up”, care explorează importanța culturală și socială a toaletei. Am stat de vorbă cu ea înainte expoziției sale la Outlaws Yacht Club din Leeds.

VICE: De ce toalete?
Samatha Jagger: Fotografiez de când aveam 16 ani, dar, abia în 2017, când mă uitam într-o cutie pe care am burdușit-o cu printuri, am realizat cât de multe am făcut la budă. Era ceva acolo; oameni care se despărțeau, se împăcau și se pregăteau în spațiul ăla.

În ce constă „procesul” tău fotografiere?
Am mereu camera mea pe film în geantă, pentru că-i mică. Așa că, dacă ies în oraș și văd ceva, o scot imediat. Oamenii din fotografii sunt prieteni sau prieteni ai prietenilor.

Ce-ți place la toalete?
Prima chestie e design-ul lor. Știi cluburile alea în stilul anilor 80 cu carpete și cărămidă? Nu sunt tocmai igienice, dar cred că în câteva decenii nu vei găsi decât toalete curate lună și își vor pierde din farmecul ăsta estetic. Odată cu avansarea tehnologiei se vor schimba și ele. Am vrut să le surprind ca pe o bucată din istorie.

Cu ce diferă fotografiile tale de cele pe care le găsești pe Instagram făcute în oraș?
Eu nu le editez deloc. Desigur că le îndrept, dacă sunt puțin strâmbe, dar nu photoshopez oamenii. Îi prezint așa cum sunt și cred că ăsta e farmecul când tragi pe film; ai documentat momentul respectiv și n-ai cum să ceri modelului să-ți pozeze din nou în același fel.

Cum crezi că va continua proiectul?
Cluburile introduc toalete neutre, ceea ce e fantastic. E extraordinar că în sfârșit suntem incluzivi, iar din ce am văzut chiar funcționează. Așa că toată ideea de toaletă se va schimba mult. De exemplu, în cluburile din Letonia sau Berlin toate toaletele sunt neutre și par să meargă ok. Știu totuși că unele femei au avut experiențe oribile - de exemplu avorturi - în toalete. Toaletele neutre ne obligă să discutăm despre cum putem face spațiul unul sigur pentru toată lumea.

Ce ai învățat din proiectul ăsta?
Există multă bunătate în străini. Oamenii se deschid între cei patru pereți ai veceului. E un spațiu în care te poți împrieteni, fețele se aranjează și inhibițiile dispar. Se oferă atât de mult, de la lucruri simple precum prezervative, tampoane, ruj și hârtie. Apoi e partea de camaraderie; oamenii își zâmbesc, se complimentează. Uneori poți să auzi pe cineva că-i spune cuiva, „Ah, sunt la un date nașpa”. Iar cealaltă persoană încearcă să o îmbărbăteze. Nici măcar nu se cunosc.

Crezi că-i așa și-n toaleta bărbaților?
Din ce am înțeles, unii tipi intră, folosesc buda și pleacă. Dar știu de la prieteni queer care merg în toaletele cluburilor gay că e diferit și fac fel de fel de lucruri acolo. Cred că depinde de mediul în care te afli. În Berlin, de exemplu, se întâmplă o groază de lucruri. Dacă oamenii își vor da seama că spațiul ăsta poate fi folosit și pentru orice altceva, înseamnă că proiectul ăsta a mai făcut un lucru bun.

Și mai multe imagini din „Loosen Up”:

Articolul a apărut inițial pe VICE UK.