Filmul ăsta Netflix ți-l arată pe Kanye West în cele mai vulnerabile momente din viața lui

Dacă ești fan Kanye West, probabil ești obișnuit să vezi o imagine foarte curatoriată a artistului, pentru că omul e super perfecționist. Dar filmul jeen-yuhs: a Kanye Trilogy de pe Netflix n-a fost controlat chiar atât de mult de către artist.

Înainte de lansarea documentarului, Ye a postat pe Instagram (și a șters după) screenshot-uri cu mesaje schimbate de el cu realizatorii documentarului, însoțite de descrieri în care cerea să i se permită accesul în camera de montaj și insista ca Drake – pe vremuri dușman, acum prieten – să nareze filmele.

Duoul Coodie Simmons și Chike Ozah, care îl cunosc pe Ye de câteva decenii, a oferit un portret onest și empatic al artistului. Împărțit în trei episoade diferite – „Vision”, „Purpose” și „Awakening” - filmul îți arată cele mai vulnerabile și importante momente ale lui Ye. Ești de față când află că maxilarul n-o să i se mai refacă niciodată după accidentul aproape fatal din 2002 sau când se luptă să fie luat în serios de Roc-A-Fella sau când primește sfaturi de la mama lui, Donda West.

Înainte de lansarea jeen-yuhs, am stat de vorbă cu Simmons și Ozah despre ce speră să transmită prin acest documentar și câtă libertate au avut în realizarea lui.

VICE: Filmați de aproape douăzeci de ani și a trebuit să transformați peste trei sute de ore de filmări în trei episoade. Cum a decurs procesul de creație?
Chike Ozah: În ultimii cinci ani, am aprofundat scrierea scenariului. Dacă îl lansam mai devreme, ar fi fost un documentar mai tradițional, dar am vrut să îi facem o structură mai narativă, așa că am ilustrat călătoria unui erou, ca un film arhetipal non-tradițional. Ne-au ajutat mult editorii Max Allman și Jason Harper.

De ce ați simțit că acum e cel mai bun moment să îl lansați?
Coodie Simmons: Totul s-a întâmplat după voia Domnului. Așa a fost să fie. Am fost abordați în 2006, dar Kanye West nu era încă pregătit să apară în fața lumii. Era la începutul carierei și avea multe de făcut. Așa că ne-am separat, iar el a început să lucreze cu alte persoane pe măsură ce a devenit tot mai faimos. Common ne-a adus împreună din nou în 2014 și Kanye a fost de acord să fim vocea lui. Am încercat să îl arătăm lumii pe Kanye cel pe care îl cunoaștem și am ajuns să îl iubim.

Noi am fost lângă el după criza din timpul turneului Saint Pablo. Dumnezeu ne-a tot adus împreună. Prima oară când a fost văzut după criză era cu mine și toată lumea se gândea că e fericit că e cu prietenii lui. Dar sunt mai mult decât un prieten, îi sunt ca un frate. Eu și Chike i-am făcut primul videoclip. Știm totul despre el. De exemplu, că voia să-și schimbe numele în Ye încă din 2000. Credem că se îndreaptă în direcția potrivită.

În film sunt multe momente personale, la dentist sau cu mama lui. Kanye a avut și el un cuvânt de spus la montaj?
Simmons: Nu, nu a fost implicat. Nu degeaba ne numim Creative Control, așa se cheamă afacerea noastră. Știm că dacă predăm controlul proiectelor, pierdem povestea pe care trebuie să o spunem. Unii și-au dorit ca documentarul să fie un tabloid sau o variantă glamour a lui Kanye, dar noi am vrut să spunem povestea pe care o știam, povestea adevărată.

Nu suntem subiectivi, a ieșit cum a vrut Dumnezeu. Am vrut să îi arătăm și lui Kanye West filmul, dar nu ne-am sincronizat. I-am arătat trailerul și i-am zis să aibă încredere în noi așa cum și noi avem în el. I-am zis că vrem ca oamenii să vadă cine a fost lângă el de la început, cine îl iubește cu adevărat. Sunt sigur că o să-l emoționeze filmul, pentru că și pe noi ne-a emoționat teribil. În tot timpul cât am lucrat la el am plâns împreună, am râs împreună, ne-am îmbrățișat.

În filmele voastre ați mai prezentat și alte personaje de culoare cunoscute în momente diferite din viețile lor. E important pentru voi să documentați istoria persoanelor de culoare?
Ozah: Pentru mine e foarte important să controlăm povestea culturii noastre. De asta ne folosim de storytelling, e un instrument important pentru crearea de empatie. Vrem ca alte culturi să înțeleagă cultura noastră.

Care e moștenirea pe care sperați să o reprezinte documentarul jeen-yuhs?
Ozah: Ar fi incredibil dacă ar rămâne în istorie ca un film pe care oamenii să continue să-l vadă din nou și din nou, cum sunt cărțile alea pe care le recitești din când în când. Sper să ajute oamenii, să îi inspire în pasiunile lor, să le ofere confort și credință. Să fie o resursă din care să se hrănească oamenii mulți ani de acum încolo.